Revoltă a unui poliţist de la Biroul Rutier la adresa şefilor IPJ Suceava şi a sistemului incapabil să stopeze accidentele grave de pe şosele

Un ofiţer din cadrul Biroului Rutier al Poliţiei municipiului Suceava şi-a exprimat revolta vizavi de modul în care conducerea IPJ Suceava gestionează situaţia de pe şosele, iar în sprijinul afirmaţiilor sale a adus mai multe argumente. Inspectorul principal de poliţie Alexandru Cătălin Duţuc a identificat mai multe cauze care favorizează producerea unor accidente rutiere extrem de grave, soldate cu morţi şi răniţi, iar printre aceste cauze este şi „incompetenţa managerială” a celor care conduc Poliţia Suceava.

Cu o experienţă de circa 9 ani la Poliţia Rutieră, cu o pauză de un an în care a fost într-o misiune internaţională în Sudanul de Sud, Alexandru Cătălin Duţuc realizează, cu preponderenţă, muncă de teren, motiv pentru care se consideră familiarizat cu provocările pe care le înfruntă, zi de zi, lucrătorii de poliţie rutieră. 

Din aceste considerente a apreciat că este indicat să spună lucrurilor pe şleau, în speranţa că în ceasul al 13-lea cineva va lua atitudine şi lucrurile vor începe să intre pe un făgaş normal.

„În încercarea de a disimula cauza reală a problemei de personal, conducerea IPJ Suceava prezintă în comunicatele de presă date statistice cosmetizate”

Paharul nemulţumirilor a plecat de la ultimele accidente din municipiul Suceava, accidente în urma cărora 7 persoane şi-au pierdut viaţa în decurs de numai 30 de ore. La vremea respectivă, absenţa poliţiştilor rutieri din trafic a fost justificată prin lipsa acută de personal.

În opinia inspectorului principal Alexandru Cătălin Duţuc, absenţa poliţiştilor rutieri din trafic are două cauze principale.

„Prima constă în faptul că schemele de personal ale birourilor şi formaţiunilor rutiere din judeţ au fost şi sunt subdimensionate.        O a doua cauză a absenţei poliţiştilor rutieri din trafic constă în faptul că poliţiştii din cadrul structurilor de poliţie rutieră nu sunt sprijiniţi decât formal şi foarte rar în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu”, a arătat ofiţerul sucevean.

Alexandru Cătălin Duţuc spune că o parte din aceste aspecte sunt imputabile conducerii IPJ Suceava, care nu prezintă opiniei publice decât o realitate paralelă cu cea reală.

„În încercarea de a disimula cauza reală a problemei de personal, conducerea IPJ Suceava prezintă în comunicatele de presă date statistice cosmetizate, prezentând numai procentul de funcţii vacante din totalul funcţiilor, evitând să arate opiniei publice realitatea, şi anume faptul că nu se poate vorbi despre asigurarea prezenţei poliţiştilor rutieri în trafic, în scopul descurajării abaterilor de la legislaţia specifică şi prevenirii accidentelor, în condiţiile în care numărul de lucrători cu care sunt prevăzute formaţiunile de poliţie nu permit nici măcar asigurarea prezenţei în teren a cel puţin unui lucrător care să acţioneze împreună cu lucrători din cadrul altor formaţiuni”, a arătat inspectorul principal Duţuc.

Lucrătorul Biroului Poliţiei Rutiere Suceava spune că două echipaje care îşi desfăşoară activitatea pe timp de zi, sau singurul echipaj care îşi desfăşoară activitatea pe timp de noapte, au de acoperit teritoriul de competenţă al Poliţiei Municipiului Suceava, teritoriu ce cuprinde municipiul Suceava, 20 de comune arondate şi oraşele Salcea şi Liteni, ceea ce face ineficientă munca de teren. Toate acestea în condiţiile în care acest teritoriu este străbătut de 5 sectoare de drum naţional şi 15 sectoare de drum judeţean, la care se adaugă drumurile comunale.

Serviciul Rutier, văzut ca o adevărată oaie neagră pentru lipsa de implicare şi pentru lipsa de profesionalism a unor lucrători

În ceea ce priveşte lipsa de implicare în activitatea de sprijinire a poliţiştilor rutieri din trafic, Alexandru Cătălin Duţuc a nominalizat structura Serviciului Rutier din cadrul IPJ Suceava.

„Deşi are ca principală atribuţie sprijinirea efectivelor de poliţie rutieră din cadrul structurilor de poliţie rutieră din subordine, Serviciul Rutier se implică foarte rar şi numai formal în sprijinirea lucrătorilor din subordine, invocând de fiecare dată pretexte ce variază de la universal valabila scuză <niciun echipaj de poliţie din cadrul Serviciului Rutier nu se află în zona de competenţă a Poliţiei Municipiului Suceava> sau <lucrătorii Serviciului Rutier sunt angrenaţi în acţiuni în alte zone ale judeţului>, până la <lucrătorii Serviciului Rutier acordă sprijin altei structuri de poliţie rutieră din judeţ> etc. Cu alte ocazii, în mod cu totul şi cu totul excepţional, şi numai după îndelungi insistenţe, când se dispune sprijinirea lucrătorilor din cadrul structurilor de poliţie rutieră de către lucrători din cadrul Serviciului Rutier, aceştia se implică doar formal şi cu foarte puţine excepţii, numai în activităţi care nu implică şi desfăşurarea unor activităţi ulterioare şi care au un grad redus de dificultate (fluidizare a traficului, prelevare de mostre biologice), nu şi în întocmirea actelor de constatare şi de cercetare penală (activităţi cu un grad crescut de dificultate şi complexitate şi care implică foarte multe activităţi ulterioare, în faza de cercetare penală). Astfel deşi în principiu lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier şi cei din cadrul restului structurilor de poliţie rutieră au aceleaşi atribuţii, în fapt s-au creat două structuri de poliţie rutieră diferite (Serviciul Rutier şi restul subunităţilor de poliţie rutieră), cu atribuţii diferite”, a precizat ofiţerul sucevean.

