Parchetul General, împreună cu judiciarişti de la Poliţia Suceava, a început ancheta în cazul copiilor internaţi în „Orfelinatul Groazei” din Siret

Parchetul General a început ancheta în cazul denunţului făcut în vara acestui an de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) pentru tratamente neomenoase aplicate în perioada regimului comunist copiilor internaţi în Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Siret. Pentru început denunţul vizează perioada 1980-1989, când au murit 340 de copii. Spitalul a funcţionat până în 2001, când într-o săptămână toţi copiii au fost transferaţi la alte centre din judeţ sau din ţară sau au fost trimişi la familiile lor.

În ancheta de la Siret, activităţile judiciare la faţa locului sunt efectuate de Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, pe bază de delegare de la Parchetul General.

Preşedintele executiv al IICCMER, prof. univ. dr. Radu Preda, a declarat, în iunie 2018, pentru RFI, că „avem toate elementele unor crime premeditate pentru care există oameni concreţi care trebui să plătească”, „oamenii concreţi” fiind „sute de persoane” care au lucrat aici, de la şefi la îngrijitoare. „Vinovăţiile erau împărţite de la conducerea medicală până la cea administrativă, bucătăresele care furau alimentele, menajerele sau îngrijitoarele care pocneau aceşti copii şi îi loveau de pereţi. Este limpede că aici este vorba despre o crimă sistematică şi sistemică”.

Profesorul Preda a subliniat că denunţul IICCMER nu vizează o culpă medicală, ci „este vorba despre crime care au avut loc în mod sistematic prin refuzarea tratamentului medical. Nu este vorba doar de malpraxis clasic. Este foarte limpede că cei în cauză au comis cu premeditare ceea ce s-a întâmplat. I-au înfometat pe copii, nu i-au îngrijit nici igienic, iar de medicamente nu mai vorbim. S-a furat pe capete, mai cu seamă în anii `80, care au fost ani de lipsuri majore pentru populaţia României, în general, dar mai cu seamă pentru aceste categorii oricum defavorizate şi lăsate să piară”.

Peste 60% din decese au avut loc iarna, din cauza afecţiunilor pulmonare, la grupa de vârstă 1-4 ani

Din investigaţiile premergătoare denunţului, efectuate de institut, a reieşit că în fostul „Orfelinat al groazei” „se întâmplau lucruri sinistre”. „Erau copii cu vârste între un an şi 18 ani, până în adolescenţă, care erau ţinuţi în paturi insalubre, legaţi, care nu aveau asistenţă medicală, nici igienică. Asistenţa medicală era aproape inexistentă. Practic, duceau o viaţă de animale”, a afirmat preşedintele IICCMER, Radu Preda.

Ancheta se anunţă a fi una de durată, şi asta deoarece, dincolo de perioada îndelungată care a trecut de la petrecerea faptelor, sunt un număr foarte mare de persoane de audiat şi o cantitate imensă de documente de cercetat. Mai mult, arhiva în care se aflau fişele medicale ale copiilor a ars în 2001, într-un incendiu provocat de unul dintre copii, s-a spus atunci, pentru că ar fi fost externat când spitalul a fost închis, astfel încât munca de reconstituire a traseului fiecărui copil care a trecut prin această instituţie a statului va fi una deloc uşoară.

Trebuie precizat că, deşi denunţul din iunie 2018 vizează „doar” 340 de decese, numărul copiilor care au murit aici din 1956 până în 2001 este de ordinul miilor.

Din evidenţa deceselor înregistrate, reiese că majoritatea acestora, peste 60%, aveau loc în lunile de iarnă, cauzele fiind într-o proporţie covârşitoare, de aproape 70%, afecţiunile pulmonare, urmate de epilepsii (12%), afecţiuni cardiace (7%), renale, hepatice, gastrointestinale etc.

Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (53%), urmate de grupele 5-10 ani (24%), 11-18 ani (18%) şi peste 18 ani (5%).

Mulţi copii au murit din cauza unor boli sau afecţiuni uşor de prevenit şi din cauza tratamentelor neomenoase

O analiză asupra locului de provenienţă al copiilor decedaţi demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localităţi din judeţul Suceava sau judeţe învecinate (peste 40%), dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa etc.

Consecinţele interzicerii întreruperilor de sarcină, din 1966, au fost creşterea mortalităţii materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi,

În 1968 unitatea s-a reprofilat în Spital de copii neuropsihici, dedicat celor cu handicap neuropsihomotor recuperabil sau parţial recuperabil, cu vârste cuprinse între 1 şi 16 ani. „Din cauza afluxului de pacienţi minori cu afecţiuni psihice, spitalul de la Siret se menţine de facto ca unitate de tip Cămin-spital, în care erau găzduiţi, pe mai mulţi ani, inclusiv un număr mare de copii cu afecţiuni considerate nerecuperabile. Spre exemplu, la începutul anului 1990, în Spitalul de copii neuropsihici Siret se aflau internaţi 114 copii declaraţi nerecuperabili, dintr-un efectiv de 510 copii”, precizează IICCMER.

Experţii institutului arată că mulţi copii au murit în acea perioadă din cauza unor boli sau afecţiuni uşor de prevenit sau de diagnosticat din timp şi care puteau fi tratate. Pe de altă parte, spun ei, alte cauze ale morţii copiilor sunt tratamentele neomenoase la care au fost supuşi.