Sute de credincioşi din ţară, din Ucraina şi Republica Moldova, la hramul Mănăstirii Voroneţ

Sute de credincioşi din ţară, din Ucraina şi Republica Moldova au participat în Duminica Floriilor, pe 21 aprilie, la hramul Mănăstirii Voroneţ, când Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost pomenit cu două zile mai repede decât ziua din calendar, 23 aprilie. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi. Oaspeţii au fost întâmpinaţi la poarta Mănăstirii Voroneţ, la primele ore ale dimineţii, cu pâine şi sare.

Deşi părea o zi mohorâtă, după ce a început slujba de hram, norii s-au risipit şi au apărut razele de soare. Credincioşii s-au aşezat în jurul „altarului” amenajat în curtea mănăstirii special pentru Sfânta Liturghie. Corul, format din măicuţele de la Voroneţ, „cu glasuri de îngeri”, a dat răspunsuri la Liturghie. În acelaşi timp, credincioşii erau fermecaţi şi de trilurile păsărilor care necontenit au cântat... pe limba lor. Un colţ de Rai la Voroneţ, dar şi în sufletele celor care au ales ca în Duminica Floriilor să fie alături de obştea de măicuţe, la ceas de sărbătoare. Fie că au fost localnici, apropiaţi, prieteni ai obştii mănăstireşti din toată ţara, oaspeţi din Ucraina, din Republica Moldova, cu toţii au trăit la Voroneţ momente unice.

„Când smerenia ne părăseşte vine mândria, şi omul mândru face numai cele rele”

După ce credincioşii au participat activ la slujba de hram la Voroneţ, rostind împreună cu preoţii rugăciunea Crezul sau Simbolul Credinţei şi cântând împreună cu măicuţele „Tatăl nostru”, ÎPS Pimen a rostit un cuvânt de învăţătură. În prima parte a predicii sale, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a vorbit despre semnificaţia Duminicii Floriilor, intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, despre taina mântuirii credincioşilor şi răspunderea lor în faţa lui Dumnezeu, îndemnându-i pe cei prezenţi să se apropie de Dumnezeu, să-şi trăiască viaţa cu demnitate, cu smerenie şi să se mulţumească cu strictul necesar pentru viaţa pământeană, luând pildă de la mântuitorul Iisus Hristos.

„Când smerenia ne părăseşte vine mândria, şi omul mândru face numai cele rele, se leapădă de Dumnezeu, îl dispreţuieşte pe Dumnezeu”, a spus înaltul ierarh. Pentru că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul Voroneţului, alături de Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, ÎPS Pimen a vorbit în faţa mulţumii de credincioşi aflaţi la Voroneţ şi despre Sf. Gheorghe, „care în vremea lui Ştefan cel Mare era pe steagul Moldovei”, şi despre ctitorul mănăstirii, Voievodul Ştefan cel Mare, „plin de înţelepciune şi credinţă strămoşească”, ce a făcut ca „Voroneţul să fie cea dintâi biserică, în fruntea celor cinstite din toată lumea”.

Importanţa educaţiei

Un alt subiect atins de ÎPS Pimen în cuvântul de învăţătură a fost cel legat de educaţie, de educaţia creştină, referindu-se la educaţia din vremurile copilăriei sale, din perioada comunistă, dar şi la educaţia care se face din zilele noastre, „aceasta lipsind de multe ori în sânul familiei”. Nu a uitat nici de educaţia monahală.

„Stavrofora Irina Pântescu este o enciclopedie, spunând poezii, fabule, proverbe, este ca un dascăl neîntrecut care a publicat un număr de poezii păstrate în cărţi, în viaţa poporului, păstrate în mintea şi inima maicii stareţe Irina. Una e să fii călugăriţă ca toate şi alta e să fii şi stareţă, lucru învăţat de la maica Magdalena, stareţa mănăstirii Vatra Moldoviţei. Stareţa Irina a învăţat să fie mamă care ştie să mângâie, mamă care ştie să facă pace între fiicele ei, pentru că suntem oameni şi mai spunem un cuvânt care produce supărare. Dacă ai o lecţie de la cineva cu mai multă experienţă, ştii cum să conduci, ceea ce Maica Irina a învăţat de la maica Magdalena. A greşi e omeneşte, a rămâne în greşeală este lucru diavolesc, iar de această înţelepciune avem nevoie fiecare dintre noi, părinţi trupeşti, părinţi duhovniceşti, conducători de obşti mici sau obşti mari”, a spus ÎPS Pimen, completând că „la fel cum tata şi mama lasă cel mai mic copil să îi moştenească, o stareţă lasă urmaş pe cineva. La mănăstire, stareţa lasă pe cel care i-a fost mai apropiat, mai ascultător şi mai vrednic. După ce s-a retras, şi maica stareţă Irina a lăsat-o ca urmaşă pe maica Gabriela, rămânând ca mamă duhovnicească”.

Îndemn către toţi românii să păstreze şi să apere limba română

Protostareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, şi stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora dr. Gabriela Platon, au mulţumit ÎPS Pimen pentru prezenţa la Sfânta Liturghie, pentru sprijinul permanent şi pentru frumoasele cuvinte adresate la ceas de sărbătoare.

„Nu cred că am fost aşa de grozavă. Cel care ne-a condus este Sfântul Daniil Sihastrul care, din mănunchiul mic de vieţuitoare al Mănăstirii Voroneţ şi-a făcut nişte unelte cu care să readucă, cât de cât, strălucirea veche a mănăstirii. Vă mulţumesc mult pentru încrederea acordată de la începutul venirii mele aici, pentru că ne onoraţi tot timpul, pentru prezenţa la hramurile de peste an de la Voroneţ, dovedind că sunteţi un vrednic urmaş al înaintaşilor noştri. Le mulţumesc şi credincioşilor care vin în număr mare aici”, a spus stavrofora Irina Pântescu.

Măicuţa a lansat un îndemn către toţi românii să păstreze şi să apere limba română, atât în ţară, cât şi în comunităţile româneşti din exteriorul graniţelor României. După Sfânta Liturghie, credincioşii au primit binecuvântare de la preoţi, anaforă şi au fost cu toţii invitaţi la o agapă creştină.

Măicuţa Irina Pântescu: „Vorbiţi, scrieţi româneşte, pentru Dumnezeu!”

„Ienăchiţă Văcărescu a spus printr-un celebru testament: <Urmaşilormei Văcăreşti / Las vouă moştenire / Creşterea limbii româneşti / Ş-a patriei cinstire>. Să avem grijă de acest odor pe care ni l-au lăsat strămoşii noştri. Tineretul nostru a uitat să spună da, ei spun yes. Da înseamnă aprobare, yes, în limba română, înseamnă că te duci. Vorbiţi româneşte!Pentru că mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim, altă limbă armonioasă ca ea nu găsim. Vorbiţi, scrieţi româneşte, pentru Dumnezeu! Acesta este cuvântul înaintaşilor, pentru că la vârsta mea şi a Înaltpreafinţitului Pimen suntem înaintaşii dumneavoastră. Lăsăm moştenire creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstire, să fim mândri că suntem români, pentru că, de fapt, nu suntem mândri, suntem demni pentru că aşa ne-au învăţat strămoşii noştri”.