În opinia lui Alexandru Cătălin Duţuc, totul este posibil cu acordul şi la iniţiativa ofiţerilor însărcinaţi cu exercitarea actului managerial.

Acestor persoane, ofiţerul a ţinut să le aducă o serie de critici, care speră să fie constructive, respectiv: „În primul rând se creează discriminări între lucrători având aceeaşi linie de muncă, în condiţiile în care este cunoscut faptul că încărcătura mare de lucrări, diversitatea acestora şi nivelul de complexitate generează stres şi suprasolicitare neuropsihică. În al doilea rând se creează premisele unei repartizări neunitare a lucrărilor pe lucrători, ajungându-se la situaţii de-a dreptul scandaloase în care unii lucrători din cadrul formaţiunilor de poliţie rutieră desfăşoară simultan activităţi de cercetare penală într-un număr de 50 de dosare având ca obiect accidente rutiere cu victime, iar un lucrător din cadrul Serviciului Rutier lucrează în unul, maxim două astfel de dosare. Mai mult, există lucrători în cadrul Serviciului Rutier care nu au soluţionat nici un dosar de cercetare penală având ca obiect un accident rutier, în întreaga carieră. În al treilea rând se creează premisele deprofesionalizării lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier, nivelul scăzut de competenţă în ceea ce priveşte activitatea de cercetare penală a lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier fiind de notorietate printre lucrătorii din cadrul structurilor de poliţie rutieră”.

„Se reuşeşte <performanţa> de a acţiona cu două echipaje de poliţie rutieră pe un sector de drum cu lungimea de 10-15 kilometri"

O altă cauză a creşterii numărului de accidente rutiere este, în opinia inspectorului Duţuc, „incompetenţa managerială, prin utilizarea ineficientă a resursei umane şi materiale şi lipsa de coordonare”.

Ofiţerul Biroului Poliţiei Rutiere Suceava a oferit şi exemple concrete în sprijinul afirmaţiilor sale.

„Pentru a putea justifica lipsa sprijinului pe care ar trebui să îl acorde structurilor de poliţie rutieră din subordine, lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier şi al Biroului Drumuri Naţionale şi Europene sunt trimişi să acţioneze în zone îndepărtate ale judeţului, în special în zonele de munte, fără analize prealabile asupra dinamicii accidentelor rutiere sau în baza unor analize superficiale ori realizate prin metoda <copy-paste>, iar <rezultatele> nu întârzie să apară. Astfel, lucrătorii din cadrul structurilor menţionate anterior fac deplasări zilnice de sute de kilometri, consumă combustibilul şi aşa raţionalizat şi obţin aceleaşi rezultate pe care le obţin în condiţii normale de lucru echipaje din cadrul structurilor de poliţie rutieră din teritoriu. În aceste condiţii nu e mai eficient oare să suplimentezi schema de personal a formaţiunii de poliţie rutieră a Poliţiei Vatra Dornei, spre exemplu, decât să trimiţi un echipaj din cadrul BDNE, 200 de kilometri dus-întors, să acţioneze în zona de competenţă a Poliţiei Vatra Dornei, cu aceleaşi rezultate?”, s-a întrebat Alexandru Cătălin Duţuc.  

Acesta susţine că structurile de poliţie rutieră sunt coordonate deficitar, motiv pentru care, de foarte multe ori se creează o suprapunere a echipajelor din cadrul Serviciului Rutier şi BDNE cu echipaje din cadrul structurilor din teritoriu, pe acelaşi sector de drum.

„Se reuşeşte <performanţa> de a acţiona cu două echipaje de poliţie rutieră pe un sector de drum cu lungimea de 10-15 kilometri, în timp ce pe alte sectoare de drum nu acţionează nici un echipaj. În foarte multe cazuri se planifică câte trei sau patru acţiuni în acelaşi interval orar, lucrătorii fiind nevoiţi să acţioneze, spre exemplu, şi pe linie de prevenire a accidentelor produse pe fondul nerespectării dispoziţiilor legale de către pietoni, şi pe linia nerespectării regimului legal de viteză şi pe linia prevenirii conducerii autovehiculelor sub influenţa alcoolului, în acelaşi timp. Prin urmare lucrătorii trebuie să se împartă între pietoni, măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor şi testarea cu aparatul etilotest a conducătorilor auto şi după principiul <cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul>, rezultatele sunt pe măsură”, a completat ofiţerul din cadrul IPJ Suceava.

Întreg materialul de analiză efectuat de ofiţerul Duţuc poate fi citit în ediţia online a cotidianului Monitorul de Suceava, fiecare element cu explicaţiile de rigoare.

Amenzile, un indicator important în stabilirea indicilor de performanţă ai unui poliţist

Alexandru Cătălin Duţuc mai spune că acţiunile preventive se organizează haotic, fără o analiză serioasă, iar „cel mai important este să se aplice cât mai multe sancţiuni contravenţionale ca să se poată cosmetiza statisticile pentru ca atunci când sunt analizate la nivel naţional să pară că în judeţul Suceava se depun eforturi susţinute pentru prevenirea accidentelor rutiere”.

„Deşi poate părea greu de crezut, deşi poziţia oficială a IGPR este că poliţiştii nu au normă de amenzi, o spun cu toată responsabilitatea, la nivelul IPJ Suceava, de la nivelul cel mai înalt, se exercită presiuni şi se solicită explicit creşterea permanentă a numărului de sancţiuni aplicate cetăţenilor. Mai mult, în toate materialele de bilanţ, sunt evidenţiaţi, pozitiv sau negativ, după caz, poliţiştii cu cel mai mare, respectiv cel mai mic număr de sancţiuni contravenţionale aplicate, permise de conducere/certificate de înmatriculare reţinute. Deşi fişa de evaluare anuală nu conţine indicatori constând în numărul de sancţiuni aplicate sau permise/certificate de înmatriculare reţinute, evident că neoficial, aceste cifre sunt luate în considerare", a precizat Duţuc.

