Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Primele două zile ale lunii septembrie au adus o serie de accidente rutiere de o gravitate fără precedent în municipiul Suceava. Șapte morţi în accidente, în două zile, practic în interval de ceva mai mult de 24 de ore, un bilanţ negru fără grad de comparaţie. Practic, nici într-un an de zile nu s-au adunat atâţia morţi în accidente rutiere în municipiul Suceava, în alte perioade de timp.
În mod sigur este vorba şi de foarte multă neşansă, de foarte mult ghinion, însă nu numai. Aproape la fel de mult cântăreşte şi indisciplina în trafic sau, mai pe româneşte, inconştienţa unora.
Aici intervine rolul poliţiştilor rutieri, cei care prin prezenţa lor în trafic ar trebui să prevină o parte din astfel de tragedii.
Poliţia rutieră, foarte puţin vizibilă în traficul din municipiul Suceava
O realitate este că echipajele de la Biroul Rutier al Poliţiei municipiului Suceava sunt puţin vizibile în trafic în ultima perioadă de timp.
Cei care circulă des pe timp de noapte, atunci când sunt perioadele critice, pot confirma fără dubiu asta. De altfel, şi conducerea poliţiei judeţene are statistici privind constatările flagrante în trafic ale poliţiştilor de la Biroul Rutier Suceava. Aceste cifre arată scăderi la numărul de constatări în timpul acţiunilor de control de pe timp de zi ori al raziilor de noapte. Ce însemnă asta? Prezenţă mai scăzută în trafic.
Criză de poliţişti care fac muncă de teren. Șefii, mai mult prin concedii
O realitate este şi că poliţia în general, şi cu atât mai mult poliţia rutieră, se confruntă cu o criză acută de oameni în operativ, adică poliţiştii din stradă. Aşa s-a ajuns ca birourile de poliţie rutieră din judeţ să poată asigura cu greu câte un echipaj pe timp de noapte, ori chiar nici unul. Consecinţa imediată este că puţinii poliţişti au de soluţionat tamponări, accidente, doare penale, iar în trafic sunt foarte puţin vizibili.
Această scuză ţine însă doar până la un punct în cazul poliţiştilor de la Biroul Rutier al Poliţiei municipiului Suceava.
Biroul Rutier al Poliţiei municipiului Suceava este condus de un tânăr ofiţer, Radu Crăciun. Acesta este împuternicit la comandă.
La nivel de conducere de poliţie judeţeană, responsabil de problematica rutieră este comisarul-şef Liviu Stejărel Oniu, adjunct al inspectorului-şef. Din păcate, luna august a fost mai degrabă una a concediilor în poliţia judeţeană, şefii împuterniciţi pe cele trei posturi principale fiind plecaţi perioade lungi de timp, uneori toţi odată.
Ar fi putut fi prevenite cele trei accidente cu şapte morţi?
Dacă facem o analiză a celor trei accidente cumplite, putem să le adresăm o serie de întrebări poliţiştilor rutieri. Cel mai elocvent este cazul tânărului în vârstă de 19 ani, care a plecat de la Cetatea de Scaun a Sucevei, spre Sf. Ilie, în noaptea de duminică spre luni, la volanul unui BMW. Tânărul nu avea permis de conducere şi, în curba la stânga, a pierdut controlul maşinii. BMW-ul a lovit un stâlp, un copac şi s-a răsturnat pe cupolă. Toţi cei trei tineri din maşină au decedat. Întrebarea care se poate ridica este de câte ori a circulat acest tânăr fără permis de la Sf. Ilie la Suceava şi cât au acţionat poliţiştii rutieri în zona în care s-a petrecut accidentul, în condiţiile în care se ştie că noaptea, în weekenduri, se bea la localuri din zona Cetăţii şi apoi se conduce pe străzi.
În cazul tragediei din noaptea de duminică spre luni, cu cei doi tineri de pe motocicletă morţi sub roţile unui autocar, se poate vorbi de manevra eronată a şoferului, dar şi despre viteza motociclistului. Poate că o maşină de poliţie pe artera principală a oraşului putea preveni nenorocirea.Aici, pentru o prezentare cât mai echidistantă, trebuie să spunem că tânărul care conducea motocicleta avea permisul de conducere categoria B suspendat într-un dosar penal de consum de alcool, din luna aprilie a anului trecut. El nu avea permis categoria A.
În cazul căruţei ieşite în faţa unui autocar, la ieşirea din Suceava spre Plopeni, pare că se putea face cel mai puţin pe linie de prevenire. Se pot pune şi aici întrebări celor care tolerează de ani de zile căruţele pe drumuri intens circulate, inclusiv pe cele naţional-europene, pe principiul „nu ai ce le face”, fie că vorbim de administratorii de drum sau de poliţiştii rutieri.
