Armata română este chemată să intervină în Bucovina

Răzbelul mondial, lupta gigantică a dreptăţii şi libertăţii în contra militarismului şi imperialismului asupritor, a dat naştere şi libertăţii naţiunilor subjugate.

Românii bucovineni, folosindu-se şi ei de dreptul suveranităţii naţionale, recunoscut acum de toată lumea, au hotărât, în Constituanta lor din 27 octombrie 1918, să stăpânească singuri ţara lor, Bucovina, sfântul lor pământ strămoşesc.

Fostul guvern austriac s-a opus la această cerere îndreptăţită, a cedat însă forţei Rutenilor. Astfel a trecut puterea ţării în mâna Rutenilor şi s-a deslănţuit în urmă anarhie peste toată ţara.

În faţa acestor împrejurări, Consiliul Naţional, reprezentanţa legitimă a poporului român, a fost nevoit să recurgă la ajutorul fraţilor din regat, cerând intervenţia oastei româneşti.

Maiestatea Sa Regele României, răspunzând la această cerere întemeiată, a dispus intrarea armatei în ţară.

Spre a restabili dreptatea şi ordinea, Consiliul Naţional a luat în ziua de 10 Noembrie în seamă stăpânirea ţării şi va exercita puterea prin Guvernul său.

Locuitorii acestei ţări de altă naţionalitate sunt provocaţi, chiar în interesul lor bineînţeles, să se supuie acestui Guvern, care va şti să ia în considerare interesele lor fireşti.

Cernăuţi, 12 noembrie 1918

Preşedintele Consiliului Naţional (ss.) Dr. Iancu FLONDOR