„Şefii IPJ Suceava sunt surzi la problemele lucrătorilor cu funcţii de execuţie şi se înconjoară numai de oameni obedienţi pe care îi stimulează”

Din critica întocmită de inspectorul principal Alexandru Cătălin Duţuc nu lipsesc nici mai marii IPJ Suceava. Acesta crede că o mare problemă o reprezintă faptul că la comanda IPJ Suceava se află ofiţeri de poliţie cu împuternicire şi nu oameni care au câştigat nişte concursuri.

„Este evident că ocupând doar temporar aceste funcţii, cei în cauză nu sunt motivaţi să identifice soluţii reale, viabile, pentru scăderea numărului de accidente rutiere, ci sunt interesaţi doar să menţină un status quo, acceptabil şi pentru eşaloanele superioare şi pentru opinia publică, în aşa fel încât să îşi ducă la capăt mandatul şi să poată ieşi la pensie liniştiţi”, a arătat ofiţerul.

Duţuc a vorbit şi despre opacitatea acestor şefi, pe care îi acuză că promovează servilismul în locul profesionalismului.

„Cei în cauză resping din faşă orice iniţiativă, sunt surzi la problemele lucrătorilor cu funcţii de execuţie şi se înconjoară numai de oameni obedienţi pe care îi stimulează, pentru <merite deosebite> bineînţeles, cu salarii de excelenţă (este de notorietate deja, pentru că a fost publicată în presă lista persoanelor din IPJ Suceava care au beneficiat de salarii de excelenţă). O altă cauză a lipsei de implicare este necunoaşterea de către conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava a prevederilor legale incidente şi lipsa de experienţă în domeniul poliţiei rutiere (nici unul dintre cei doi ofiţeri menţionaţi anterior nu a activat nici măcar o zi din carieră în structurile de poliţie rutieră)”, a concluzionat Alexandru Cătălin Duţuc.

          În contextul creşterii exponenţiale a numărului accidentelor rutiere grave produse pe drumurile publice din judeţul Suceava, despre care aţi relatat pe larg în mai multe articole recente şi pentru că incompetenţa, fuga de răspundere, tupeul şi nesimţirea factorilor de răspundere au atins pragul maxim al suportabilităţii, doresc să vă fac cunoscute, atât dvs. cât şi opiniei publice, adevăratele cauze, care ţin mai puţin de universal-valabila scuză invocată oficial de reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, a întinderii reţelei de drumuri din judeţ şi mai mult de incompetenţă, nepăsare şi fuga de răspundere.

          După ce în perioada 01-02.09.2018, în numai 30 de ore, pe raza municipiului Suceava s-au produs 3 accidente rutiere soldate cu 7 persoane decedate, aspect care a sensibilizat atât mass-media locală şi naţională, cât şi opinia publică, pentru a-şi masca propria incompetenţă, ofiţerii însărcinaţi cu exercitarea actului managerial au dispus efectuarea de controale zilnice privind activitatea lucrătorilor din cadrul Biroului Rutier al poliţiei Municipiului Suceava, în speranţa că vor fi găsite nereguli care să acrediteze ideea că vinovaţi pentru creşterea numărului de accidente sunt lucrătorii cu funcţii de execuţie care nu se achită în mod corespunzător de sarcinile de serviciu.

          Având în vedere această situaţie, pentru o corectă informare a opiniei publice, mă văd nevoit să fac o scurtă trecere în revistă a adevăratelor cauze ale creşterii numărului de accidente rutiere grave, în judeţul Suceava.

          Precizez faptul că sunt ofiţer de poliţie cu gradul de inspector principal de poliţie, mă numesc Duţuc Alexandru Cătălin şi îmi desfăşor activitatea în cadrul Biroului Rutier al poliţiei Municipiului Suceava din anul 2009. Am activat în cadrul Biroului Rutier ca agent de poliţie în perioada 2009-2012, iar din 2012 până în prezent (cu o pauză de un an în care am fost detaşat într-o misiune internaţională) mi-am desfăşurat activitatea în cadrul Biroului Rutier, cu preponderenţă în teren, astfel încât consider că sunt familiarizat cu provocările pe care le înfruntă, zi de zi, lucrătorii de poliţie rutieră.

          O primă cauză a creşterii numărului de accidente este absenţa poliţiştilor rutieri din trafic.

          Justificarea cea mai frecventă a absenţei poliţiştilor rutieri din trafic este lipsa acută de personal, lipsă ce se face resimţită la nivelul întregii ţări, nu numai la nivelul judeţului.

În realitate absenţa poliţiştilor rutieri din trafic are două cauze principale.

          Prima constă în faptul că schemele de personal ale birourilor şi formaţiunilor rutiere din judeţ au fost şi sunt subdimensionate.

          În încercarea de a disimula cauza reală a problemei de personal, conducerea I.P.J. Suceava prezintă în comunicatele de presă date statistice cosmetizate, prezentând numai procentul de funcţii vacante din totalul funcţiilor, evitând să arate opiniei publice realitatea, şi anume faptul că nu se poate vorbi despre asigurarea prezenţei poliţiştilor rutieri în trafic, în scopul descurajării abaterilor de la legislaţia specifică şi prevenirii accidentelor, în condiţiile în care numărul de lucrători cu care sunt prevăzute formaţiunile de poliţie nu permit nici măcar asigurarea prezenţei în teren a cel puţin unui lucrător care să acţioneze împreună cu lucrători din cadrul altor formaţiuni (aţi relatat şi dvs. pe larg despre situaţia de la Poliţia Municipiului Câmpulung Moldovenesc în articolul din data de 25.08.2017 şi vreau să precizez că această situaţie nu este singulară).

