Suceveanca Roxana Dumitrache a obţinut Premiul de Debut, la secţiunea Proză, pentru volumul de proză scurtă „Papa Nicolau şi alte povestiri foarte, foarte scurte” în cadrul Concursului de Debut al Editurii Polirom, ediţia 2019. În competiţie au intrat 310 manuscrise, dintre care 127 la categoria Proză şi 183 de manuscrise la Poezie.
Absolventă de SNSPA Bucureşti (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative) şi masterandă în studii europene şi filosofie politică la London School of Economics and Political Science, Roxana a lucrat la Comisia Europeană şi a făcut practică la Ministerul de Interne al Marii Britanii, însă a hotărât să se întoarcă în ţară. În cadrul Comisiei Europene a coordonat activitatea de cercetare pentru două dintre viitoarele politici şi directive pentru statele membre, punând accentul pe egalitatea de şanse şi nediscriminare. Scrie constant pe teme legate de egalitatea de gen, discriminare, educaţie şi segregarea de gen, violenţă împotriva femeilor.
În prezent lucrează în diplomaţie culturală, la ICR (Institutul Cultural Român).
Potrivit www.polirom.ro, „<Papa Nicolau şi alte povestiri foarte, foarte scurte> este o culegere de istorii insolite, care caută răspunsuri la marile întrebări suscitate de provocările destinului şi de condiţia alienantă a femeii într-un cod cultural creat de bărbaţi”.
Roxana Dumitrache a menţionat pentru Polirom că a lucrat la „Papa Nicolau şi alte povestiri foarte, foarte scurte”, ”într-un ritm galopant, aşteptându-mă în orice moment ca textul să-mi trântească uşa în nas”.
”Nu ştiu dacă, dintr-un soi de preştiinţă maternă (în cel mai propriu sens al cuvântului), m-am raportat emoţional la aceste mici proze ca la nişte copii nenăscuţi. Ori poate e forma mea de pietate faţă de literatură şi o hipertimiditate în scris care m-au urmărit tot timpul. Mi se părea că nu e echitabil faţă de literatură ca eu să fac vreodată pasul dinspre politologie şi studii de gen înspre ceva de tip <Papa Nicolau>”, a mai arătat Roxana.
Tânăra a menţionat că povestirile din volum sunt despre fragilitate în toate formele ei, despre nesiguranţele femeilor tinere, ale mamelor, ale fiicelor care îşi pierd mamele, despre spaimele apatrizilor sau ale dezrădăcinaţilor, despre micile sau marile suferinţe care populează birourile sticloase ale corporaţiilor. „Cu toate astea, vreau să cred că <Papa Nicolau…>, în ciuda numelui, poate fi o lectură tonică”, a conchis autoarea.