Unul dintre cei mai remarcabili dascăli ai Colegiului Național de Informatică „Spiru Haret” Suceava, profesorul de matematică Călin Oanea, s-a stins din viață, la finele săptămânii trecute, la vârsta de 65 de ani.
Apreciat pentru activitatea sa de la catedră, prof. Oanea a plecat la cele veșnice după o luptă cu o boală grea.
Trupul neînsuflețit al acestuia este depus la Biserica „Sf. Gheorghe”, de la cimitirul Pacea. Înmormântarea este programată pentru miercuri, ora 12.00.
Călin Oanea a absolvit în 1978 Facultatea de Matematică din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași.
În perioada 1978 – 1980 a activat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Suceava, iar între 1980 și 1988 a fost profesor de matematică la Liceul Economic și de Drept Administrativ Suceava.
Între 1988 și 1990 a lucrat la IRE Suceava.
La Colegiul de Informatică preda din 1990, fiind primul director al instituției (1990 - 1994).
Despre fostul său coleg, prof. Virginel Iordache, senator, mărturisește că „am fost impresionat de seriozitatea cu care îşi organiza timpul pus în slujba tinerilor dornici de cunoaştere. Lucra până la epuizare. Aceasta era Crezul lui, pe care îl slujea cu toată dăruirea unui OM dedicat profesiei. (...) Ceea ce m-a impresionat la el a fost modul nobil de a fi în cancelarie, la catedră, în relațiile cu elevii și părinții acestora și nu în ultimul rând cu colegii. În societate, a fost o persoană de o probitate morală şi intelectuală de necontestat. (...) Ca profesor Călin Oanea a participat la diferite conferinţe naţionale, a publicat articole de matematică în reviste de specialitate, a promovat performanța școlară prin obținerea de premii şi menţiuni la nivel naţional. Toate acestea îl recomandă drept unul dintre cei mai buni profesori de matematică nu numai din județul Suceava, ci și din țară. De altfel, graţie seriozităţii cu care îşi făcea treaba acolo unde era solicitat, el a fost cooptat în mai multe foruri la nivel naţional, dintre care amintesc: Societatea de Ştiinţe Matematice din România. Ca pedagog, având în vedere că lucra cu elevii și sufletele acestora, a fost ca un părinte: blând când a îndreptat, prudent când a îndrumat, binevoitor când a întrebat, amabil când a sfătuit, răbdător când a ascultat şi plin de bunăvoinţă când i s-a solicitat. A stăruit în a sădi în generaţiile de elevi pe care le-a educat bucuria cunoaşterii, sporind capacitatea lor de a-şi rezolva îndoielile şi neliniştea, de a nu fi lăsaţi pradă, ignoranţei, spiritului obtuz şi obscurantismului”.