Secţia de Chirurgie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc, reabilitată de voluntarii Asociaţiei „Licuricii fericiţi”

Secţia de Chirurgie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc este în curs de reabilitare, iniţiativa aparţinând voluntarilor din Asociaţia „Licuricii fericiţi”. Aceiaşi voluntari inimoşi au reabilitat complet, în anul 2017, Secţia Pediatrie a Spitalului Municipal din Câmpulung Moldovenesc.

Proiectul „Umanitate pentru comunitate” a început acum doi ani, moment în care voluntarii câmpulungeni, „licuricii”, şi-au propus să lase ceva întregii comunităţi. Învăţătoarea Nicoleta Bogoş, de la Şcoala Gimnazială „Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc, preşedinta Asociaţiei „Licuricii fericiţi”, omul în jurul căruia s-au adunat şi alţi voluntari, ne-a spus că în opinia ei, cei mai sensibili oameni din societate sunt bătrânii şi copiii. De aceea gândurile şi iniţiativele lor s-au îndreptat, mai întâi, către Spitalul Municipal. „Nu ne-am propus obiective măreţe, pentru că suntem nişte oameni cu servicii, familii şi griji mai mari sau mai mici, nu ne-am propus să răsturnăm munţii şi nici să adunăm glorie. Eu am o vorbă: dacă voiam aplauze, ne făceam circari. Am reabilitat complet, la Secţia Pediatrie, sala de consultaţii, inclusiv aparatura medicală, cel mai mare salon cu grup sanitar propriu şi grupul sanitar comun”, ne-a spus Nicoleta Bogoş.

Lucrările la Secţia Chirurgie sunt în desfăşurare

Pentru că „licuricii” sunt implicaţi şi în alte proiecte umanitare, au grijă de 200 de copii din familii defavorizate şi 30 de bătrâni singuri şi neajutoraţi, unii imobilizaţi la pat sau cu alte grave probleme medicale, unii fără locuinţă, a durat ceva timp până să se apuce de reabilitarea Secţiei de Chirurgie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc. „Pe toţi ne străduim să îi ajutăm constant, iar asta presupune fonduri, timp, deplasări, responsabilitate, griji. Însă nu am abandonat ideea îmbunătăţirii serviciilor medicale şi ne-am reîntors la spital, la Secţia Chirurgie, unde cei mai mulţi pacienţi sunt copii şi bătrâni. Când începem un proiect, indiferent de anvergura lui, nu ne gândim prea mult cu ce bani. Noi nu suntem un ONG mare, cu finanţări puternice şi siguranţa unui cont care se umple constant. În contul nostru se află, permanent, doar suma de bani pe care am depus-o, ca membri fondatori, la înfiinţarea asociaţiei. Facem campanii, batem la uşi, căutăm donatori de zâmbete şi visuri împlinite şi construim atât cât putem. Toate demersurile vizavi de spital le-am făcut cu acordul administraţiei locale, al managerului spitalului şi al şefilor de secţii, ţinând cont de urgenţele fiecărei secţii”, au explicat voluntarii din Asociaţia „Licuricii fericiţi”.

La Secţia Chirurgie, voluntarii se străduiesc să ofere un cabinet de consultaţii şi o sală de mici intervenţii chirurgicale la standarde înalte. Asta presupune reabilitarea din temelie, de la zidărie: reconstrucţia pereţilor, a plafonului şi pardoselii cu materiale de cea mai bună calitate, înlocuirea instalaţiilor sanitare şi electrice, zugrăveală cu vopsea lavabilă cu grad ridicat de ioni de argint, specific mediilor septice, linoleum şi tapet antiseptic, mobilier, corpuri de iluminat şi alte dotări specifice. Voluntarii îşi doresc să reabiliteze şi grupurile sanitare în măsura în care vor reuşi să adune fonduri şi să dispună de timp. „Timpul este esenţial, pentru că suntem o mână de oameni care, nu foarte mulţi ştiu, fac totul singuri. Greu se oferă cineva, în ziua de azi, să facă ceva pro-bono, însă avem noroc că <licuricii> (doi sunt subofiţeri ISU, doi au firme de construcţii, unul dintre ei confecţionează mobilă, doi fac parte din echipele de muncitori) se pricep la toate. Și, uite aşa, şi o învăţătoare şi o contabilă au învăţat să gletuiască, să şlefuiască, să zugrăvească, să pună gresie şi faianţă, să ridice o casă din temelii. Facem totul în timpul liber, înainte sau după serviciu, în zilele libere, uneori noaptea, voluntar, asigurându-ne singuri hrana, transportul (avem mii de km parcurşi) şi atunci facem ce putem, cu ceea ce avem, când putem, acolo unde ne aflăm. Ar fi mai simplu, poate, dacă ne-am implica într-un singur proiect, dar nu putem da deoparte ceea ce facem permanent: susţinerea constantă a bătrânilor şi copiilor”, ne-a mai spus Nicoleta Bogoş.

Determinare, simţ civic, renunţare la propriile plăceri, pentru a-i bucura pe cei necăjiţi

În momentul de faţă, voluntarii sunt aproape gata cu ceea ce şi-au propus la Secţia Chirurgie, cu o investiţie de 25.000 de lei, bani pe care i-au adunat din sponsorizările câtorva firme şi sumele mici, adunate leu cu leu, de la persoanele care au ales să îi susţină. În câteva zile, speră să aducă şi să monteze şi mobilierul, urmând ultimele detaliile. E foarte greu, dar voluntarilor nu le-a trecut niciodată prin minte să renunţe, chiar dacă sunt mulţi cei care nu-i prea încurajează. Ne-au povestit că există momente de tristeţe şi, oarecum, tendinţa de abandon, mai ales că, aşa cum ne-au spus, se implică deja solicitaţi de propriile servicii şi vieţi cotidiene. Nu munca şi eforturile logistice, financiare îi obosesc, ci atitudinea unora dintre oameni care îi judecă în fel şi chip: că au vreun interes ascuns, că primesc bani pentru ceea ce fac, pentru că numai nişte nebuni ar munci atât degeaba. Mai există şi cealaltă categorie de oameni, care judecă aspru autorităţile locale şi conducerea spitalului, în necunoştinţă de cauză. Adevărul ni l-au spus voluntarii Asociaţiei „Licuricii fericiţi”: „nu ne-a cerut nimeni nimic, nu ne implicăm pentru că nu o face Primăria sau managerul spitalului, din nou, din contră, ci pentru că nu vrem să facem parte dintre acei oameni care se mulţumesc să constate, să judece, să arate cu degetul şi să aştepte, mereu, să facă alţii, considerând că doar aşa se cuvine. Și, repet, nu facem nimic pentru aplauze, ci pentru că, aşa cum le spun mereu <licuricilor>, nu vrem să trăim doar pentru că ne-am născut. Fiecare dintre noi a avut propriile experienţe, unele foarte dure, care ne-au determinat să ne implicăm şi altfel în viaţa comunităţii”. Poate nu vor reuşi să ducă la bun sfârşit toate proiectele pe care le au, dar aceşti câmpulungeni sunt extrem de fericiţi pentru ceea ce au făcut până acum, o fericire pe care poate puţini o înţeleg. Ei sunt visători şi, într-adevăr, cu o doză de nebunie în gând şi în suflet, cu mult curaj primit de fiecare dată de la cei care se implică şi mulţumirea sinceră a celor care se bucură de licăririle lor. Cu siguranţă nu se vor opri aici. Bine ar fi să li se alăture cât mai mulţi oameni, cât mai mulţi „licurici”, pentru că doar aşa proiectul „Umanitate pentru comunitate” va avea continuitate.