Delegaţia bucovineană, care s-a prezentat M.S. Regelui, pentru a-i aduce la cunoştiinţă voinţa unanimă a poporului bucovinean a cetit înaintea M.S. următorul Mesagiu:
Maiestate!
Aducem Maiestăţii Voastre, Rege al tuturor Românilor, inima unei ţări întregi. Această ţară a avut vechi temeiuri curat româneşti pe vremea când păstorii români străbăteau munţii galiţieni şi când cu plugari români se colonisau satele din ţara Haliciului. Spre aceste locuri româneşti s-au îndreptat mai întâiu Voevozii descălecători venind din Maramurăş, ca să facă ţară nouă pentru neamul lor.
Acolo la noi, la Rădăuţi, s-au amestecat în pământ oasele întemeietorilor Moldovei; acolo, la noi, în Suceava, s-a aşezat cea dintâi Mitropolie pentru toate ţinuturile acestei Domnii a Românilor. Acolo, la noi, în Putna, ctitoria lui Ştefan, cel mai mare din înaintaşii Maiestăţii Voastre, şi-a ales veşnicul loc de odihnă a oaselor lui trudite, nu numai pentru apărarea naţiei sale, ci şi pentru aceea a creştinităţii răsăritene întregi şi a Apusului creştin în faţa căruia sta, zăgaz nebănuit, vitejia lui. Acolo la noi, arta de clădire moldovenească a serbat în ziduri, unde astăzi clopotele bătrâne sună pentru unirea noastră cu partea rămasă liberă a ţării, cele mai mari triumfuri ale ei.
Această ţară Ţi-o închinăm, Măria ta, noi toţi, nu numai urmaşii vajnicilor luptători români de pe vremuri cari n-au uitat niciodată din ce trup fac parte, ci şi reprezentanţii tuturor neamurilor, care cu vremea au venit să se aşeze supt blânda şi omenoasa oblânduire a Domnilor români ai Moldovei şi cari ştiu că România de azi a moştenit toate bunele tradiţii ospitaliere ale acelei Moldove.
Acum o sută patruzeci şi patru de ani ne-a desfăcut de Moldova o pace încheiată între Turcii care n-aveau dreptul să ne înstrăineze, şi între Austrieci, cari înainte de a călca graniţa moldovenească nu se îngrijiseră de a întreba pe locuitori de voia lor. Astăzi puterea lor nu mai este, şi nici umbra de legitimare pe care a creat-o un tratat cumpărat cu bani nu mai există pentru a se păstra un hotar fără sens, pe care niciodată în chip liber n-am declarat că-l acceptăm.
Plecaţi mai puţini, ne întoarcem acuma mai mulţi. Sufletul cel vechiu însă e neschimbat, şi l-am transmis oaspeţilor şi fraţilor noştri de alt neam cari împreună cu noi vin înaintea Maiestăţii Voastre. Nu e o cucerire a armelor, ci întoacerea la vatră a fraţilor dispăruţi, cari în Maiestatea Voastră regăsesc pe părintele de mult pierdut şi mult dorit.
Mesaj rostit la Iaşi de Iancu Flondor în faţa regelui Ferdinand şi a Guvernului Român în ziua de 29 noiembrie 1918, publicat în „Glasul Bucovinei”, nr. 18, Miercuri, 4 decembrie 1918, anul I, Cernăuţi.