          Nu pot furniza informaţii exacte privind numărul total de funcţii cu care sunt prevăzute structurile de poliţie rutieră din judeţ, întrucât ofiţerii însărcinaţi cu exercitarea actului managerial au avut grijă ca aceste informaţii să fie clasificate. Cu toate acestea, pentru o corectă informare a opiniei publice cred că trebuie să afirm că există două formaţiuni de poliţie rutieră, una în cadrul unei poliţii municipale şi una în cadrul unei poliţii orăşeneşti unde îşi desfăşoară activitatea efectiv patru lucrători, iar restul formaţiunilor sunt încadrate cu până la zece lucrători (a se avea în vedere faptul că dacă se respectă dispoziţiile legale în vigoare şi se respectă dreptul poliţiştilor la timp liber pentru refacerea capacităţii de muncă şi concediile de odihnă/medicale/de studii, precum şi celelalte zile libere prevăzute de legislaţia incidentă, efectivul structurilor se reduce aproape la jumătate. Cu alte cuvinte, dacă într-o structură îşi desfăşoară activitatea zece lucrători, cel puţin doi dintre aceştia vor fi în concediu în acelaşi timp, iar doi vor beneficia de zile libere, rămânând să îşi desfăşoare activitatea efectiv şase lucrători. În cazul structurilor cu patru lucrători, dacă se asigură zilele libere şi concediile, mai rămân să lucreze efectiv doi lucrători de poliţie)

          În cazul Biroului Rutier al poliţiei Municipiului Suceava, problemele de efectiv sunt mai puţin severe, dimensiunea efectivului permiţând asigurarea prezenţei în teren, pe timp de zi, a două echipaje, unul format din doi poliţişti şi un echipaj mixt format din poliţist rutier şi poliţist local, iar pe timp de noapte un singur echipaj format din doi poliţişti.

          Trebuie subliniat că cele două echipaje care îşi desfăşoară activitatea pe timp de zi, sau singurul echipaj care îşi desfăşoară activitatea pe timp de noapte, au de acoperit teritoriul de competenţă al Poliţiei Municipiului Suceava, teritoriu ce cuprinde municipiul Suceava, 20 de comune arondate şi oraşele Salcea şi Liteni.

          Zona de competenţă teritorială a echipajului format din poliţist şi poliţist local este limitată. Echipajul nu se poate deplasa în afara zonei administrativ-teritoriale a municipiului Suceava, întrucât astfel s-ar depăşi zona de competenţă a poliţistului local.

Rezultă astfel că efectivele de care dispune Biroul rutier al poliţiei Mun. Suceava permit asigurarea prezenţei în teren a unui echipaj pe raza Mun. Suceava şi a unui echipaj în afara municipiului, în zona de competenţă a poliţiei Mun. Suceava (a se avea în vedere faptul că zona de competenţă a Poliţiei Mun. Suceava este străbătută de 5 sectoare de drum naţional şi 15 sectoare de drum judeţean, la care se adaugă drumurile comunale şi străzile din mediul rural şi urban al oraşelor Salcea şi Liteni).

Întrebarea firească ar fi cum asiguri prezenţa activă în teren când ai la dispoziţie un singur echipaj şi 20 de drumuri importante, cu valori ridicate de trafic.

De precizat este şi faptul că se poate asigura prezenţa celor două echipaje în trafic numai în condiţiile în care în zona de competenţă nu se produce niciun eveniment care impune deplasarea poliţiştilor la evenimente (accidente rutiere, sesizări formulate prin Serviciul Naţional Unic 112, prelevări de mostre biologice de sânge în cazul depistării în trafic a unor conducători auto sub influenţa alcoolului sau al accidentelor de circulaţie soldate cu vătămări corporale, intervenţii pentru fluidizarea traficului în cazul ambuteiajelor sau în cazul accidentelor cu pagube care au avut ca urmare blocarea traficului etc.).

Spre exemplu, în seara zilei de 01.09.2018, pe str. Cuza Vodă din Mun. Suceava s-a produs un accident rutier soldat cu decesul a două persoane care se deplasau cu un vehicul cu tracţiune animală, vehicul care a fost lovit de un autobuz. În timpul în care toţi lucrătorii de poliţie aflaţi în serviciu erau angrenaţi în desfăşurarea de activităţi specifice unor astfel de situaţii (fluidizare/blocare a traficului rutier, efectuarea cercetării la faţa locului, prelevare de mostre biologice de sânge de la conducătorul auto implicat în accident etc.) iar în teren nu se mai afla niciun echipaj de poliţie rutieră, pe strada parcului din Mun. Suceava s-a produs un al doilea accident rutier soldat cu decesul a trei persoane.

Un alt aspect care trebuie menţionat este faptul că lucrătorul/lucrătorii de poliţie rutieră, în afara supravegherii traficului în zona de competenţă, mai au şi alte responsabilităţi [(activităţi de cercetare penală în dosare vizând infracţiuni la regimul rutier sau cele privind integritatea persoanei (vătămare corporală din culpă, ucidere din culpă), activităţi de soluţionare a accidentelor rutiere soldate cu pagube materiale, activităţi de soluţionare a diverselor petiţii şi sesizări, eliberare de avize, toata gama de activităţi preventive, trimitere spre executare silită a titlurilor executorii reprezentând amenzi contravenţionale neachitate, actualizarea diferitelor evidenţe, cercetări la faţa locului, înregistrare şi înaintare a documentelor (permise certificate reţinute) intervenţii la evenimente semnalate prin Serviciul 112, participă la programul de pregătire fizică şi pregătire profesională etc.] Prioritizarea şi desfăşurarea cu preponderenţă de activităţi preventive în detrimentul activităţilor de birou nu este o opţiune viabilă în condiţiile în care art. 303 alin. 2 din Codul de Procedură Penală obligă poliţistul la îndeplinirea cu prioritate a activităţilor de cercetare penală, iar poliţistul nu poate ignora aceste prevederi legale.

