Ziua Internaţională a Pădurilor şi Luna Plantării Arborilor

În fiecare an, pe 21 martie, la nivel mondial este marcată Ziua Internaţională a Pădurilor, declarată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, începând din 2013, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra gestionării, conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare. Evenimentul este sărbătorit chiar în Luna Plantării Arborilor (15 martie – 15 aprilie 2019).

Pădurile acoperă o treime din masa terestră a Pământului şi exercită funcţii vitale pentru întreaga planetă.

Pădurile găzduiesc cele mai diverse ecosisteme biologice de pe suprafaţa terestră, adunând peste jumătate din speciile terestre de animale, plante şi insecte. Ele joacă un rol-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice şi contribuie la menţinerea echilibrului de oxigen, de dioxid de carbon şi a umidităţii din aer.

Pădurile sucevene se întind pe o suprafaţă de peste 440.000 ha, reprezentând jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Din acestea, 337.000 ha (76% din total) sunt administrate de către Direcţia Silvică Suceava, restul fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate.

Din suprafaţa totală administrată de unitatea suceveană a RNP - Romsilva, 80% sunt păduri ale Statului, restul aparţinând altor deţinători. Posibilitatea anuală de recoltare a Direcţiei Silvice Suceava este în medie de 1.300.000 mc.

Compoziţia codrilor Bucovinei este una valoroasă, atât în privinţa speciilor răşinoase (79%), cât şi a celor foioase (21%).

Aceste informaţii succinte, dar necesare, sunt în măsură să releve celor mai puţin iniţiaţi un adevăr de necontestat: acela că fondul forestier sucevean – prin multiplele sale produse şi binefaceri - constituie o resursă de bază pentru activitatea economică din zonă, dar şi pentru viaţa şi existenţa multor suceveni şi a familiilor acestora.

Prea puţini suceveni cunosc şi alte preocupări şi responsabilităţi ale silvicultorilor suceveni, unele deosebit de importante în contextul degradării mediului înconjurător la nivel planetar şi al alarmantelor schimbări climatice globale. Astfel, din suprafaţa ocupată cu pădure, 69.000 ha (26%) se situează în grupa I de protecţie (ce au un regim special de gestionare), iar 196.100 ha (74%), în grupa a II-a de producţie şi protecţie. Deosebit de important în contextul global amintit este şi faptul că Direcţia Silvică Suceava administrează o suprafaţă de 4.505 ha zone protejate (rezervaţii şi monumente ale naturii situate pe raza judeţului Suceava), clasificate în: rezervaţii forestiere (precum Pădurea Zamostea – Luncă – 107,6 ha, Făgetum Dragomirna – 134,8 ha, Codrii Seculari Giumalău – 309,5 ha, Codrul Secular Slătioara – 1.064,2 ha, Tinovul Poiana Stampei – 681,8 ha, Tinovul Şarul Dornei – 36 ha, Quercetum Crujana – 39,4 ha, Pădurea Voievodeasa – 101,9 ha, Pădurea Roşoşa – 204,8 ha şi Codrul Secular Loben – 483 ha), rezervaţii botanice (între care Fâneţele montane Todirescu – 44,3 ha, Răchitişul Mare – 116,4 ha), rezervaţii geologice (Moara Dracului – 1,3 ha, Piatra Buhii – 2,0 ha, Piatra Ţibăului – 20,3 ha, Cheile Lucavei – 34 ha), rezervaţii mixte (Pietrele Doamnei – 971 ha, Cheile Zugrenilor – 150,1 ha) şi rezervaţii paleontologice (Stratele cu Aptychus de la Pojorata – 1,0 ha.).

Am ţinut să menţionez aceste date oarecum inedite pentru publicul larg din dorinţa de a sublinia, sintetic, trei realităţi îngemănate: minunata bogăţie şi diversitate a naturii acestor locuri, complexitatea şi nu o dată dificultatea întâmpinată de silvicultori în exercitarea profesiei lor şi – nu în ultimul rând – nevoia, speranţa noastră că toate acestea vor fi corect înţelese şi respectate de către toţi sucevenii.

Locuitorii acestor ţinuturi binecuvântate sunt cu toţii beneficiari ai imenselor servicii oferite de pădure, fie că au o relaţie directă, nemijlocită cu Mama Silva (ca proprietari de pădure ori ca agenţi economici din domeniul forestier), fie că sunt numai simpli cetăţeni.

Pădurea înseamnă cu mult mai mult decât lemn, bani, profit.

Înseamnă supravieţuire, speranţă. Înseamnă apă şi aer curat. Înseamnă toate acestea, dar şi mult mai mult! Greu de explicat, darămite de estimat, de cântărit, deoarece e vorba, aici, de viaţă, de supravieţuire.

