Succesiunea evenimentelor referitoare la Unirea Bucovinei cu România

În toamna lui 1918 era clar că Imperiul Austro-Ungar se află în disoluţie, iar popoarele care se aflau pe aceste teritorii se vor constitui în state naţionale. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, şi în doar câteva luni Bucovina s-a putut realipi Regatului României. În cartea „Zorii Unirii la Suceava”, profesorul Mihai Aurelian Căruntu a realizat o cronologie a evenimentelor de acum 100 de ani.

4 octombrie 1918 - Deputatul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul solicită în Parlamentul de la Viena autonomie pentru cei 6 milioane de români din Austro-Ungaria.

12 octombrie 1918 - Un grup de intelectuali, în frunte cu Sextil Puşcariu, hotărăsc să acţioneze pentru apărarea drepturilor naţionale ale românilor din Bucovina.

16 octombrie 1918 - Fostul preşedinte al Partidului Naţional Român, Iancu Flondor, preia conducerea mişcării de emancipare naţională.

17 octombrie - împăratul Carol al IV-lea emite proclamaţia "Către popoarele mele credincioase", prin care popoarele din Austria primesc dreptul de a se organiza în state naţionale autonome. Deputaţii români din Parlamentul de la Viena se constituie în Consiliu Naţional Român, sub preşedinţia lui C. Isopescu-Grecul.

21 octombrie 1918 - La Hotelul Rezidenz din Viena se desfăşoară consfătuirea secretă a
reprezentanţilor românilor din Transilvania şi Bucovina. Din partea acestei ultime provincii participă deputaţii Gh. Grigorovici, George Sârbu şi Teofil Simionovici. Cu acest prilej s-a stabilit, pe baza celor 14 puncte ale preşedintelui S.U.A. Woodrow Wilson, unirea tuturor românilor într-un stat naţional.

22 octombrie 1918 - La Cernăuţi apare primul număr al gazetei „Glasul Bucovinei”, cu articolul-program "Ce vrem?". Isopescu-Grecul şi Gh. Grigorovici solicită, în faţa Parlamentului de la Viena, dreptul la autodeterminare pentru românii din Bucovina.

25 octombrie 1918 - La Cernăuţi se constituie un Comitet ucrainean, sub conducerea lui Omelian Popowicz, ca secţie a Radei de la Lemberg, urmărind formarea unui stat autonom în cadrul Austriei, care să includă şi Bucovina până la Siret.

27 octombrie 1918 - Adunarea Naţională a românilor din Bucovina, întrunită la Cernăuţi sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, se proclamă Constituantă, hotărând „unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti". Totodată, se constituie Consiliul Naţional Român, format din 50 de membri, în frunte cu Iancu Flondor.

28 octombrie 1918- Consiliul Naţional Român solicită, fără succes, preluarea puterii de la guvernatorul Bucovinei, Josef Etzdorf.

2 noiembrie 1918 - Legiunea ucraineană, condusă de Arhiducele Wilhelm („Kneaz Stefanovici”), începe devastările în Cernăuţi, în urma întreruperii oricăror legături cu Viena, în ţinut tinde să se instaureze anarhia. Iancu Flondor solicită, prin Vasile Bodnărescul, intervenţia armatei române, dar guvernul Marghiloman promite doar arme. Garnizoana croată din Suceava proclamă „revoluţia naţională”.

3 noiembrie 1918 - Adunarea Naţională a ucrainenilor contestă hotărârile Constituantei din 27 octombrie, hotărând împărţirea Bucovinei după criterii etnice.

4 noiembrie 1918- Eşecul guvernatorului Etzdorf de a găsi o formulă de guvernare, prin împărţirea puterii între români şi ucraineni, sau asocierea unor reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor. Prefectul judeţului Suceava, Korn, îl numeşte primar al oraşului pe profesorul Eusebie Popovici.

5 noiembrie 1918 - Locotenentul Traian Roşu, însoţit de o delegaţie din Câmpulung Moldovenesc, prezintă autorităţilor din Fălticeni o Moţiune de Unire a Bucovinei cu România. La Suceava sunt prădate magaziile militare, urmând, după cum nota profesorul Victor Morariu, „o noapte sinistră”, cu împuşcături şi strigăte.

6 noiembrie 1918 - Drept consecinţă a acţiunii în forţă asupra instituţiilor din Cernăuţi, Etzdorf este nevoit să cedeze puterea ucrainenilor şi lui Aurel Onciul, care acţiona în nume propriu, fiind lipsit de orice sprijin real. Încep represalii împotriva românilor de aici. În urma solicitării Consiliului Naţional Român şi a unor petiţii din partea populaţiei, în Bucovina intră primele detaşamente de grăniceri şi jandarmi români. Primăria din Rădăuţi solicită sprijin militar de la „onoratul Guvern al regatului liber român”.

7 noiembrie 1918 - Generalul Zadik, în fruntea unei mari unităţi, formate din aproximativ 3.000 de militari, se instalează la Burdujeni. Aurel Onciul, autointitulat „Comisar al Moldovei de Sus”, soseşte la Suceava.

8 noiembrie 1918 - Un detaşament de grăniceri români, comandat de generalul Neculcea, intră în Câmpulung Moldovenesc, o parte din militari continuându-şi drumul spre Vatra Dornei.

9 noiembrie 1918 - Un grup de 180 de soldaţi lugojeni, sub comanda slt. Ilie Lazăr, acordă sprijin militar acţiunii naţionale din Cernăuţi. Consiliul Naţional Român preia principalele instituţii din oraş, iar pe Primărie se arborează tricolorul. Trupele ucrainene încep să părăsească Cernăuţii, fără a trage un foc de armă, îndreptându-se spre Galiţia.

11 noiembrie 1918 - Generalul Iacob Zadik, comandantul Diviziei a 8-a, intră în Cernăuţi, unde s-a desfăşurat o impresionantă manifestaţie populară. S-a intonat, în primă audiţie, imnul omagial, "Salut armatei române!", muzică de C. Şandru, iar versurile de C. Berariu.

12 noiembrie 1918 — Consiliul Naţional Român adoptă „Legea fundamentală provizorie asupra puterilor în Ţara Bucovinei”.

22 noiembrie 1918 - Refugiaţii bucovineni, în frunte cu Ion Nistor, se reîntorc la Cernăuţi.

24 noiembrie 1918 - Datorită iniţiativei Reuniunii „Ciprian Porumbescu”, la Suceava, are loc un concert festiv pentru a sărbători „intrarea glorioasei armate române liberatoare”.

28 noiembrie 1918 - Congresul General al Bucovinei, desfăşurat în sala sinodală a Reşedinţei Mitropolitane din Cernăuţi adoptă Rezoluţia de unire necondiţionată a Bucovinei cu Regatul României.

31 decembrie 1918 - Regele Ferdinand I semnează Decretul-lege Nr. 3744, în care se preciza: „Bucovina, în cuprinsul graniţelor sale istorice este şi va rămâne de-a pururea unită cu Regatul României”.

10 septembrie 1919 - Prin Tratatul de Pace încheiat la Saint Germain-en-Laye, între Puterile Aliate şi Asociate şi Austria, se recunoaşte pe plan internaţional Unirea Bucovinei cu România. Articolul 59 preciza: „Austria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra părţii fostului ducat al Bucovinei, cuprinsă dincoace de fruntariile României.

29 decembrie 1919 - Primul Parlament al României Mari ratifică Decretul-lege Nr. 3714 din 18 decembrie 1918 privind Unirea Bucovinei.