Amintiri din Comunism

Colegii mei de şcoală medie activişti, de fapt unul singur, cu pomenitele cizme, care au trecut direct de la clasa a 4-a la a 8-a, erau tot atât de cultivaţi ca şi majoritatea activiştilor politici şi realizatorilor TV de astăzi. Cel puţin atunci era vestitul limbaj de lemn, în special al şedinţelor, şi era începutul epocii măreţe de construire a socialismului, pătura intelectuală fiind în tratament la Aiud, Suceava, Botoşani, Deltă, Canal etc., plus beciurile de la sediile Securităţii. Era o lume nouă construită de muncitori. Dar cine avea difuzor, ziare, reviste, cărţi, îşi făcea o cultură cât cea din capitalism, o cultură generală.Şcoala nu ne învăţa latina, muzica şi alte materii duşmănoase precum genetica. Acum a mai apărut un mijloc de confuzie pentru elevii mici sau mai mari: religia. Ce înţeleg copiii din vechile basme ale triburilor israelite din vechime? Nimic. Eu mă închinam în genunchi cu mama şi tot degeaba, o genă darwinistă m-a atacat de atunci.

Dacă folclorul ţărănesc autentic cuprinde un capitol distinct – înjurăturile, civilizaţia oraşelor suporta înjurăturile celebre ale birjarilor, înaintaşii şoferilor de azi. Unii dintre cei ce sunt azi simboluri ale civilizaţiei daco-romane carpato-dunărene, distinşi în diferite sporturi înjură, evident, ca nişte birjari. E şi normal. Oare nu Eminescu, Brâncuşi, Cioran, soprana Angela Gheorghiu ar trebui să simbolizeze minunata noastră Românie? Pele a câştigat cu echipa trei campionate mondiale la fotbal şi brazilienii nu-i dau nicio importanţă. Şi pe bună dreptate. Ce mare filozofie să fugi pe teren şi să dai cu piciorul şi cu capul într-o minge? O echipă de maimuţe ar face-o mai cu talent, evident, după mai multă pregătire tehnică, că fizică au. Nu trebuie să ne supere rudenia noastră cu maimuţele. Într-un milion de ani ne pot depăşi şi în domeniul ciberneticii. Păcat că porcii trăiesc puţin din cauza oamenilor, întrucât inteligenţa lor e superioară chiar celei a maimuţelor. Parcă simţind o primejdie de transformare darwinistă a acestora în fiinţe superioare nouă, oamenii îi taie şi îi mănâncă după 1-2 ani de viaţă.

Se scriu în continuare cărţi despre fostul nostru preşedinte dictator şi soţia sa. Doamna Ceauşescu trebuie scoasă de sub noianul de ură, bârfe şi minciuni ale foştilor activişti nomenclaturişti şi securişti, care-i pupau mâna pe întrecute.Au înjurat-o şi mulţi scriitori bolşevici, evident, după 1990.Tinerii poeţi şi prozatori cominternişti şi unii tineri autohtoni, inlusiv Marin Preda, Fănuş Neagu ş.a. trăiau o viaţă de basm în casele de creaţie de la Pelişor, Mogoşoaia, litoral etc. Mâncare, dormit, băutură din belşug şi gratis. Scriau toţi lozinci închinate partidului, la început marelui Stalin, înfierau imperialismul, plângeau după Hiroşima şi Nagasaki, combăteau ura de rasă, duşmanii poporului, legionarii şi fasciştii care odihneau în puşcării. Nistor Ignat semna carnetele de redactori ale tuturor gazetarilor din ţară. Toţi erau gazetari comunişti, poeţi comunişti, scriitori comunişti. Criticii literari veneau din domenii mai tehnice, chiar profesionale muncitoreşti: cizmari, croitori, dentişti, chiar şi ingineri. Ei au înlocuit generaţia lui Călinescu, Cioculescu, Streinu ş.a.. Şi după ce au scris uriaşele omagii adresate celui mai iubit fiu al românilor şi celorlalte naţionalităţi, în deplinătatea facultăţilor mintale şi nesiliţi de nimeni azi fac pe nevinovaţii.

Mulţi cetăţeni ultrainteligenţi plâng pe umărul fostului rege, carea fost primit în ţară din greşeală. Eu, în general, când aud de regi mă gândesc, cum am spus, la trunchi şi topor, la ghilotină etc. Aşa m-a învăţat partidul comunist în timp ce dormeam în frig iarna şi beam apa din găleata îngheţată, după ce spărgeam gheaţa cu un ciocan. Am răbdat eu frig, fiind totuşi călit de la un an, partidul însă construia un viitor fericit petru noi, tinerii de atunci. Aşa scria în Scânteia cea bătrână, care costa 30 de bani. Atât, mai puţin decât o cutie de chibrituri de 50 de bani. Un leu şi cincisprezece bani costa un pachet de ţigări Naţionale. Cu ele am început eu să fumez, la 21-22 de ani. De ce? Nu-mi amintesc.