Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pe 1 aprilie s-au împlinit 78 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, unde aproximativ 3.000 de români au fost ucişi de gloanţele grănicerilor ruşi, în pădurea Varniţa, când se apropiau de graniţa sovieto-română, aflată la doar câţiva kilometri. În memoria lor, ziua de 1 aprilie este, din anul 2011, zi naţională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă.
În anul 1940 România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de persoane. Mulţi români au fost luaţi prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor, având membrii familiilor de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa, de cele mai multe ori ilegal. Românii de pe Valea Siretului, din localităţile Cupca, Suceveni,Prisăcăreni, Pătrăuţi şi din alte sate din regiunea Cernăuţi visau să trăiască în libertate. NKVD-ul sovietic a lansat zvonul potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România, iar pe 1 aprilie, oameni din aceste sate, purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), au format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească, coloana a ignorat somaţia, iar sovieticii au tras în oameni cu mitraliere, secerându-i.
În Katyn-ul românesc, 3.000 de femei, bătrâni, copii, mitraliaţi fără milă
Luni, 1 aprilie, locul masacrului, unde sunt ridicate un monument şi o capelă, a adunat români din întreaga regiune Cernăuţi, din România şi Republica Moldova, care au asistat la un serviciu religios oficiat de un mare sobor de preoţi din Ucraina şi România, în frunte cu stareţul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, protopopul raionului Hliboca, Ioan Gorda, şi protopopul raionului Storojineţ, Vasile Covalciuc.
Gheorghe Dolinschi, secretarul general al Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina, ne-a spus: “Am venit astăzi la Fântâna Albă cu o delegaţie de colegi de la Rădăuţi şi de la Vatra Dornei. Acest loc este sfânt pentru tot neamul românesc pentru că aici au fost nevoiţi să suie la Domnul acei care au vrut să-şi întregească familia, care nu au vrut să trăiască în altă parte sub stăpânire, au vrut să fie liberi în ţara lor. Li s-a răspuns cu rafale de mitralieră. Unde ai mai pomenit ca o coloană de 3.000 de oameni, în care erau femei, bătrâni, copii, chiar şi sugari în braţele mamelor, să fie mitraliaţi fără milă. Unde ai mai pomenit ca acei oameni care nu au murit, ci au fost numai răniţi, să fie legaţi de cozile cailor şi târâţi la cele cinci gropi comune unde au fost îngropaţi de vii. Astăzi am venit aici ca să punem o lumânare, să ne închinăm în memoria celor care, doar pentru faptul că erau români, au trebuit să plătească cu viaţa”.
Ion Popescu este asociat onorific al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi preşedinte al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, fost deputat în Parlamentul Ucrainei din zona românească de cinci ori, de opt ori a fost şeful delegaţiei Ucrainei la Consiliul Europei şi de trei ori vicepreşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Acesta a declarat că “a devenit o tradiţie, dar şi o obligaţie a noastră ca să comemorăm jertfele înaintaşilor noştri care au vrut să rămână liberi, au vrut să rămână români, cu verticalitate. Poate le-a fost frică, dar nu s-au aşteptat la aşa un final. Aici este plângerea noastră, aici este Katyn-ul nostru, aici este istoria noastră adevărată care nu întotdeauna este scrisă în şcoli şi care nu întotdeauna este tratată aşa cum este. Avem aici preoţii pentru că aici se cuvine în primul rând să ne rugăm”.
Români împuşcaţi pentru că au vrut să trăiască în ţara lor
Cei prezenţi au depus coroane şi jerbe de flori şi au aprins o lumânare la monumentul ridicat în memoria martirilor neamului. Din păcate, în acest an la manifestările de comemorare de la Varniţa nu a fost prezent nici un martor al acelor evenimente tragice de la Fântâna Albă, unii din cei prezenţi spunând că nu ar mai exista vreun supravieţuitor. Doar copiii şi nepoţii celor seceraţi de mitralierele sovietice în pădurea de la Varniţa au fost prezenţi, alături de elevi şi profesori de la şcolile din zonă.
Nicolae Şapcă, vicepreşedintele Societăţii pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuţi, vine la Varniţa din 1991, când s-au împlinit 50 de ani de la acest masacru.
“În 1991 o coloană de aproximativ 1.000 de persoane a imitat-o pe cea din 1941. A plecat din localitatea Suceveni şi a venit pe jos până în acest loc. Înainte de acest eveniment, pe una din cele cinci gropi unde spunea regretatul istoric Dumitru Covalciuc că au fost aruncaţi oamenii împuşcaţi a fost instalată o cruce de comemorare din partea Societăţii Culturale Arboroasa, condusă pe atunci de Dumitru Covalciuc. Au fost cinci persoane, totul s-a făcut în taină, crucea a fost pusă noaptea, acţiunea s-a făcut datorită lui Dumitru Covalciuc, profesorului de istorie Ilie Sucevan şi lui Nicolae Topală din Bahrineşti, toţi trecuţi în împărăţia cerurilor. Cel mai important este să nu uităm de acest eveniment. Atât timp cât va veni aici tineretul, cât vor veni elevii din şcoli, cel mai important este ca această dată să nu fie dată uitării pentru a nu se mai repeta vreodată. Aici au fost împuşcaţi români pentru singurul motiv că au vrut să trăiască în ţara lor”, ne-a spus Nicolae Şapcă.
Un moment tragic pentru tot poporul român şi pentru cel ucrainean
Alături de autorităţile locale din nordul Bucovinei, care au organizat împreună cu asociaţiile culturale româneşti slujba de pomenire şi întreg evenimentul, au fost prezenţi Ion Muntean, preşedintele Consiliului regional Cernăuţi, Irina Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuţi, Grigore Timiş, deputat în Rada Supremă a Ucrainei, conducerea raionului Hliboca, o delegaţie a oraşului Siret, lideri ai asociaţiilor româneşti - dr. Ion Popescu, preşedintele Uniunii Interregionale “Comunitatea Românească din Ucraina”, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii “Golgota” a represiunilor staliniste, Ioan şi Paraschiva Abutnăriţei, din partea Filialei Vatra Dornei a Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, care au amintit încă o dată despre masacrul de la Fântâna Albă, care rămâne o rană deschisă în sufletul neamului românesc.
Ion Muntean, preşedintele Consiliului Regional Cernăuţi, a spus: “Este un moment foarte tragic pentru tot poporul român şi ucrainean pentru că ceea ce s-a întâmplat pe timpul sovietic pe terenul nostru este ceva groaznic. Întotdeauna noi ne-am luptat pentru libertate, pentru a avea un viitor mai bun, dar armata sovietică şi NKVD-iştii au fost împotriva libertăţii şi nu au dat posibilitatea românilor şi ucrainenilor să ne putem dezvolta. În fiecare an, ziua de 1 aprilie îmi aduce aminte de toate evenimentele care au fost atunci şi este pentru noi ca o concluzie, să nu dăm posibilitatea cuiva să repete ceea ce s-a întâmplat. Mulţi au avut dorinţa să se întâlnească cu familia, cu rudele, cu cei de aproape, oameni care au vrut să treacă la cei cunoscuţi în ospeţie în satele apropiate, dar libertatea a fost interzisă de oameni crunţi, de oameni care nu au preţuit viaţa altora”.
La final, copiii din nordul şi sudul Bucovinei au amintit încă o dată despre îndepărtatul an 1941.
