Întrebări pentru suflet

Conf. dr. Daniel Onofrei, Departamentul de Matematică, Universitatea din Houston, SUA

Cu bucuria împărtăşirii în suflet şi în gând am acceptat această colaborare cu ziarul Monitorul, în contextul unui editorial care îşi propune, după cum sugerează şi titlul, un umil exerciţiu de formulare şi înţelegere a unui set de întrebări-reper spre folosinţa tuturor acelor cititori care încă mai caută, ca şi subsemnatul, calea spre o viaţă fericită şi împlinită... o viaţă mântuitoare.

Recunosc că titlul ales, “Întrebări pentru suflet”, poate să pară inadecvat sau chiar anacronic. De ce întrebări pentru suflet? Ce nevoie mai avem de întrebări, în general, într-o lume care pare să ne ofere la orice pas un ocean de răspunsuri? Şi de ce ne-ar mai preocupa acum, în secolul XXI, înconjuraţi de valuri tehnologice, aflaţi mereu în mijlocul unui vortex cotidian parcă fără sfârşit, de ce oare ne-ar mai interesa acum problema sufletului?

În legătură cu actul întrebării, cred că acesta este fundamental în orice efort intelectual sau spiritual. Acesta este de fapt necesar unei vieţi bine trăite! Întrebările se nasc în mod curent în contextul realităţilor imediate ale universului care ne conţine în matricea lui, dar la fel de bine acestea sunt esenţiale şi în cadrul universului nostru interior sau, după caz, în realitatea altor universuri extrasenzoriale, cum ar fi, de exemplu, universul ştiinţelor sau al creaţiei artistice.

În orice univers ne-am poziţiona, exerciţiul întrebării începe cu momentul iniţiatic şi dificil al opririi din tot ceea ce făceam până atunci...oprire care, în virtutea inerţiei caracteristice oricărui proces evolutiv, nu este posibilă decât printr-un act de voinţă şi determinare personală. Apoi, actul întrebării se continuă cu acolada observării. Observarea, care presupune în prealabil oprirea, stopul, se poate defini ca act de sine stătător cu precădere în contextul unei acuităţi senzoriale (şi/sau extrasenzoriale, în funcţie de universul întrebării). Continuând spirala fenomenologică a întrebării, după ce ne-am impus oprirea, după ce ne-am permis răgazul observării, oferim timp mirării pentru a îşi defini curiozitatea, căreia mai apoi îi urmează asceza contemplării. Contemplarea presupune antrenamentul ruperii de lume în sensul în care acum, în acest moment al actului întrebării, se produce o proiecţie în afara timpului şi spaţiului definit... o proiecţie itinerantă într-un orizont perceptibil doar prin elasticitatea minţii şi bogăţia caracterului.

Abia în acest punct, întrebarea se poate naşte în măsura în care avem instrumentele de limbaj (diferite în funcţie de universul observat) necesare unei formulări coerente. Aşadar actul întrebării se compune din şase etape esenţiale: Oprirea, Observarea, Mirarea, Curiozitatea, Contemplarea şi Formularea. Când actul întrebării se produce în încercarea de a defini reperele necesare unei vieţi bine trăite, asistăm la naşterea întrebărilor pentru suflet.

Şi totuşi, de ce e important să ne preocupe problema sufletului?

Aş răspunde aşa: pentru că eu cred că sufletul, universul interior metafizic, e singurul dintre toate universurile posibile care, fără a le extenua, le permează şi potenţează pe toate celelalte cu care putem interacţiona. Astfel, explorarea sufletului nostru ne oferă noi perspective în interacţiunea cu celelalte universuri şi ne ajută să devenim mai buni...mai pregătiţi pentru lumină şi pentru a auzi şi înţelege şoaptele lui Dumnezeu.

Întrebările pentru suflet bine formulate mai înainte pot pregăti miracolul întâlnirilor transformative care vor urma ... miracolul întâlnirilor ca oferte de destin... pe care dacă le ratezi, te ratezi! Într-adevăr, o întrebare bine înţeleasă... organic asumată... îşi atrage mereu, parcă într-o vorticitate imposibil de înţeles, răspunsul... În fapt, fenomenologia întrebării nu este altceva decât o gimnastică continuă a simţurilor care, astfel ascuţite şi bine orientate, vor fi pregătite mai apoi pentru primirea răspunsului atunci când acesta se va descoperi! Aşadar, închei prin a vă invita, dragi prieteni, la această călătorie împreună, în efortul formulării întrebărilor pentru suflet... vă invit alături de mine să ne oprim împreună, să observăm, să ne mirăm, să fim curioşi, să contemplăm şi să încercăm să formulăm întrebările pentru suflet! Pentru că, aşa cum spunea şi Socrate în antichitate, “O viaţă neexplorată nu merită trăită!”.

Daniel ONOFREI

donofrei79@gmail.com