Amintiri din Comunism

Să revin la înjurăturile româneşti, cu nuanţă anticreştină, un factor important al educaţiei ateiste a poporului. Partidul nu a inclus înjurăturile în programele de educaţie, deşi activiştii înjurau ca birjarii. Mai ales securiştii şi miliţienii şi chiar procurorii, când băteau duşmanii poporului, în beciuri în general. La Costâna, cum am mai spus, în beciul sediului miliţiei, unde locuia şi şeful de post, erau bătuţi unii infractori, huligani, bătăuşi, mai ales când se făceau anchete cu procurori. Dar a luat bătaie şi vecinul meu Butnar Dumitru, basarabean originar din sat, când, beat fiind, a plâns la moartea lui Stalin. Dumnezei şi cruci, biserici şi hristoşi curgeau din gurile celor doi miliţieni, în timp ce-l mângâiau cu ciomagul pe spinare. A primit şi o serie de pumni în faţă, dar doar până au apărut primele pete vineţii la ochi. L-au ţinut câteva ore să se mai refacă, apoi, pe întuneric, l-au trimis acasă. Dar dacă el, născut şi crescut în Basarabia, chiar îl plângea sincer pe Stalin? Nu a mai comentat nimic ulterior. O familie compusă din 5 sau 6 băieţi cu cei doi părinţi locuia într-o casă părăsită de lângă noi, în camera mică, bucătăria ţăranului, cu o sobă din cărămidă care ocupa jumătate din cei maximum opt metri pătraţi. Casa cea mare, pustie, o umpleau cu lemne din pădure şi creşteau mulţi iepuri. Cu puţinele ajutoare din jur, totuşi s-au descurcat, şi nu ştiu dacă primăria le dădea ceva. Puteau să primească nişte pământ, să-l lucreze. Dar despre refugiaţii de după război din Costâna am mai vorbit.

După aceste acolade ale memoriei revin la căsătoriile mixte din 1950-1960. Mulţi activişti au primit direct ordin de la partid. Gheorghiu-Dej nu s-a mai recăsătorit, fosta soţie divorţând la intrarea în închisoare. El se ocupa de cele două fete artiste, care au făcut o oarecare carieră, poate chiar aveau şi talent. Lica Gheorghiu a jucat în filme, pe care le-am văzut. Tovarăşa Ana Pauker nu s-a recăsătorit nici ea. Chivu Stoica a fost, se pare, căsătorit de vreo două ori, în opoziţie cu morala proletară. Ceauşescu, moralist convins, adică familist, l-a marginalizat şi fostul mare bolşevic s-a sinucis pe la 60 de ani din gelozie, se spunea. Tovarăşii Chişinevschi, Luca, Teohari Georgescu erau probabil căsătoriţi cu femei de origine traco-iliro-daco-romană. Ei fiind din cei trecuţi de Ceauşescu la celelalte naţionalităţi. De fapt ei l-au învăţat munca politică, adică, mai exact, bătrânul bolşevic cominternist de altă naţionalitate Leonte Răutu, pe care l-a ţinut în posturi înalte de partid până târziu. A murit în România, se pare. Căsătoria unui fiu al lui Ceauşescu cu o fată de altă naţionalitate a trezit împotrivirea părinţilor. Au uitat de internaţionalismul proletar, de tovarăşul Borilă, care avea portretul pe perete, când eram în clasa a doua, cam pe la mijloc. La 1 mai, 23 august şi 7 noiembrie portretele erau tot în ordinea biroului politic. După 1952, lipseau însă Ana Pauker, Vasile Luca, Teo Georgescu, Iosif Chişinevschi, toţi cominternişti de altă naţionalitate. Stalin s-a supărat foc pe toţi cei de altă naţionalitate, adică a lor, din cauza unor medici din Kiev care-i pregăteau puţină stricnină – aşa au spus istoricii.