Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Clădirea fostului Consulat Austro-Ungar din municipiul Fălticeni, o construcţie cu o arhitectură inedită în zonă şi care a căzut pradă uitării în ultimii ani, a fost dată în administrare Muzeului Bucovinei, care încearcă să-i dea o destinaţie nouă. Clădirea şi terenul aferent, împreună cu o altă clădire administrativă din preajmă, care aparţin Consiliului Judeţean Suceava, au intrat începând cu luna noiembrie a anului trecut în subordinea Muzeului Bucovinei, pentru realizarea în acest sediu al unui muzeu de artă sacră.
Demersuri pentru schimbarea destinaţiei clădirii în muzeu
Clădirea, care are probleme majore de structură, a fost preluată de reprezentanţii muzeului şi, cu sprijinul Primăriei Fălticeni, în această vară s-a făcut curăţenie în interioare şi în curte, fiind făcută o primă parte a împrejmuirii cu un gard. În acelaşi timp a fost realizată şi o securizare a intrărilor, urmând ca până la sfârşitul anului să fie împrejmuită şi partea din spate a terenului, pentru a evita pătrunderea oamenilor străzii sau a copiilor în arealul clădirii.
În legătură cu demersurile făcute de conducerea muzeului pentru schimbarea destinaţiei clădirii, Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei, ne-a declarat: ”A fost deja comandat un studiu de fezabilitate, care se speră a fi gata până la sfârşitul anului, şi alte studii, care să arate concret paşii care sunt de urmat. În principiu există în acest moment două posibilităţi: o restaurare a clădirii aşa cum se găseşte ea, o soluţie mai greu de realizat, sau dărâmarea şi reconstruirea ei. În cazul celei de a doua soluţii trebuie făcut un releveu foarte amănunţit, pentru a putea fi construită la fel, în amănunt, păstrându-i arhitectura. Clădirea are importanţa sa arhitectonică în zonă, chiar dacă distonează cu tot ce e în Fălticeni, fiind construită în ton tirolez ca şi Consulat Austriac, cu elemente de arhitectură specifice Austriei.”
Ajunsă în paragină, după ce proprietarii care s-au perindat nu au mai investit în conservarea clădirii
Deteriorarea clădirii s-a produs în mod accelerat după preluarea ei de către Consiliul Judeţean Suceava şi după ce nimeni nu a mai desfăşurat activităţi în interiorul ei. Clădirea nu a fost clasată ca monument istoric, chiar dacă de mai multe ori reprezentanţii Direcţiei de Culte şi Patrimoniu au fost întrebaţi de cei din Consiliul Judeţean dacă ar putea intra în această categorie. Răspunsul venit din partea specialiştilor a fost că această clădire poate fi încadrată ca monument istoric şi că ar fi recomandabilă clasarea ei, pentru a fi împiedicată astfel distrugerea, însă totul s-a oprit aici.
În ultimii ani, în care a fost pasată între Consiliul Judeţean Suceava şi Primăria Fălticeni, din interioarele clădirii s-a furat tot ce se putea fura. La un moment dat reprezentanţii primăriei voiau clădirea pentru înfiinţarea unui centru dedicat copiilor cu dizabilităţi, în cadrul unui proiect în care exista o asociere cu o fundaţie germană. Proiectul nu a trecut de votul Consiliului Local Fălticeni, clădirea revenind Consiliului Judeţean Suceava, după care în cursul anului 2017 a fost solicitată de conducerea Muzeului Bucovinei. Ansamblul de clădiri conţine fostul Consulat al Imperiului Austro-Ungar şi o altă clădire administrativă, cea de a doua aflată într-o stare de conservare mai bună, ansamblul fiind ridicat într-un areal total de 4,2 hectare de pământ. Clădirea principală este în stil neo-clasic, având elemente de arhitectură tiroleză din lemn, cu etajul construit din lemn, faţada clădirii fiind de fapt cea care trebuie păstrată. Clădirea a îndeplinit funcţia de Consulat al Imperiului Austro-Ungar începând cu anii 1886-1887 şi până la 1918.