Se poate deduce astfel foarte uşor că puţinii lucrători care teoretic ar trebui să fie prezenţi în stradă sunt, în mare parte a programului de lucru, angrenaţi în alte activităţi. Prin urmare, în mare parte a timpului, în toată zona de competenţă a Poliţiei Municipiului Suceava, ca de altfel şi în zona de competenţă a altor structuri de poliţie rutieră din judeţ, nu există poliţişti rutieri, care să desfăşoare activităţi preventive.

Pentru a suplini aceste lipsuri, se întâmplă foarte des ca poliţiştii din cadrul structurilor de poliţie rutieră să efectueze ore suplimentare (neremunerate bineînţeles) şi s-a ajuns chiar la cazuri revoltătoare când poliţiştii, trebuind să îndeplinească actele procedurale pe care nu au avut timp să le îndeplinească în zilele anterioare, nu au altă soluţie decât să se prezinte la serviciu în timpul liber şi neavând în grija cui să îşi lase copiii, îi aduc cu ei la birou.

Despre programul de pregătire sportivă, reglementat de dispoziţiile legale în vigoare, nici nu mai poate fi vorba. Niciunul dintre lucrătorii din cadrul Biroului Rutier nu beneficiază de acest „drept”.

La solicitările noastre de detaşare, măcar cu titlu provizoriu, a unor poliţişti din cadrul altor structuri în cadrul structurilor de poliţie rutieră, ni se răspunde în permanenţă că şi celelalte structuri au probleme de personal şi nu se poate sprijini o anume structură cu consecinţa destabilizării alteia.

La o primă vedere argumentul este valabil, însă la o privire mai atentă, analizând simplist, nu ai cum să nu constaţi că deficitul de personal în ceea ce priveşte structurile de ordine publică se traduce prin intervenţii întârziate la evenimente, deficitul de personal în ceea ce priveşte structurile de investigaţii criminale şi investigarea fraudelor se traduce prin întârzieri în soluţionarea dosarelor penale, însă deficitul de personal în ceea ce priveşte structurile de poliţie rutieră se traduce prin creşterea numărului de persoane decedate şi rănite grav în accidente rutiere.

          O a doua cauză a absenţei poliţiştilor rutieri din trafic constă în faptul că poliţiştii din cadrul structurilor de poliţie rutieră nu sunt sprijiniţi decât formal şi foarte rar în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu.

          Deşi are ca principală atribuţie sprijinirea efectivelor de poliţie rutieră din cadrul structurilor de poliţie rutieră din subordine, Serviciul Rutier se implică foarte rar şi numai formal în sprijinirea lucrătorilor din subordine, invocând de fiecare dată pretexte ce variază de la universal valabila scuză „niciun echipaj de poliţie din cadrul Serviciului Rutier nu se află în zona de competenţă a Poliţiei Municipiului Suceava” sau „lucrătorii Serviciului Rutier sunt angrenaţi în acţiuni în alte zone ale judeţului”, până la „lucrătorii Serviciului Rutier acordă sprijin altei structuri de poliţie rutieră din judeţ”, etc.

          Cu alte ocazii, în mod cu totul şi cu totul excepţional, şi numai după îndelungi insistenţe, când se dispune sprijinirea lucrătorilor din cadrul structurilor de poliţie rutieră de către lucrători din cadrul Serviciului Rutier, aceştia se implică doar formal şi cu foarte puţine excepţii, numai în activităţi care nu implică şi desfăşurarea unor activităţi ulterioare şi care au un grad redus de dificultate (fluidizare a traficului, prelevare de mostre biologice), nu şi în întocmirea actelor de constatare şi de cercetare penală (activităţi cu un grad crescut de dificultate şi complexitate şi care implică foarte multe activităţi ulterioare, în faza de cercetare penală).

          Astfel, deşi în principiu lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier şi cei din cadrul restului structurilor de poliţie rutieră au aceleaşi atribuţii, în fapt s-au creat două structuri de poliţie rutieră diferite (Serviciul Rutier şi restul subunităţilor de poliţie rutieră), cu atribuţii diferite. Pe de o parte lucrătorii din cadrului Serviciului Rutier care desfăşoară cu preponderenţă activităţi preventive (supraveghere a traficului rutier, constatare şi sancţionare a contravenţiilor, constatare a infracţiunilor la regimul rutier şi foarte rar şi numai în situaţii excepţionale efectuarea de cercetări în dosare penale având ca obiect accidente rutiere), iar de cealaltă parte restul structurilor de poliţie rutieră, ai căror lucrători, deşi ar trebui să desfăşoare tot activităţi preventive, sunt forţaţi de împrejurări să se împartă între activităţile preventive, intervenţiile la sesizările formulate prin Serviciul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112, efectuarea de verificări în legătură cu petiţiile şi sesizările cetăţenilor, prelevare de mostre biologice în cazul accidentelor, efectuarea de cercetări în dosare penale având ca obiect atât infracţiuni la regimul rutier, cât şi accidente rutiere, implementări de informaţii în baze de date etc.).

          Această stare de fapt este menţinută cu acordul şi la iniţiativa ofiţerilor însărcinaţi cu exercitarea actului managerial şi în opinia mea suportă unele critici, după cum urmează:

          În primul rând se creează discriminări între lucrători având aceeaşi linie de muncă, în condiţiile în care este cunoscut faptul că încărcătura mare de lucrări, diversitatea acestora şi nivelul de complexitate generează stres şi suprasolicitare neuropsihică.

În al doilea rând se creează premisele unei repartizări neunitare a lucrărilor pe lucrători, ajungându-se la situaţii de-a dreptul scandaloase în care unii lucrători din cadrul formaţiunilor de poliţie rutieră desfăşoară simultan activităţi de cercetare penală într-un număr de 50 de dosare având ca obiect accidente rutiere cu victime, iar un lucrător din cadrul Serviciului Rutier lucrează în una, maxim două astfel de dosare. Mai mult, există lucrători în cadrul Serviciului Rutier care nu au soluţionat niciun dosar de cercetare penală având ca obiect un accident rutier, în întreaga carieră.

