Tratarea cu mijloace moderne a piciorului diabetic ar reduce costurile de la 10.000 de euro la 2.000 de euro/pacient

Primul simpozion regional multidisciplinar de tehnici endovasculare, organizat de Societatea de Neuroradiologie şi Radiologie Intervenţională din România, Academia Română de Ştiinţe Medicale şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi, la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, în zilele de 4 şi 5 aprilie a.c., a fost şi cadrul pentru analiza modului în care statul român finanţează tratarea pacienţilor prin tehnici novatoare.

„Să dăm tonul pentru finanţarea corectă”, a fost îndemnul şefului Compartimentului de Angiografie din Spitalul de Urgenţă Suceava, dr. Mihai Creţeanu Jr., către medicii prezenţi. El a declarat că, după şapte ani de radiologie intervenţională la Suceava, este nemulţumit deoarece, deşi dispune de tot ce are nevoie pentru astfel de intervenţii, datorită sprijinului constant din partea spitalului, finanţarea din partea statului prin programul naţional de profil este infimă: 1.000 de lei pe trimestru pentru tratamente care costă 450-500 de euro/pacient. „Am tot ce-mi trebuie, dar când iau de pe raft materiale, mă gândesc la bani, chiar dacă spitalul mă ajută, din bugetul propriu. Există produse foarte bune pe care nu le pot utiliza. Doctorii au nevoie de bani ca să facă şi calitate”, a afirmat dr. Mihai Creţeanu Jr.. Medicul a făcut referire la un anumit tip de stenturi, foarte eficiente în tratamentul bolii arteriale periferice. „În 6 luni am montat doar două astfel de stenturi, şi asta pentru că am fost ajutat să le am”, a subliniat dr. Creţeanu Jr.

Conf. univ. dr. Ioan Andrei Vereşiu, preşedintele Asociaţiei de Podiatrie, a spus că ar fi fost de preferat ca la această sesiune a simpozionului să fi fost prezenţi şi politicieni, pentru a fi informaţi direct de la sursă asupra costurilor pe care le impun amputaţiile. Potrivit medicului, un episod de amputaţie presupune costuri de 4.000 de euro, dar pot să ajungă la 10.000 de euro dacă survin şi complicaţii, ceea ce face ca în România să se cheltuie milioane de euro anual pentru amputaţiile asociate piciorului diabetic. „Mi s-a spus odată că în România nu numai că aveţi bani puţini pentru sănătate, dar nici nu ştiţi să-i cheltuiţi. După 1990, cabinetele medicilor s-au umplut cu ecografe, în loc să se facă un centru de imagistică”, a exemplificat dr. Vereşiu.

Frecvenţa amputaţiilor de membre inferioare este de 20-30 de ori mai mare la pacienţii cu diabet decât în populaţia generală

La dezbaterea problematicii complicaţiilor severe ale diabetului zaharat în vederea găsirii unor soluţii viabile şi a conturării unor politici de sănătate cu scopul implementării prevenţiei şi îngrijirii adecvate a acestei patologii pentru diminuarea impactului asupra pacientului, asupra familiei, societăţii şi sistemului de sănătate s-au prezentat studii observaţionale şi intervenţionale.

„Altă modalitate decât a aloca fonduri pe baza a ce măsori şi ce estimezi nu există, pentru o politică de sănătate corectă”, a argumentat universitarul.

Cu cifre, s-a arătat că peste 80% dintre amputaţiile de membre inferioare la pacienţii cu diabet sunt precedate de o ulceraţie, a cărei evoluţie poate fi complicată de asocierea arteriopatiei obliterante şi a infecţiei. De asemenea, frecvenţa amputaţiilor netraumatice de membre inferioare este de 20-30 de ori mai mare la pacienţii cu diabet decât în populaţia generală.

O intervenţie minim invazivă pe picior diabetic a fost prezentată de doctorul italian Luis Mariano Palena, care ulterior a răspuns întrebărilor venite din partea colegilor români, interesaţi de diverse aspecte, de la tehnica de abord până la hemostază (oprirea sângerării).

Drd. Diana Sima, medic diabetolog, a prezentat rezultatele unei cercetări efectuate pe pacienţi cu diabet din Spitalul Clinic Cluj şi Spitalul Cantacuzino din Bucureşti, din care a reieşit că boala arterială periferică afectează două treimi dintre persoanele cu diabet şi că urmărirea factorilor de risc poate preveni sau cel puţin întârzia apariţia neuropatiei diabetice şi a celorlalte complicaţii micro- şi macro-vasculare ale diabetului, atât la pacienţii cu diabet tip 1, cât şi la cei cu diabet tip 2. Medicul a subliniat, de asemenea, şi costurile directe şi indirecte pe care le impune îngrijirea persoanelor cu diabet zaharat şi cu complicaţii ale acestei boli. „În concluzie, este necesară o echipă multidisciplinară şi fonduri pentru a putea să creştem calitatea vieţii pacienţilor cu diabet zaharat”, a mai spus dr. Sima.