Acţiunea de refacere a marcajelor turistice montane, o muncă dificilă făcută cu zâmbetul pe buze

În fiecare an, reprezentanţii Serviciului Salvamont Suceava bat munţii din judeţ în acţiuni care sunt mai puţin vizibile, dar extrem de utile pentru turiştii care străbat traseele clasificate. Este vorba de acţiunile de refacere a marcajelor turistice, o muncă deloc uşoară, mai ales că în multe zone implică deplasarea la picior cu echipamente şi materiale grele.

Este o activitate care implică multă responsabilitate şi implicare şi care face parte din ritmul de viaţă al salvatorilor montani, dar meseria pe care au îmbrăţişat-o le vine ca o mănuşă.

Indiferent de numele pe care îl au ori că sunt implicaţi în acest fenomen de câteva luni sau 22 de ani, cei de la Serviciul Salvamont Suceava sunt o echipă. Au ajuns să se cunoască reciproc şi, cel mai important, se pot baza unul pe celălalt, indiferent de situaţie.

Cu doar o mână de oameni, mai exact 6 angajaţi cu normă întreagă, 4 cu jumătate de normă şi 5 voluntari, salvamontiştii suceveni au de acoperit circa 500 de km de trasee montane. Şi e numai o parte a activităţii pe care o fac, pentru că de multe ori sunt implicaţi în acţiuni de salvare sau căutare, uneori în condiţii de vreme extremă şi pe timp de noapte. Tot ei sunt cei care trebuie să asigure zonele în care se înregistrează un flux mare de turişti, cum ar fi, de exemplu, Pietrele Doamnei din Masivul Rarău.

Pentru ei, a fi salvator montan e mai mult de o meserie, e un mod de viaţă. Iar asta se vede fără prea mult efort, ei fiind oameni care trăiesc pentru a fi pe munte, chiar dacă uneori îşi riscă şi viaţa pentru a-i salva pe alţii.

Munci care l-ar face invidios şi pe Sisif

Munca de refacere a traseelor turistice începe după ce zăpada s-a ridicat şi se încheie în toamnă. E ceva despre care turistul mai puţin obişnuit cu muntele nu ştie, dar care se vede în calitatea marcajului şi accesibilitatea traseului.

Ienupărul şi jnepenişul cresc, iar periodic trebuie tunse pentru că altfel deplasarea prin aceste porţiuni ar fi un adevărat calvar. Drujba şi motofierăstrăul sunt accesorii absolut obligatorii pentru degajarea traseului de ienupăr şi jneapăn, iar maşina sau ATV-ul te ajută doar până într-un anumit punct. De acolo, toate trebuie luate în spate şi mers la pas până în locurile unde trebuie intervenit.

Şi asta se întâmplă de câteva ori pe ani, prin zone extrem de dificile. Rezultatul trebuie să fie unul care să le permită celor care parcurg traseele montane să se deplaseze în condiţii de siguranţă.

Refacerea marcajelor turistice presupune şi împrospătarea vopselelor şterse de ploi, ninsori şi vânt. Cu găleata de vopsea şi cu pensula ori cu spray-uri cu vopsea specială, deplasarea prin zone accidentate pare una destul de grea. Trebuie ceva atenţie şi pasiune. Iar aceste ingrediente nu le lipsesc celor de la Serviciul Salvamont Suceava.

Există şi munci care l-ar face invidios şi pe Sisif. Zilele trecute, refacerea marcajului bandă şi bulină roşie, pe porţiunea dintre Călimani Izvor şi Piciorul Ţiganului, pe traseul dintre Neagra Şarului şi vârful Reţitiş, a implicat transportul unor ţevi metalice cu o lungime de 3,5 metri şi o greutate considerabilă.

Maşina de teren din dotarea Salvamont a „cedat” în faţa terenului accidentat, aşa că totul a fost transportat în spate, preţ de câţiva kilometri, inclusiv „perforatorul” manual de făcut gropi în care au fost montaţi stâlpii de semnalizare a traseului. Iar misiunea nu s-a încheiat, ci va mai avea două etape, pentru că şi mai departe, spre Reţitiş, este nevoie de stâlpi de semnalizare pentru a-i ajuta pe turişti să nu orbecăie în necunoscut. Iar etapa a doua va veni, cel mai probabil, anul viitor, când trebuie refăcute cu vopsea parte din marcajele existente.

„O parte din marcaje au fost distruse cu intenţie”

 Şeful Serviciului Salvamont Suceava, Voicu Raia, a explicat că două sunt cauzele care conduc la distrugerea marcajelor turistice.

„O parte din marcaje sunt distruse de intemperiile naturale, cum ar fi furtunile, care pot doborî arbori pe care se găsesc marcaje. Iar acolo unde nu sunt astfel de intemperii, vremea grea de pe munte şterge vopseaua, care trebuie aplicată din nou după un anumit număr de ani. Din păcate, în ecuaţie intervine şi factorul uman. O parte din marcaje au fost distruse cu intenţie, stâlpii metalici au fost furaţi sau deterioraţi, iar cei de lemn luaţi şi puşi pe foc. În plus, sunt exploatări forestiere, care creează dificultăţi serioase, iar în multe situaţii am fost nevoiţi să deviem traseele pentru că efectiv nu se mai putea circula pe acolo”, a arătat Voicu Raia.

Acesta a ţinut să le mulţumească prietenilor şi colegilor săi, fără de care spune că nu ar fi reuşit să întreţină în condiţii bune peste 75% din traseele existente în munţii judeţului.