În al treilea rând se creează premisele deprofesionalizării lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier, nivelul scăzut de competenţă în ceea ce priveşte activitatea de cercetare penală al lucrătorilor din cadrul Serviciului Rutier fiind de notorietate printre lucrătorii din cadrul structurilor de poliţie rutieră.

O persoană neavizată ar putea considera că în condiţiile în care lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier sunt degrevaţi de restul activităţilor care impun cu precădere muncă de birou, ar trebui ca la capitolul constatări (sancţiuni contravenţionale aplicate, permise de conducere reţinute, certificate de înmatriculare reţinute, infracţiuni la regimul rutier constatate) şi implicit număr de conducători auto şi vehicule care constituie un pericol pentru ceilalţi participaţi la trafic „înlăturaţi/înlăturate”(sub o formă sau alta) de pe drumurile publice, să se prezinte mult mai bine decât lucrătorii din cadrul formaţiunilor de poliţie rutieră. În realitate însă, chiar şi în condiţiile în care îşi petrec mare parte a timpului de lucru în birou sau angrenaţi în alte activităţi, la capitolul activităţi preventive, în cele mai multe cazuri cifrele arată o situaţie diametral opusă, respectiv lucrătorii din cadrul formaţiunilor rutiere din judeţ au mai multe constatări decât lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier.

În plus, în cadrul Serviciului Rutier funcţionează Biroul Drumuri Naţionale care, în conformitate cu prevederile Concepţiei de Organizare şi acţiune a structurilor de poliţie rutieră, aprobată Dispoziţia I.G.P.R. nr. 35/2008, modificată şi completată prin Dispoziţia I.G.P.R. nr.48/2008 au ca atribuţie gestionarea tuturor evenimentelor produse pe drumurile naţionale din judeţ, de la accidente rutiere cu victime, accidente soldate cu pagube materiale, intervenţii la evenimentele semnalate prin 112 etc.

În fapt, această Concepţie de organizare şi acţiune a structurilor de poliţie rutieră nu s-a aplicat niciodată la nivelul judeţului Suceava. Ba mai mult, deşi este aprobată prin dispoziţie a şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române, ea a fost modificată, în majoritatea punctelor esenţiale, prin dispoziţie a şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie. Pentru un plus de claritate îmi permit să utilizez o comparaţie şi precizez că a modifica o dispoziţie a şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române printr-o dispoziţie a şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean este ca şi cum s-ar modifica o hotărâre de guvern printr-o hotărâre a unui consiliu local.

Această ilegalitate (modificarea dispoziţiei şefului IGPR prin dispoziţie a şefului IPJ) s-a comis având la bază justificarea că schema de personal a Biroului Drumuri Naţionale şi configuraţia geografică a judeţului nu permiteau punerea în aplicare a dispoziţiei I.G.P.R.

Astfel, la momentul intrării în vigoare a Concepţiei, s-a invocat faptul că în judeţul Suceava aceasta nu poate fi aplicată întrucât efectivele BDNE de la acea dată nu permiteau intervenţia la toate evenimentele produse pe reţeaua de drumuri naţionale din judeţ. Totodată s-a invocat argumentul că din cauza configuraţiei geografice a judeţului (cu municipiul Suceava amplasat la o extremitate a judeţului şi municipiul Vatra Dornei la cealaltă extremitate), nu se poate asigura intervenţia cu operativitate la evenimente.

Aceste argumente sunt invocate şi în prezent.

La o primă vedere aceste argumente sunt solide şi nu lasă loc de dezbateri. La o analiză mai atentă însă, se observă că în cei 10 ani de la intrarea în vigoare a concepţiei şi până în prezent nu s-a efectuat niciun demers pentru redimensionarea schemei de personal a Biroului Drumuri Naţionale, astfel încât prevederile Concepţiei să poată fi puse în aplicare. De asemenea, având ca model de comparaţie alte Birouri Drumuri Naţionale din ţară şi observând cadrul legislativ incident, se poate constata cu uşurinţă că nu este obligatoriu ca Biroul Drumuri Naţionale înfiinţat la nivelul Serviciului Rutier Suceava să funcţioneze în municipiul reşedinţă de judeţ. La fel de bine, Biroul drumuri Naţionale, păstrând subordonarea faţă de Serviciul Rutier, ar putea funcţiona, spre exemplu, în cadrul Poliţiei oraşului Frasin, unde s-ar afla la distanţe aproximativ egale faţă de toate extremităţile judeţului.

În fapt argumentele invocate nu sunt solide, nu se bazează pe niciun fel de analize, mai mult, sunt tendenţioase şi servesc intereselor persoanelor cu funcţii de conducere, care, invocând faptul că dispoziţia IGPR nu poate fi pusă în executare, nu sunt obligate să identifice soluţii în acest sens. În plus, în condiţiile în care BDNE nu este reorganizat şi nu îşi schimbă locul de funcţionare, şeful BDNE şi lucrătorii din cadrul acestei structuri nu sunt obligaţi să facă naveta la serviciu.

Motivul pentru care se evită cu orice preţ reorganizarea BDNE, inclusiv prin nerespectarea cu bună-ştiinţă a dispoziţiilor în vigoare, nu ţine nici de configuraţia geografică a judeţului, nici de lipsa de personal, ci ţine de lipsa de iniţiativă, de refuzul de asumare a răspunderii, de interese meschine, de comoditate şi de incompetenţă managerială.  

Nu ştiu dacă la nivelul I.G.P.R. este cunoscut faptul că la nivelul I.P.J. Suceava nu au fost respectate niciodată prevederile Concepţiei sau că şeful IPJ de la vremea respectivă şi-a permis să emită o dispoziţie care a modificat (nelegal, evident) o dispoziţie a şefului IGPR sau că această stare de fapt s-a perpetuat mai bine de 10 ani, însă nici nu am foarte mari speranţe că dacă ar şti ar depune eforturi pentru intrarea IPJ Suceava în legalitate, având în vedere faptul că la ultimele controale efectuate de Direcţia Rutieră la IPJ Suceava, ofiţerii desemnaţi să efectueze controlul s-au limitat la verificarea completării foilor de parcurs de către poliţiştii rutieri care conduceau autospecialele din dotare.

