Casa de Cultură a Studenţilor din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava (USV) aduce la Suceava spectacolul „Regina Maria. Regina tuturor românilor”, marţi, 7 mai, de la ora 19.00.
Piesa de teatru este o dramatizare a jurnalelor de război din 1916, 1917 şi 1918 ale Reginei Maria.
Dramatizare şi adaptare scenică: Edith Negulici şi Liana Ceterchi, un spectacol cu şi de Liana Ceterchi, costume: Alina Gurguţă, muzică: Elena Albu, video/sunet: Leo Bacica, Ana Turos şi Gabriela Alexandru.
Spectacolul va fi găzduit de Auditorium ”Joseph Schmidt”, iar preţul unui bilet este de 20 de lei şi 10 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Liana Ceterchi a precizat că „personalitatea Reginei Maria este pe cât de seducătoare şi captivantă, pe atât de greu de cuprins, de redat, de trăit ca actor... Superlativele se epuizează fără a cuprinde <necuprinsul> fiinţei ei. Jurnale de război sunt doar o parte a vieţii ei, o parte importantă şi foarte frământată, plină de tragedii, personale şi naţionale, dar cum ea însăşi mărturiseşte că: <Nu-mi pot închipui o soartă separată de soarta ţării>. Viaţa ei se trăieşte şi se respiră odată cu viaţa poporului ei.
Jurnalele de război sunt jurnalele unei regine mame, mamă a unei Românii pe cale de a se naşte ca o mare ţară şi o mare naţiune, chinurile facerii trec printr-un război, prin foamete, epidemii, lipsuri de tot felul, dar pe cât de grele sunt încercările, pe atât de măreţe sunt spiritele care se înalţă pentru a depăşi fără compromisuri greutăţile şi umilinţele... Parcursul anilor de război 1916-1918 este dens în întâmplări, în lupte interne şi externe, în momente de maximă disperare şi suferinţă, în momente de eroism glorios, în momente de trădare şi dezamăgire, în momente de agonie... în momente critice când ţara <devenită din ce în ce mai mică, din ce în ce mai săracă şi mai disperată> este pe punctul de a nu mai fi... Doar curajul, voinţa şi iubirea unor oameni ca Regina Maria au salvat-o de la dispariţie... Regina Maria se identifică cu România, aşa se explică şi gestul final, de a-şi lăsa inima aici, lângă poporul ei. La capătul celor doi ani mărturiseşte: Câte tragedii, câtă suferinţă, nenorocire, nădejde, disperare am trăit în aceşti doi ani. De necrezut câtă muncă şi câte eforturi! Toate au fost o muncă binecuvântată, m-au adus foarte aproape de inima poporului meu, m-au adus aproape de mizerie, durere, sărăcie şi nevoie. Am învăţat să nu mă feresc de nici un efort. Acum pe drumul de întoarcere, strigătul <Împărăteasa tuturor românilor> e o realitate...”