Răspunsul Ministrului Franţei
Sunt adânc mişcat de sentimentele nobile ce le exprimaţi D-Voastră Franţei în numele Congresului General al Bucovinei, ca şi de gândul că D-Voastră aţi aflat de bine să exprimaţi îndeosebi dragostea D-Voastră către ţara mea, tocmai în momentul când proclamaţi unirea cu România.
Eu mă simt îndemnat să împărtăşesc aceasta Guvernului Republicii, rugându-l să apere cauza justă română.
Franţa a rămas credincioasă misiunii sale mari în lume. Noi nu vom uita niciodată că România, fraţii de sânge ai francezilor, au făcut pentru acelaşi ideal aceleaşi sacrificii.
E voinţa acestor martiri, care porunceşte să rămânem uniţi pentru totdeauna.
În numele Guvernului francez, cât şi în numele meu aduc felicitări generoasei D-Voastre naţiuni, regelui D-Voastre loial şi credincios şi Bucovinei, noii provincii române, cât şi D-Voastre personal a cărui acţiune, exemplu şi autoritate au ajutat aşa de util realizarea idealului român.
Saint Aulaire
Răspunsul Ministrului Italiei
Am onoarea să Vă anunţ primirea telegramei D-Voastre, la care n-am putut răspunde decât acum, primind-o cu întârziere.
Principiul naţionalităţilor ca bază a fondării statelor a fost proclamat de un bărbat de stat italian şi susţinut de poporul italian într-o sută de ani de lupte, şi de armatele italiene în patru războaie. Astăzi, înfăptuindu-se realizarea acestui principiu în toată Europa, Italia se bucură de eliberarea celorlalte popoare subjugate, ca şi de aceea a propriilor săi fii şi cu adâncă mulţumită şi emoţionată ea priveşte la România care, sub sceptrul regelui său, prin vigilenţa armatei sale şi prin credinţa poporului său, înfăptuieşte unitatea rasei sale.
Eu nu voi lipsi de a aduce Telegrama D-Voastră la cunoştinţa guvernului, regelui şi, mulţumindu-vă pentru amabilele D-Voastră expresiuni, aduc eu din parte-mi cele mai sincere felicitări pentru fericirea şi prosperitatea României Mari.
Însărcinatul cu afaceri al Italiei,
Auriti