Amintiri din Comunism

Războiul rece dintre URSS şi NATO, de fapt mai personalizat SUA, deşi şi ţările europene capitaliste au fost implicate, a făcut, paradoxal, să dispară războaiele mondiale clasice de pe bătrânul continent. Fostul cancelar Helmut Kohl a remarcat cu satisfacţie acest lucru. A dispărut ura istorică dintre germani şi francezi, dar şi dintre alte popoare, şi a dispărut şi ura dintre germani şi ruşi, după dizolvarea URSS. Prin anii 1950-1985, riscul unui război era teoretic destul de mare, la început germanii aveau pretenţii teritoriale revanşarde faţă de URSS. Prin 1963, în insula Novaia Zemlia, dincolo de cercul polar, URSS au detonat o superbombă cu hidrogen, numită Ţarul, care a îngrozit lumea. Americanii aveau şi ei asemenea arme, evident. Ţarul termonuclear putea distruge toată Europa Occidentală, spun specialiştii. În acelaşi an, Hruşciov şi Kennedy au semnat tratatul de interzicere a experienţelor nucleare în atmosferă, la sol, în ape, în spaţiul cosmic şi în Antarctica. Frica i-a făcut pe oamenii politici să fie atenţi şi lucizi. Au avut loc alte războaie ale SUA şi URSS, pe lângă cele din alte continente. Cele două superputeri, cum li se spunea, au încheiat ulterior şi tratate de reducere şi verificare a armamentului strategic. Cum ar fi evoluat Europa fără armele nucleare? Normal, Germania învinsă s-ar fi refăcut cu ajutorul americanilor, care ar fi dus cu URSS un război „cald” până la frontierele acestei ţări. Nimeni n-ar fi făcut o a treia experienţă, după Napoleon şi Hitler. Dar prima ţintă a germanilor ar fi fost, normal, Franţa. O nouă revanşă. Americanii au făcut NATO înglobând toate ţările occidentale, făcându-le aliaţi militari. Nu numaidecât în cadrul războiului rece cu URSS. Grecia şi Turcia, în două rânduri, din cauza Ciprului sau a unor insule din Marea Egee, au fost pe punctul de a se război. NATO le-a calmat. Vechii duşmani seculari au devenit aliaţi, sub vestita umbrelă nucleară a SUA. Noi, românii, dacă vrem să ne numim aşa, am stat sub umbrela nucleară a Pactului de la Varşovia.

Revin la situaţia noastră incertă în Europa ca etnie. Toţi, dar absolut toţi, ne fac ţigani. Ţiganii sunt botezaţi de noi romi. Ei, de fapt, sunt indieni, dar am impresia că ne-au asimilat pe noi în mare măsură. Pentru occidentali noi am fi ţigani de etnie română. Celelalte naţionalităţi ale lui Ceauşescu s-au românizat şi ele, unele fiind aici de secole bune. Nemţii, în mare, au apucăturile românilor. Fură şi ei, mint şi ei, sigur, cu unele nuanţe. În Germania sunt priviţi ca atare, ca nemţi românizaţi. Are o mare proprietate acest pământ dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, de a amesteca etniile. Deputaţii de toate etniile sunt români adevăraţi, adică ţigani. Ce care pe noi, etnicii români, în biata noastră ţară românească, ne izolează cât pot, cu closetele noastre pline de rahat, cu murdăria care colcăie pe drumuri, în trenuri, în autobuze, în hoteluri de cinci stele, în bucătării unde personalul nu se spală pe mâini cu lunile, cu beţivănia noastră, cu pruncucigaşele noastre mioritice, se tem într-un fel de asimilare. În o sută de ani putem face o Europă românească, adică ţigănească, după noii noştri aliaţi.

Istoricii marxişti-leninişti, cântăreţii lui Ceauşescu, dar şi cei din vechime, începând cu Dimitrie Bolintineanu şi continuând cu toţi urmaşii grecilor din Fanar, ai pecenegilor şi cumanilor, ai slavilor şi avarilor etc. au cântat România cea frumoasă şi bogată. Numai Eminescu a văzut miezul realităţii când scria: Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul/ De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? Curat curată, vorba lui Caragiale, şi el român grec care a fugit în Germania să nu apuce să-l facă ţigan şi pe el. Mulţi dintre noi s-ar putea repatria pe malurile râului Gange, unde ai de toate, în primul rând o sănătate de fier, păzită de anticorpi puternici. Supăraţi pe nemţii din Germania că ne fac ţigani, unii istorici securişti şi foşti miliţieni sau pupincurişti îl atacă pe Titu Maiorescu, filogerman declarat, că a pus să fie ucis Eminescu. O mai mare tâmpenie nu există. Te uiţi la figurile lor bovine, cum scria cronicarul, şi te minunezi ce le iese pe gură.

