Amintiri din Comunism

Prin 1957-1959, timp de doi ani, am învăţat la Şcoala de Meserii din Suceava economia politică cu regretatul profesor Viziteu, atunci un tânăr absolvent chipeş, cu păr negru bogat, natural cu valuri creţe, parcă s-ar fi tratat cu drotul, adică fierul încălzit, ceva asemenea bigudiurilor femeieşti, care le urâţeau atât pe tinere, cât şi pe cele mai în vârstă. Celebrele bigudiuri au cam dispărut, după cum au dispărut demult şi droturile pentru bărbaţi. Părul creţ, natural sau nu, era la cinste în acei ani. Mulţi tineri chiar îşi făceau părul creţ, de fapt mai mult vălurit. Primul nostru preşedinte, tovarăşul Ceauşescu, avea părul vălurit natural. Soţia lui, doamna Ceauşescu, nu a folosit însă bigudiurile. Să revin însă la economia politică a capitalismului. Criza economică de supraproducţie din 1929-1933 era denumită „depresiune economică”. Reţin şi acum cele trei faze ale crizei capitaliste, aşa cum le-am învăţat: acumulare (dacă nu greşesc), depresiune şi avânt. Deci abordarea marxistă era, în fond, optimistă. Mai târziu, la liceu, am reluat economia politică a capitalismului. Întrucât la şcoala de meserii se făceacam trei sferturi din materia de liceu, iniţial s-a spus că se vor da diferenţe, dar ministrul adjunct al învăţământului de atunci, Constantin Prîsnea, botoşănean de origine, a schimbat tot sistemul în acest sens. Una dintre gazdele mele, ultraviciosul dispărut de mult nenea Poenaru, armean de origine, a fost coleg cu tatăl ministrului, de meserie zidar, cam beţiv, dar în Botoşani se bea mai mult vin. Eu m-am plâns lui de situaţia mea şi el mi-a povestit cum a fost de faţă când s-a întâlnit viceministrul Prîsnea cu tatăl său, care-l lua de la început cu bolşevicule. Eu dispăream de frică, spunea nenea Poenaru, să nu vină după mine maşina neagră. Constantin Prîsnea a murit pe la 54 de ani, tatăl său mai trăind mulţi ani.

Profesorul Marcus de la Liceul „Laurian” a analizat în multe ore esenţa economiei putredului capitalism: bani, marfă, bani, analiza făcută de însuşi Marx, economist excepţional. Problema era cu exploatarea proletariatului. Aici apărea celebra plusvaloare, adică, după Lenin, productivitate. Proletarul îşi vinde forţa de muncă, patronul capitalist vine cu bani, se face marfă, se vinde cu un preţ care aduce plusvaloare, adică profit. Acest profit îl luau integral bandiţii de capitalişti. Normal era, spuneau Marx şi Lenin, ca plusvaloarea sau profitul să fie împărţit şi la proletari. Deci munca lor era exploatată, ceea ce se întâmpla şi în comunism, conform fondurilor de acumulare, care includeau şi plusvaloarea muncitorilor, e adevărat, uneori fără plusvaloare.

De la prof. Viziteu, la Suceava, am auzit despre cele trei faze ale crizei economice ciclice a capitalismului monopolist, cum a spus Lenin. Ele erau acumularea, depresiunea şi avântul, după cum am amintit mai sus. Şi acum suntem în nefasta criză capitalistă, în faza depresiunii. Mai târziu, tânăr fiind şi frecventând mai des cârciumile, mi-am fost amintit de criza capitalismului, asociind-o cu cea a celor ce beau mai mult alcool decât trebuie. Acumularea era de obicei seara, depresiunea sau mahmureala era a doua zi până pe la prânz, după care urma avântul, adică din nou la cârciumă.

Dar ce mai fac bandiţii de imperialişti bancheri de peste ocean, care prin 1950 se numeau Rockefeller, DuPont şi Morgan. Banca lui Morgan a primit o mare sumă de la guvernul american, fiindcă a rămas fără bani. Comunismul în Rusia şi celelalte ţări est europene a murit de moarte naturală. E vorba de legile lui Darwin, colectivismul e o iluzie. O altă iluzie, tot datorită darwinismului, este religia. Îmi place religia hindusă, în care sunt veneraţi mii de sfinţi, inclusiv râul sfânt Gange, în care se spală şi indienii, şi animalele lor, în care aruncă cadavrele şi cenuşa lor, în care îşi fac nevoile şi din care beau apa  şi sunt sănătoşi tun. Imunitatea e ca la strămoşii noştri din perioada postprimatelor. India are leprozerii , unde se moare, normal. S-a ocupat de un asemenea stabiliment Maica Tereza, o albaneză cu un curaj deosebit. A fost şi ea imună la toate miliardele de microbi şi bacterii care rezolvă într-un fel problema pusă de clericul savant Malthus. India trăieşte cu zeii ei. Ce-ar fi făcut oare acolo un regim comunist precum cel de la noi? Se lupta cu toţi zeii Indiei? Nu se putea.

Tovarăşul Ceauşescu, din păcate, nu aplica mecanismele economice capitaliste şi socialiste, bazate pe principiul bani-marfă-bani. Nici Stalin nu l-a aplicat în URSS, cu stahanoviştii lui şi cu întrecerea socialistă. Am mai spus că acest principiu de aur al oricărei economii, chiar şi comunistă şi centralizată, este să-l respecţi. Investeşti bani, pe baza planului cincinal şi al celor anuale şi faci marfă, iar aici apare plusvaloarea sau profitul urmărit strict de patronii duşmani ai clasei muncitoare. În final, trebuie să-ţi asiguri vânzarea în totalitate a mărfii cu profit. Aici urma procesul exploatării. Dacă bandiţii Rockefeller, Morgan, DuPont, dar şi Bill Gates cu Microsoft-ul lui, ar fi dublat salariile muncitorilor, profitul ar fi fost mai mic şi capitaliştii nu ar fi avut averi personale de zeci de miliarde de dolari. Oricum, muncitorii şi specialiştii aveau salarii foarte mari, datorită productivităţii ridicate. Comuniştii planificau totul aiurea. Se investeau bani, se făcea marfă, dar multă nu se vindea. Pe lângă asta, productivitatea era zero. Adică la un leu investit, în final câştigai 70 de bani. Plus stocurile nevândute. Funesta întrecere socialistă deregla complet sistemul de aur al oricărei economii. Economiştii noştri confundă cuvintele depresie şi depresiune. Primul defineşte o boală, de care au suferit Vincent van Gogh, Hemingway, Virginia Woolf şi alţi artişti. Depresiune are, între altele, şi accepţia de criză economică.