Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Sute de credincioşi şi peste 100 de preoţi şi înalte feţe bisericeşti l-au condus pe ultimul drum, miercuri la prânz, pe regretatul părinte Gheorghe Saftiuc. Înmormântarea a avut loc la Parohia ”Învierea Domnului” din oraşul Dolhasca, unde părintele a păstorit în ultimii aproape 30 de ani.
Preţuit de întreaga comunitate din Dolhasca şi de toţi cei care, de-a lungul timpului, l-au cunoscut şi au simţit bunătatea şi aplecarea acestuia spre binele semenilor săi, părintele Gheorghe Saftiuc s-a stins duminică, la vârsta de 60 de ani, în mijlocul familiei, atins de o grea suferinţă.
Omagiat prin prezenţa a peste 100 de preoţi şi înalte feţe bisericeşti
La capul părintelui, care a poposit în ultimele zile în biserica în care a slujit şi pe care a dăruit-o comunităţii sub alt chip, după munca depusă în ultimii zeci de ani, s-a adunat de dimineaţă o mare de oameni, care au venit să-i aducă un ultim omagiu. Credincioşi din comunitate, oameni care l-au cunoscut şi apreciat, reprezentanţi ai instituţiilor cu care a colaborat de-a lungul timpului în munca sa de ajutorare a copiilor şi oamenilor sărmani, înalte feţe bisericeşti şi numeroşi preoţi din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, cu toţii s-au închinat, alături de familia îndurerată, celui care a avut un cuvânt de mângâiere pentru fiecare în timpul vieţii sale preoţeşti. Printre cei care au lăcrimat la capul părintelui au fost şi copiii Aşezământului ”Sfântul Gheorghe”, pe care părintele Gheorghe, împreună cu preoteasa Mioara, i-a crescut ca pe propriii copii.
După slujba de înmormântare, cei care l-au preţuit de-a lungul anilor au spus câteva cuvinte despre părinte Gheorghe Saftiuc, cuvântul de început fiind luat de Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care a relevat latura filantropică şi milostenia regretatului preot: „Părintele Saftiuc, un preot model, un bun gospodar, a pus la inimă, împreună cu maica preoteasă, lucrarea de îngrijire a copiilor rămaşi ai nimănui, în cadrul adăpostului creat, după care s-a îngrijit de crearea unui adăpost pentru bătrâni, un spital creat pentru cei nevoiaşi cu nevoi de îngrijire. Munca lui a continuat să dea rezultate în cadrul Arhiepiscopiei, când din funcţia de consilier economic, a reuşit ridicarea noului sediu al instituţiei şi clădirea noului sediu al seminarului teologic.”
Un omagiu a fost adus preotului Gheorghe Saftiuc din partea Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Culturii, Victor Opaschi, care a arătat că: ”Am fost de fiecare dată impresionat de modul în care părintele consilier Saftiuc reuşea să ne convingă de importanţa proiectelor şi ideilor pe care le susţinea. Părintele Gheorghe Saftiuc a făcut parte dintr-o mare generaţie de preoţi şi teologi ai bisericii, care au asumat vocaţia misionară încă din anii comunismului, pentru ca ulterior să-şi aducă contribuţia la renaşterea vieţii bisericeşti în România. Lui i se datorează, printre multe altele, amenajarea Spitalului <Sfântul Mare Mucenic Gheorghe>, finalizat în urmă cu doi ani prin energia, implicarea şi devotamentul fără margini al părintelui Gheorghe Saftiuc.”
Iubit de colegi şi apreciat pentru activitatea de misionar în Basarabia
În semn de ultim omagiu adus preotului Gheorghe Saftiuc, la înmormântare a fost prezent şi Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, iar Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălţi, i-a mulţumit încă o dată părintelui Saftiuc, pentru efortul său de misionariat depus în Republica Moldova: ”Părintele a fost un mare misionar şi un mare iubitor al basarabenilor. El a rămas un exemplu de slujitor al altarului şi al iubirii de neam. Noi am învăţat de la el cum să slujim şi să iubim neamul românesc. Prin dragostea neţărmurită faţă de Basarabia, părintele a înfiinţat aici comunităţi, a ridicat biserici şi a contribuit la repararea multora. Cel puţin 4 comunităţi în jurul oraşului Soroca s-au înfiinţat şi au biserici datorită părintelui Gheorghe, acesta fiind foarte implicat în toate activităţile culturale din Soroca.”
Un chip care iradia bunătate şi linişte, părintele Gheorghe le-a fost coleg şi prieten adevărat multor feţe bisericeşti, având întotdeauna un cuvânt de povaţă pentru fiecare.
Părintele Adrian Dulgheriu, protopop de Fălticeni, şi-a amintit tocmai despre această latură de caldă colegialitate a părintelui Gheorghe Saftiuc: ”Una dintre laturile sale importante a fost aceea de a fi un bun coleg, un om echilibrat şi apropiat cu cei din breaslă. Te asculta şi te sfătuia chiar pe partea duhovnicească, de slujire, având un bun-simţ şi o eleganţă rar întâlnite.”
Neobosit în munca sa de zi cu zi, preotul Gheorghe Saftiuc s-a stins lăsând în urma sa exemplul său de dărnicie şi înţelegere, de dragoste şi ascultare. Cei din familia sa, preoteasa Mioara Saftiuc, preoţii Mihai şi Sorin şi ceilalţi membri dragi părintelui vor duce mai departe lucrarea de zidire făcută cu atâta dăruire de părintele Gheorghe Saftiuc.