Am mai amintit de cutumele politice ale americanilor şi europenilor neromânizaţi. Preşedintele Nixon, considerat mincinos, deşi adevărul cu casetele lui e undeva la mijloc, cu o lună înainte de votul de demitere din Congres, pe care l-a evitat demisionând, când s-a prezentat pe colina Capitoliului şi a intrat în sală, uşierul a strigat: preşedintele Statelor Unite. Toţi adversarii şi neadversarii s-au ridicat în picioare şi au aplaudat. La ieşire, au făcut la fel. Noi, cei de etnie română, cu mârlanii noştri din parlament, ce facem? Mârlănii. Sigur că prostia nu are leac şi de această boală suferim nu numai noi, români şi neromâni. Aşa a spus ţăranul nostru analfabet, care nu avea closet, ci-şi îngrăşa grădina precum marele popor chinez în timpul lui Mao.

Să revin însă la alte aspecte ale războiului rece pe care l-am trăit integral în 45 de ani. În fond, nici nu a durat prea mult. Putea foarte bine să continue şi astăzi şi lumea ar fi stat liniştită, fără toate răzmeriţele şi războaiele civile şi necivile din ultimii 23 de ani. Un urmaş gen Brejnev al lui Cernenko rezolva şi problema Afganistanului, sigur, cu prelungirea războiului, dar neretragerea Armatei Roşii. Dar să nu plângem după echilibrul terorii. O viitoare cursă a înarmărilor va avea loc între SUA şi China pentru dominaţia mondială. Europa nu mai valorează nimic în lumea viitorului, Rusia rămâne în continuare o superputere militară, dar un pitic economic. Când China va deveni oficial prima putere economică a lumii, al doilea război rece va începe imediat. Un nou război rece va duce la noi descoperiri ştiinţifice. Lumea evoluează, paradoxal, din punct de vedere tehnic şi ştiinţific, în cadrul unor confruntări militare. Fără al doilea război mondial nu ar fi existat bomba nucleară şi cucerirea spaţiului cosmic.

În timpul comunismului biruitor, când tovarăşul Ceauşescu vizita toate ţările capitaliste la invitaţia preşedinţilor, regilor, reginelor şi împăraţilor, cum ar fi cei ai Japoniei, Iranului şi pentru scurt timp, al Imperiului Centrafrican care nu mai există, nimeni nu scria în Occidentul nostru european că preşedintele RSR este ţigan. Românii erau vrednici scoborâtori din daci şi romani, un popor demn, curajos, harnic, civilizat, prosper, cult, curat, deştept etc. Da, aşa eram noi trataţi, aş zice oficial, adică preşedintele. Nemţii tot şopteau în barbă că românii sunt ţigani. Dar atunci ce sunt ţiganii romi? Sunt români, ei sunt urmaşii sciţilor, daco-geţilor şi altor popoare europene. Limbile europene vin din acelaşi loc ca şi cele din India, precum sanscrita, inclusiv limbile germanice, aşa că nu trebuie să se deranjeze atât aceşti urmaşi ai nibelungilor când văd câte un indian de-al nostru român solicitând cu mâna întinsă, cum ne-au zeflemisit francezii, cei care au pierdut toate războaiele de la Napoleon încoace, care era în fond italian. Ce e anticreştin să stai cu mâna întinsă? Dar europenii noştri, cu excepţia noastră, a polonezilor şi grecilor, de slavi nu vorbim, au devenit atei, urmaşi demni ai lui Lenin.

Merită să mai fac unele digresiuni pe marginea numirii noastre de către străinii din Europa drept ţigani. În cele două Americi, în Asia şi Africa nu se pune problema. Chiar şi în Australia. Dacă noi suntem ţigani, iar ţiganii indieni romi, atunci defectele noastre, cum am mai spus, sunt asimilate de toate celelalte naţionalităţi conlocuitoare, vorba lui Ceauşescu. Şi maghiarii şi germanii şi armenii şi grecii urâţi de Eminescu sunt românizaţi cu apucăturile noastre negative, adică sunt ţigani şi ei. Cine vine şi stă mai mult pe acest pământ călcat de sute de triburi migratoare de-a lungul istoriei se molipseşte de bolile noastre: hoţia, minciuna, neseriozitatea, beţia, mizeria, violenţa şi alte multe defecte de caracter. Eu am cunoscut în viaţa mea unii neromâni românizaţi care mai aveau o trăsătură de caracter: parşivenia. Noi românii ţigani suntem şi proşti şi naivi, trebuie s-o recunoaştem. Evident, nu ne poate vindeca nimeni, mai putem spera doar la transformări genetice în timp, pe acest pământ. Dacă ne-am muta cu toţii în Australia am deveni cetăţeni serioşi. Mediul, spunea Marx, are un rol crucial în modelarea caracterelor unui popor sau unui om. Frumoasa noastră ţară actuală, cu munţii şi câmpiile ei, cu apele acum poluate, cu pădurile ei pe cale de dispariţie, cu Dunărea şi Marea cea Mare ar trebui să fie declarată pentru o mie de ani rezervaţie naturală, în care să nu fie picior de om, fiinţa cea mai agresivă şi distrugătoare din lumea animală. Aşa spun mulţi savanţi. Deci viitorul nostru ar fi în Australia, iar nu în Uniunea Europeană unde, în locul nostru, ar trebui să intre India, ţara străvechii civilizaţii umane, superioară tuturor ţărilor continentului nostru la un loc în epoci trecute şi chiar astăzi.