Este, de fapt, pentru noi, slujitorii suceveni ai pădurii, un motiv în plus pentru a-i îndemna pe concetăţenii noştri să planteze cel puţin un arbore, să-şi împrospăteze, în  primăvară, casa ori grădina, să-şi bucure mintea şi sufletul numai cu gânduri şi fapte bune. Este esenţa dorinţei noastre de a sădi în sufletul oamenilor acele necesare sentimente de respect faţă de natură, de viu, premisă a salutarei purificări spirituale, atât de necesare în aceste vremuri încrâncenate şi tulburi. Este de înţeles că salvarea, extinderea pădurii nu se pot face festivist, ocazional, prin iniţiative şi participare individuală, ocazională, oricât de bine-venită ar fi aceasta, în plan educativ. Asemenea campanii anuale de împăduriri, ca şi orice alt program serios de reconstrucţie ecologică, presupun fonduri substanţiale, pregătire, organizare, mijloace umane şi tehnice importante.

Refacerea, regenerarea pădurilor sunt o misiune şi o activitate permanentă şi prioritară a silvicultorilor suceveni, continuatori ai unei tradiţii întemeiate şi transmise prin generaţii de vrednicii lor înaintaşi. Astfel, încă din poveţele cu farmec arhaic cuprinse în Cuvântul Împăratului Iosif al II-lea din „Orândueala de pădure pentru Bucovina” (primul Cod Silvic românesc, 1786) se releva valoarea pădurilor noastre, dar şi necesitatea exploatării lor chibzuite şi imperativul gospodăresc al regenerării arboretelor: “Este de obşte cunoscut cum că în lucrurile cele mai de dorinţă şi mai blagoslovite folosuri întru o ţară este acea care firea i-au dat-o, cu împărtăşirea de păduri (…).  Pădurile din Bucovina sunt un odor pentru a cărui ocrotire şi ţinere în bună stare cu atâta mai vârtos trebuie să se poarte de grijă, cu cât la o lipsă de acest lucru de trebuinţă, nu puţină nevoie se va pricinui locului, atât pentru trebuinţa podanilor (supuşilor), cum şi pentru sporul alişverişului (profitului), care cu naşterile locului (producta) se face. Prin nesocotinţă şi fără de măsură hăznuială (tăiere) a pădurilor n-a izbândi să le mulţumească şi slăbind puterea pădurii ea nu o să poată să dea din vreme tânără odraslă şi lemn de trebuinţă”.

Lucrările legate de asigurarea pădurii de mâine sunt cele care legitimează şi dau sensul adevărat muncii unui silvicultor. Şi adesea acestea cer nu doar pricepere, ci şi eforturi deosebite, sacrificii. În acest sens, o realizare remarcabilă, pilduitoare şi  demnă de admiraţie chiar şi în zilele noastre sunt lucrările susţinute de împădurire a muntelui Muncelul, din Pojorâta. Acest gol montan întins pe o suprafaţă de 500 de ha, neproductiv şi stâncos, a fost împădurit la cumpăna dintre veacurile XIX şi XX cu larice, molid, pin silvestru şi pin cembra. Pentru reuşita lucrării s-a cărat pământ cu raniţa, pus în cuib la rădăcina puieţilor, făcându-se ulterior repetate completări. Sisificul efort a durat peste trei decenii.

Despre importanţa, complexitatea şi dimensiunea muncii slujitorilor suceveni ai pădurii în scopul regenerării fondului forestier vorbesc cifrele ce definesc această adevărată campanie, una ce se repetă în fiecare primăvară. Dar care, să spunem astfel, este doar „partea vizibilă a icebergului”, adică numai o latură mai evidentă public a unui efort susţinut în mod constant, cu profesionalism şi pasiune de-a lungul întregului an. Despre importanţa lucrărilor de regenerare a pădurii, dar şi despre nobila, generoasa misiune a silvicultorilor, cei care întemeiază păduri în beneficiile generaţiilor ce vor veni, scria încă din anul 1934 vizionarul silvicultor Marin Drăcea: „Pentru un profan, nimic mai greu şi mai plin de răspundere decât o lucrare de împădurire. Marele Bismark spunea odată că două feluri de oameni nu-şi pot vedea în cursul vieţii roadele depline ale operei lor: omul de stat şi silvicultorul”.

O componentă importantă şi tradiţională a activităţii noastre din această perioadă o reprezintă susţinerea acţiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conştiinţei forestiere, în direcţia apărării şi conservării fondului forestier, a cultivării respectului pentru pădure în societatea actuală.

În cadrul acestor acţiuni cu rol de conştientizare a valorii pădurilor în perioada inclusă în “Luna plantării arborilor” se vor desfăşura o serie de evenimente ca: plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii. Pornind de la faptul – unanim recunoscut – că nicăieri în spaţiul naţional expresia „Codru-i frate cu românul” nu şi-a găsit o împlinire mai deplină, mai bogată în semnificaţii ca aici la noi, în Bucovina, îmi exprim încrederea că fiecare sucevean va întreprinde un cât de mic gest în sensul celor spuse mai sus.

Ing. Sorin Ciobanu

Directorul Direcţiei Silvice Suceava