Astfel, cu motivarea că nu se poate pune în aplicare Concepţia de organizare şi acţiune a structurilor de poliţie rutieră, au trecut 10 ani în care şeful Biroului Drumuri Naţionale nu a avut niciodată niciun fel de responsabilitate, iar lucrătorii din cadrul Biroului Drumuri Naţionale s-au transformat în turişti, programul de lucru al acestora constând într-o plimbare până la cealaltă extremitate a judeţului şi înapoi, timp în care s-a consumat carburant, iar ei nu au putut niciodată să justifice cele 8 ore petrecute la serviciu.

          O a doua cauză a creşterii numărului de accidente rutiere este incompetenţa managerială invocată în paragraful anterior, manifestată în mai multe planuri şi anume:

Prin utilizarea ineficientă a resursei umane şi materiale şi lipsa de coordonare:

Pentru a putea justifica lipsa sprijinului pe care ar trebui să îl acorde structurilor de poliţie rutieră din subordine, lucrătorii din cadrul Serviciului Rutier şi al BDNE sunt trimişi să acţioneze în zone îndepărtate ale judeţului, în special în zonele de munte, fără analize prealabile asupra dinamicii accidentelor rutiere sau în baza unor analize superficiale ori realizate prin metoda „copy-paste”, iar „rezultatele” nu întârzie să apară. Astfel, lucrătorii din cadrul structurilor menţionate anterior fac deplasări zilnice de sute de kilometri, consumă combustibilul şi aşa raţionalizat şi obţin aceleaşi rezultate pe care le obţin în condiţii normale de lucru echipaje din cadrul structurilor de poliţie rutieră din teritoriu. În aceste condiţii nu e mai eficient oare să suplimentezi schema de personal a formaţiunii de poliţie rutieră a Poliţie Vatra Dornei, spre exemplu, decât să trimiţi un echipaj din cadrul BDNE, 200 de kilometri dus-întors, să acţioneze în zona de competenţă a poliţie Vatra Dornei, cu aceleaşi rezultate?   

Mai mult, datorită coordonării deficitare a structurilor de poliţie rutieră, de foarte multe ori se creează o suprapunere a echipajelor din cadrul Serviciului Rutier şi BDNE cu echipaje din cadrul structurilor din teritoriu, pe acelaşi sector de drum.

În acest mod se reuşeşte „performanţa” de a acţiona cu două echipaje de poliţie rutieră pe un sector de drum cu lungimea de 10-15 kilometri, în timp ce pe alte sectoare de drum nu acţionează niciun echipaj.

În foarte multe cazuri se planifică câte trei sau patru acţiuni în acelaşi interval orar, lucrătorii fiind nevoiţi să acţioneze, spre exemplu, şi pe linie de prevenire a accidentelor produse pe fondul nerespectării dispoziţiilor legale de către pietoni, şi pe linia nerespectării regimului legal de viteză, şi pe linia prevenirii conducerii autovehiculelor sub influenţa alcoolului, în acelaşi timp. Prin urmare lucrătorii trebuie să se împartă între pietoni, măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor şi testarea cu aparatul etilotest a conducătorilor auto şi, după principiul „cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul”, rezultatele sunt pe măsură.

De asemenea, efectivele de poliţie rutieră sunt angrenate în foarte multe acţiuni vizând domenii care nu sunt prioritare din punct de vedere al prevenirii accidentelor rutiere, şi anume acţiuni de combatere a braconajului, de combatere a contrabandei cu tutun, alcool etc., de combatere a infracţiunilor contra patrimoniului, de combatere a actelor ilicite de comerţ etc.

Este adevărat că toate aceste domenii intră în mod tangenţial în competenţa structurilor de poliţie rutieră, dat fiind faptul că şi bunurile provenite din braconaj, şi cele provenite din acte de contrabandă sau infracţiuni contra patrimoniului sunt, de obicei, transportate pe drumurile publice, însă fiind angrenaţi în aceste activităţi lucrătorii din cadrul structurilor de poliţie rutieră nu mai dispun de timpul necesar şi nu se mai pot ocupa de ceea ce ar trebui să fie prioritatea zero, şi anume prevenirea accidentelor rutiere.

Am solicitat în nenumărate rânduri să nu mai fim angrenaţi decât în situaţii excepţionale în astfel de acţiuni, însă fără prea multe rezultate.

          Prin abordarea ineficientă, superficială a cauzelor şi dinamicii accidentelor rutiere raportat la distribuţia geografică a acestora.

          Activităţile preventive se execută de regulă haotic, fără o analiză prealabilă riguroasă, şi nu sunt concentrate pe zonele cu risc ridicat de producere a accidentelor rutiere. Astfel, în etapa de planificare a activităţilor preventive, planurile de acţiune sunt întocmite prin metoda „copy-paste”, fără a se acorda o atenţie deosebită zonelor în care urmează să se acţioneze, intervalelor orare care prezintă riscul cel mai ridicat de producere a accidentelor, categoriilor de participanţi la trafic care sunt cei mai expuşi riscului de implicare în accidente rutiere. Instruirea premergătoare a efectivelor participante la activităţile preventive nu se realizează sau se realizează superficial, de cele mai multe ori prin SMS sau mesaje transmise pe Whatsapp, iar în etapa de acţiune se acţionează pe măsură, fără o direcţie clară, pe sectoare de drum cu lungimi cuprinse între 10 şi 20 de kilometri, fără a fi vizate în mod expres acele zone cu risc de producere a accidentelor ridicat. În ceea ce priveşte etapa de analiză, aceasta se realizează strict prin prisma rezultatelor obţinute (sancţiuni contravenţionale aplicate, permise de conducere/certificate de înmatriculare reţinute, sancţiuni complementare/ măsuri tehnico-administrative dispuse), o acţiune sau un alt tip de activitate preventivă fiind considerate un succes numai dacă au avut ca rezultat aplicarea a cât mai multe sancţiuni, reţinerea a cât mai multe permise de conducere/certificate de înmatriculare.