O clădire cu aproape 150 de ani vechime, cu o istorie încărcată
După o serie de date provenite din cadastrul austriac, clădirea ar data din perioada 1826-1830, reprezentând locuinţa unei persoane importante din zonă. Ea a fost modificată constructiv şi a fost transformată ulterior în consulat austriac. Clădirea fostului consulat a avut, după dispariţia principalei motivaţii a existenţei acesteia la Fălticeni, în principal funcţii agricole administrative, ajungând în cele din urmă în părăsire. Arhitectul Viorel Blanariu ne-a relatat despre soarta de mai târziu a clădirii: ”Faptul că a fost păstrată arhitectura austriacă a clădirii după 1918 şi ulterior, după 1948, este un fapt meritoriu. În perioada comunistă clădirea a trecut în administrarea unui organism de protocol, denumit Întreprinderea de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Suceava, fiind bine conservată în acea perioadă. Această Întreprindere de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Suceava deţinea în judeţ mai multe cabane şi majoritatea conacelor boiereşti, precum cele de la Iacobeşti sau Vultureşti. Pe lângă acestea, în administrarea ei se aflau domenii care au aparţinut cândva casei regale, precum cel de la Valea Putnei, putând spune astăzi că această întreprindere a fost un continuator al instituţiei Domeniilor Coroanei, care a funcţionat până în anul 1948.” Multe date care să evidenţieze caracterul istoric al unei clădiri s-au pierdut din cauza lipsei cadastrului în Fălticeni, a lipsei arhivelor statului care să poată dovedi dezvoltarea stradală a oraşului. Clădirea a trecut după 1990 în administrarea Direcţiei Agricole Suceava, o perioadă îndelungată de aproximativ 12 ani acolo existând un birou al instituţiei. În acelaşi timp spaţiile clădirii au fost închiriate şi unor firme private care au avut biroul în interior, precum şi unei crame care a funcţionat la un moment dat în beciul clădirii.
Prezenţa consulatului într-o zonă de circulaţie şi schimburi comerciale importante
Consulatul Austro-Ungar avea avantajul de a fi situat în apropiere de graniţa cu Regatul României, pentru că în această zonă se puteau obţine la preţuri avantajoase grâne şi vite, la Suceava funcţionând acel renumit şi mare târg de vite şi de cherestea, în actuala zonă Areni a oraşului. Pe lângă acest târg, existau două mari iarmaroace de animale, unul de primăvară la Băişeşti şi cel de joi din târgul Fălticenilor, încununat cu marele târg de o lună de zile şi Bâlciul de Sf. Ilie în perioada de vară. În acest scop, Consulatul Austro-Ungar era cel care controla, parafa şi ştampila produsele care treceau dintr-o parte în alta şi pentru care se percepeau taxe vamale, ocupându-se în acelaşi timp cu supravegherea celor care circulau peste graniţele imperiului. Austriecii erau recunoscuţi în epocă pentru modul în care ţineau la respectarea plăţii taxelor şi impozitelor, o sursă sigură de venit a statului.
Imperiul Austro-Ungar avea în România opt astfel de consulate, până la 1918 economia românească fiind dependentă de economiile austro-germane ale Europei. La Suceava era cea mai mare piaţă de vite, de o parte şi de alta a graniţei cu imperiul făcându-se comerţ cu cereale şi animale în principal. Pe lângă aceste consulate austro-ungare, mai existau şi 4 consulate germane în România acelor ani. Numărul de clădiri situate în imediata vecinătate a graniţei cu imperiul austro-ungar este foarte redus astăzi, în afară de acest fost consulat păstrându-se doar fosta clădire a vămii din Buneşti, precum şi clădirile punctelor de trecere a frontierei din Cornu Luncii şi Mihăileni. Reabilitarea acestei clădiri nu poate fi făcută oricum, restaurarea fiind singura soluţie pentru păstrarea substanţei istorice a clădirii. Specialiştii atrag atenţia că fără păstrarea a ceea ce a fost ridicat atunci şi este autentic, sediul noii instituţii se poate transforma într-o butaforie.
