Multe dintre autoturismele Dacia Logan ale Poliţiei au ajuns într-o stare deplorabilă, cel puţin din punct de vedere estetic, cel care este vizibil. Problemele sunt însă mult mai complexe, şi de ordin tehnic, iar asta ştiu foarte bine toţi poliţiştii care lucrează pe aceste maşini. Din ce în ce mai des vedem pe străzi Dacii Logan ale Poliţiei mâncate crunt de rugină, chiar cu tabla găurită. O întrebare firească ar fi cum mai trec aceste maşini de inspecţiile periodice ITP. Cei mai nemulţumiţi de această situaţie sunt chiar poliţiştii care sunt nevoiţi să lucreze pe aceste maşini. Pe lângă faptul că sunt la volanul unor maşini ieftine, cu performanţe reduse, în mare majoritate fără servo-direcţie, aceste autoturisme cu o vechime de 10-12 ani sunt acum într-o stare jalnică şi din punct de vedere estetic. Au fost cazuri recente în care şoferi traşi pe dreapta de poliţişti au arătat cu degetul spre maşinile acestora, arătând că starea tehnică a acestora ar trebui să-i preocupe mai degrabă.
În municipiul Suceava s-a ajuns ca poliţiştii să folosească maşinile cele mai ruginite doar noaptea, tocmai pentru a se feri de remarci ruşinoase. Alţii au apelat la soluţii din comerţ care acoperă rugina pe termen scurt.
În judeţ, sunt secţii de poliţie care nu au nici o maşină mai nouă de zece ani.
Peste 30 de Dacii Logan noi, în acest an, pentru IPJ Suceava
În cadrul programului de înnoire al parcului auto al Poliţiei Române aferent lui 2018 Ministerul Afacerilor Interne a alocat 2.000 de maşini Dacia Logan pentru structurile de poliţie. La Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava au fost alocate 11 maşini într-un prim lot, iar alte 21 ar urma să ajungă la Suceava în cel mai scurt timp. La acestea se mai adaugă o Dacie Logan pentru Centrul de Arest Preventiv, cu perete despărţitor între scaunele din faţă şi bancheta din spate.
Cu acest lot de maşini noi vor fi casate o mică parte din rablele Dacii Logan. Au fost alese pentru casare maşinile care au peste 450.000 de kilometri parcurşi şi sunt într-o stare deplorabilă. Cert este că vor fi înlocuite doar o mică parte din vechile Dacii Logan.
De exemplu, pentru o secţie de poliţie cu şapte Dacii Logan vechi de 10-12 ani va fi alocată o singură Dacie Logan nouă. Este clar aşadar că multe din maşinile aflate deja într-o stare deplorabilă mai au de circulat încă mult pe şosele.
Nemulţumiri mari şi cu privire la noile Dacii Logan
Nu vrem să fim acuzaţi că vedem totul în negru, dar să detaliem un pic şi despre noile Dacii Logan intrate în dotare în 2018. Este vorba de maşini cu motoare cu capacitate de 1.200 de cmc, dintre cele mai ieftine modele. Astfel de Dacii sunt maşini bune, economice, perfecte de exemplu pentru o familie, însă pot fi ele folosite eficient la munca de poliţie în trafic?
Luăm doar un exemplu: urmăririle în trafic, foarte dese, din zona Vicov-Marginea. Şoferi fugari la volanul unor bolizi foarte puternici, care măresc viteza de deplasare atunci când poliţistul le face semnal de oprire. Un echipaj cu o Dacia Logan are şanse minime de a ţine măcar urma unui astfel de fugar. Singura şansă a poliţiştilor este dacă acţionează cu două echipaje.
Elemente de siguranţă obişnuite în alte ţări, un lux la noi
O altă problemă despre care ne-au vorbit poliţiştii este legată de o dotare care ar conta enorm pentru siguranţa lor, dar pentru care s-au găsit bani doar în cazul celor 40 de Dacii Logan alocate câte una pe judeţ, pentru Centrele de Arest Preventiv. Peretele despărţitor dintre scaunele din faţă şi bancheta din spate, care ar asigura o protecţie importantă pentru poliţiştii din faţă, atunci când transportă indivizi violenţi sau recalcitranţi, care sunt foarte imprevizibili şi pot deveni violenţi. Probabil că doar o tragedie petrecută într-o astfel de maşină de poliţie ar face ca mai marii Ministerului Afacerilor Interne să găsească bani pentru astfel de dotări, obligatorii în alte ţări.
Toată această politică privind parcul auto vine doar de la Bucureşti, de la nivel de ministru de interne şi cel mult de şef al Poliţiei Române, astfel că cei din conducerea poliţiei judeţene nu pot decât să se mulţumească cu ce primesc, să împartă puţinul cât mai echitabil şi eventual să încerce să cosmetizeze cât pot realitatea deloc favorabilă.