          Evident că fiind confruntaţi cu perspectiva a de fi evaluaţi negativ de către persoanele însărcinate cu exercitarea actului managerial, lucrătorii din cadrul structurilor de poliţie rutieră, forţaţi de împrejurări, se concentrează mai mult pe aplicarea sancţiunilor, chiar şi în locuri unde, datorită configuraţiei drumurilor, dar şi altor factori, poate riscul de producere a accidentelor rutiere este mai redus (spre exemplu drumuri în aliniament, cu vizibilitate bună, cu declivitate redusă, uneori într-o zonă neconstruită, la intrarea într-o localitate), dar unde participanţii la trafic au tendinţa de a încălca regulile de circulaţie, în special pe cele privind regimul legal de viteză. Această prezenţă a poliţiştilor (în special a celor care acţionează cu autospeciale pe care sunt instalate aparate de măsurare a vitezei) în zone care nu prezintă un grad de risc ridicat de producere a accidentelor rutiere creează în rândul populaţiei percepţia că poliţiştii stau la pândă şi că obiectivul lor nu este prevenirea accidentelor rutiere, ci amendarea participanţilor la traficul rutier în scopul constituirii de fonduri suplimentare la bugetul administraţiei publice locale.

          O analiză riguroasă privind locurile în care sunt aplicate cel mai frecvent sancţiuni contravenţionale prin raportare la locurile identificate cu un risc crescut de producere a accidentelor rutiere va evidenţia faptul că acestea nu se suprapun. Cu alte cuvinte, majoritatea sancţiunilor contravenţionale se aplică în locuri unde nu s-au produs niciodată accidente rutiere, iar în locurile unde se produc frecvent accidente rutiere nu se aplică sancţiuni contravenţionale.

          Prin incapacitatea de a identifica soluţii de reducere a numărului de accidente, disimulată prin cosmetizarea statisticilor

          Aşa cum am arătat anterior, analizele rezultatelor activităţilor preventive se realizează strict prin prisma „rezultatelor obţinute”. Cu alte cuvinte nu contează dacă s-a redus sau a crescut numărul de accidente rutiere în perioada de desfăşurare a activităţilor preventive. Nu contează nici dacă s-a acţionat în locuri cu un grad crescut de risc sau în alte locuri cu un grad mai scăzut de risc, important este să se aplice cât mai multe sancţiuni contravenţionale ca să se poată cosmetiza statisticile, pentru ca atunci când sunt analizate la nivel naţional să pară că în judeţul Suceava se depun eforturi susţinute pentru prevenirea accidentelor rutiere. Deşi poate părea greu de crezut, deşi poziţia oficială a IGPR este că poliţiştii nu au normă de amenzi, o spun cu toată responsabilitatea, la nivelul IPJ Suceava, de la nivelul cel mai înalt, se exercită presiuni şi se solicită explicit creşterea permanentă a numărului de sancţiuni aplicate cetăţenilor.

          Mai mult, în toate materialele de bilanţ, sunt evidenţiaţi, pozitiv sau negativ, după caz, poliţiştii cu cel mai mare, respectiv cel mai mic număr de sancţiuni contravenţionale aplicate, permise de conducere/certificate de înmatriculare reţinute. Deşi fişa de evaluare anuală nu conţine indicatori constând în numărul de sancţiuni aplicate sau permise/certificate de înmatriculare reţinute, evident că, neoficial, aceste cifre sunt luate în considerare.

          Prin lipsa de implicare a conducerii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava

          După cum este probabil cunoscut, comanda Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava (şi mă refer aici la şeful inspectoratului şi adjunctul şefului inspectoratului care coordonează activitatea structurilor de poliţie rutieră şi ordine publică) este asigurată de doi ofiţeri de poliţie cu mandate cu durată limitată (împuternicire).

          Este evident că ocupând doar temporar aceste funcţii, cei în cauză nu sunt motivaţi să identifice soluţii reale, viabile, pentru scăderea numărului de accidente rutiere, ci sunt interesaţi doar să menţină un statu quo, acceptabil şi pentru eşaloanele superioare şi pentru opinia publică, în aşa fel încât să îşi ducă la capăt mandatul şi să poate ieşi la pensie liniştiţi.

          În atare condiţii, cei în cauză resping din faşă orice iniţiativă, sunt surzi la problemele lucrătorilor cu funcţii de execuţie şi se înconjoară numai de oameni obedienţi pe care îi stimulează, pentru „merite deosebite” bineînţeles, cu salarii de excelenţă (este de notorietate deja, pentru că a fost publicată în presă, lista persoanelor din I.P.J. Suceava care au beneficiat de salarii de excelenţă).

          O altă cauză a lipsei de implicare este necunoaşterea de către conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava a prevederilor legale incidente şi lipsa de experienţă în domeniul poliţiei rutiere (niciunul dintre cei doi ofiţeri menţionaţi anterior nu a activat nici măcar o zi din carieră în structurile de poliţie rutieră).

          Ca o concluzie, e trist faptul că totuşi soluţii pentru reducerea numărului de accidente există, însă nu există nici voinţă, nici iniţiativă şi nici capacitate, iar consecinţa constă în pierderea de vieţi omeneşti.

          Ca o ultimă precizare menţionez faptul că absolut toate informaţiile prezentate în prezenta scrisoare sunt verificabile şi pot fi probate.

          Sper ca scrisoarea mea să prezinte interes pentru dvs. şi pentru opinia publică şi sper că veţi decide să o publicaţi.