Amintiri din Comunism

Suceava era un şantier luminos al socialismului. Şi centrul său civic chiar devenise frumos, cu două cofetării, o braserie ca la Paris, două restaurante, Central şiBucureşti, cu barurile aferente, ca la Bucureşti. Şi a venit anul funest 2010 sau 2009, când conducerea capitalistă a urbei a decis să facă o parcare subterană exact pe locul unde era odată Palatul Cultural Român, lângă Casa de Cultură, dar şi în acel spaţiu verde cu pietre naturale şi cu fântână arteziană, o grădină în miniatură, parcă de la Versailles, proiectată de arhitectul Porumbescu, cu aprobarea tovarăşilor Bobu, Panaitiu, Găină şi Iliescu, prim şi secretari ai comitetului judeţean de partid. Pe atunci, prin 1965, nu ne avertiza nimeni că vor veni capitalismul şi imperialismul, cu toate relele lor, deşi noi ştiam că oamenii din Occident trăiesc mai bine şi sunt liberi. Dar fiind tineri, aveam şi noi libertatea noastră specifică. În acei ani, două grupuri de excursionişti din Suceava au rămas în Turcia. Unii au trecut Dunărea înot în Iugoslavia. Eu visam la barurile din Paris şi la Cornul de Aur din Istanbul. Dar trebuia să construiesc societatea socialistă multilateral dezvoltată. Până la acei ani nici nu auzisem de drogurile capitalismului. Ziarele scriau şi ne avertizau. Mai târziu s-au făcut filme celebre. Mafia italiană încă nu se ocupa de droguri prin anii 1950. Dar cu toate drogurile, capitalismul odios din acei ani a avansat onor material şi cultural faţă de noi, lagărul socialist. Celebra mafie italiană a blocat accesul democratic al comuniştilor la putere în Peninsulă. Ei au obţinut alungarea regelui, ceea ce e totuşi ceva. Italia merita să construiască o societate socialistă multilateral dezvoltată, nu noi, ţiganii balcanici, după părerea germanilor, veche de secole. Dar pe noi ne doare în cot de părerea germanilor şi francezilor, mai ales acum, în prezentul capitalist.

Ne-a avertizat tovarăşul Nicolae Ceauşescu despre multele racile ale capitalismului, dar nici în visele sale cele mai negre (dacă visa, treaz) nu putea concepe căderea epocii lui de aur şi  împuşcarea de la Târgovişte. Ne-a lăsat un grup de tovarăşi care lucrau în organele de partid şi de stat, ce au realizat în câţiva ani ce au făcut fanarioţii în o sută încheiată. Aşa ne trebuie, vechea expresie a prietenului meu din tinereţe Sin Leiba Şloim, în Botoşaniul armenilor descălecători. A murit eroic, cel mai iubit erou al patriei, şi ne-a lăsat singuri şi bezmetici sub conducerea fiilor nomenclaturiştilor, nepoţilor ilegaliştilor, descălecătorilor de la Moscova pe uscat şi în aer, români şi neromâni, strănepoţii la pătrat ai sciţilor şi tracilor, slavilor şi romanilor, dacilor noştri de pe Columna lui Traian, pecenegilor şi cumanilor, hinduşilor şi tătarilor, pe care i-am românizat după metode secrete, ale unei limbi deschise tuturor idiomurilor lumii. De mult timp istoricii nu mai amintesc de ostrogoţi, celebrii ostrogoţi, care au ascuns în zona Munteniei pe la anii 300-400 e.n. un celebru tezaur din piese din aur, Cloşca cu puii de aur de la Pietroasa. Ostrogoţii noştri, trib germanic, au dispărut în negurile istoriei, în şirul aşa-ziselor popoare migratoare, care tot veneau în general din est şi nord. Toţi istoricii noştri, comunişti sau nu, au cam uitat de neamul cumanilor, pe care ni-i dă ca strămoşi siguri un bătrân istoric contemporan. Despre ostrogoţi însă, pe lângă studiul lui Odobescu, a scris o poezie George Coşbuc, Regina Ostrogoţilor, Amalasunda. Ea se recita la începutul epocii de aur de tinere învăţătoare la serbări în comune. Cumanii au avut o organizaţie statală şi pe ei îi moştenim, genetic chiar, aş zice.

Dar noi, eroicul popor român, am construit, după învăţătura marxistă, comuna primitivă, comunism curat, sclavagismul, feudalismul, capitalismul, imperialismul (după Voronin), comunismul şi retur, postcomunism, globalism. Am trecut noi, au trecut peste noi hoardele migratoare şi avertismentul profetic al preşedintelui Ceauşescu ne-a ajuns: avem şomeri, avem oameni în mizerie (era tot poporul, mai puţin şefii, în epoca de aur), avem consumatori tineri de droguri, prostituţie (cuvânt interzis în comunism, deşi era şi ea prezentă), avem miliardari bandiţi duşmani ai poporului. Avem toate relele. Amin!