Ieri s-a împărţit apă sfinţită tuturor credincioşilor aflaţi la bisericile sucevene

În ziua Bobotezei, ieri, 6 ianuarie, s-a împărţit apă sfinţită tuturor credincioşilor aflaţi la bisericile sucevene. Mii de oameni şi-au îndrept paşii, încă de la primele ore ale dimineţii, spre locaşurile de cult pentru a participa la slujba Botezului Domnului. Pe viscol, la minus 5 grade Celsius în municipiul Suceava, credincioşii au mers la bisericile parohiale sau la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei.

Unii au intrat în biserică, luând parte şi la Sfânta Liturghie, alţii au rămas în curţile locaşurilor de cult, în jurul meselor pe care şi-au aşezat cănile din sticlă sau sticlele din plastic, în care şi-au luat mai apoi Agheasmă Mare. Termenul de „agheasmă” provine de la cuvântul grecesc „agiasmós”, care înseamnă „sfinţire”.

Boboteaza la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava

La Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, unde a participat, ca de obicei, un număr mare de credincioşi, Agheasma Mare a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. În jurul orei 11:00, clopotele mănăstirii au început să bată, oamenii au început să iasă din biserică, câţiva bărbaţi au purtat proţesii (prapori cu chipuri de sfinţi) în mâini, iar preoţii care l-au însoţit pe Înalt Preasfinţitul Pimen s-au aşezat în jurul mesei de piatră, unde, an de an, se săvârşeşte Boboteaza. Agheasma Mare se pregăteşte în amintirea botezării Domnului Iisus de către Ioan în apa Iordanului.

Se spune că Agheasma Mare are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o dublă epicleză (gr. epiklesis), care înseamnă invocarea, chemarea Duhului Sfânt „peste noi şi peste aceste daruri” (de pâine şi vin), ca să devină „adevărat Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Sfinţirea are loc în ziua în care Iisus Hristos a sfinţit apele, prin botezul Său în apa Iordanului. De aceea, şi slujba Agheasmei Mari este mai solemnă ca la Agheasma Mică, iar cântările şi rugăciunile din cursul ei pomenesc şi proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului. La finalul slujbei, Înalt Preasfinţitul Pimen a afundat de trei ori crucea şi busuiocul în recipientul cu apă pregătit pentru credincioşi, cântând troparul Praznicului: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne...”, după care i-a stropit şi pe credincioşi cu apă sfinţită.

Agheasmă Mare, timp nouă zile, pe nemâncate

Credincioşii de la bisericile parohiale din municipiu şi-au umplut încă de dimineaţă recipientele cu apă, pe jumătate, pentru ca, mai apoi, să fie completate cu apă sfinţită. În aproape toate cănile era aşezată şi o crenguţă de busuioc, plantă care, spun oamenii, are puteri miraculoase. Firele de plantă, uscate şi frumos împodobite, aranjate şi legate, formând acel cunoscut sfeştoc (de la cuvântul „sfeştanie“, însemnând „sfinţire“), sunt folosite şi de preoţi la săvârşirea slujbei de sfinţirea a apei, iar apoi, tot cu sfeştocul, preotul stropeşte cu agheasmă oamenii, bisericile, icoanele ori alte obiecte liturgice, dar şi casele, maşinile, fântânile, viile, livezile sau gospodăriile credincioşilor.

Există obiceiul ca la finalul Sfintei Liturghii din ziua de Bobotează, bărbaţii să iasă din biserică cu proţesii în mâini şi să strige „Chiraleisa” (Doamne Miluieşte), să înconjoare de trei ori biserica şi apoi să se aşeze în jurul mesei, unde preoţii săvârşesc slujba de sfinţire a apei.

La sfârşitul slujbei, fiecare credincios şi-a luat cana cu Agheasmă Mare, după care a primit anaforă de la preoţi. Agheasma Mare, spun credincioşii, se ia în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, după care se ia şi o bucăţică de anaforă, timp de nouă zile, începând cu ziua Bobotezei. Agheasma rămasă după cele nouă zile se ţine în casă pentru a-i feri pe membrii familiei de orice necaz. Credincioşii mai folosesc Agheasma Mare pentru sfinţirea locuinţei. La ţară, oamenii stropesc pe lângă casă, grajdurile, animalele, şi ţin Agheasma Mare, care se face o singură dată pe an, într-o sticlă curată. Atunci când simt o primejdie în familie sau un om este bolnav îl stropesc şi îi dau să bea din această apă tămăduitoare, care, spun oamenii, nu se strică tot anul.

„La Ciumârna, Boboteaza nu ar fi la fel fără crucea de gheaţă”

În unele sate din judeţul Suceava se păstrează tradiţia confecţionării crucilor de gheaţă în Ajunul Bobotezei. Este şi cazul credincioşilor din satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei.

Crucile de gheaţă sunt realizate după un adevărat ritual al locului, în care sunt implicaţi mai mulţi oameni, de diferite vârste, care merg înainte de Ajunul Bobotezei pe malul unui râu unde, înarmaţi cu drujbe şi căngi, scot la mal bucăţi mari de gheaţă, care sunt urcate apoi, cu ajutorul unor căpriori şi scânduri, într-o căruţă trasă de cai. Sătenii transportă blocurile de gheaţă la locul unde vor fi ridicate crucea şi masa pentru slujba de Bobotează. Acolo, sătenii folosesc un şablon pentru cruce, trasează forma crucii după care taie cu drujba forma finală.

Şi în acest an sătenii din Ciumârna au ridicat o cruce mai mare şi una mai mică, aşezate pe o masă din gheaţă, unde credincioşii şi-au pus, în ziua Bobotezei, cănile în care au primit Agheasma Mare. „La Ciumârna, Boboteaza nu ar fi la fel fără crucea de gheaţă. Credinţă vie, tradiţie mărturisitoare şi jertfelnicie în Ajunul Iordanului. Osârdie şi jertfă şi statornicie întru păstrarea datinii creştine. Răstălmăcită rugăciune. Recunoştinţă pentru trudă şi preţuire întreagă! Sărbători cu lumină!”, sunt vorbele transmise de părintele Dan Ceredeev, parohul Bisericii "Sfântul Ierarh Nicolae" Ciumârna, şi de preoteasa Daniela Ceredeev, directoarea Liceului Tehnologic „Vasile Cocea” Moldoviţa, în Ajunul Bobotezei, în semn de preţuire pentru ostenitorii care au ridicat crucile de gheaţă, dar şi pentru toţi credincioşii din Ciumârna.