Aflată în stare avansată de degradare, biserica monument istoric din Mănăstioara e în pericol de prăbuşire

Un semnal de alarmă tras în urmă cu doi ani autorităţilor de mai mulţi locuitori ai comunelor Udeşti şi Bosanci pentru a face demersurile necesare salvării bisericii Mănăstioara din comuna Udeşti au rămas fără răspuns. Biserica din Mănăstioara, despre care legenda spune că ar fi fost construită din lemnul stejarului în scorbura căruia s-a adăpostit de duşmani Ștefan cel Mare în perioada copilăriei, se află astăzi în stare avansată de degradare şi necesită lucrări de restaurare urgente. Drumul pentru refacerea lăcaşului de cult pare însă anevoios, fiind necesare acte de atestare a proprietăţii asupra terenului, aprobări de la Direcţia Monumentelor Istorice, un proiect avizat, precum şi colaborarea unor instituţii pentru identificarea fondurilor necesare renovării bisericii.

Demersurile făcute de sătenii celor două comune au rămas fără ecou

Locuitori din comunele Udeşti şi Bosanci au tras un semnal de alarmă extrem de serios la mijlocul anului 2016, vizavi de stadiul în care se află biserica de la Mănăstioara, ridicată de domnitorul Ştefan cel Mare pe locul unde s-a aflat stejarul în scorbura căruia s-a ascuns în momentul în care unchiul său, Petru Aron, îi omora tatăl, pe Bogdan al II-lea.

„Legenda spune că, drept mulţumire lui Dumnezeu pentru că i-a fost salvată viaţa, din acel stejar ce i-a fost pavăză, Ştefan cel Mare şi Sfânt a decis să fie construită o biserică, lucru ce s-a şi întâmplat. În susţinerea celor de mai sus stă mărturie scheletul bisericii care este din acel stejar consolidat cu cuie de lemn. Despărţirea dintre pronaos şi naos este destul de vizibilă, lucrarea fiind consolidată cu stâlpi de stejar crestaţi, iar biserica este împrejmuită de un brâu din acelaşi lemn de stejar. Pentru a nu se degrada scheletul bisericii, aceasta este placată cu scânduri vopsite. Biserica este unicat, este atestată ca monument istoric, dar se află într-o stare avansată de degradare, chiar în pericol de prăbuşire”, este semnalul de alarmă tras de zeci de oameni din comunele Udeşti şi Bosanci. Semnalele lor au rămas însă fără ecou, fiind nevoie de mai mulţi paşi de urmat până la atingerea dezideratului localnicilor.

O cale anevoioasă

Calea de urmat până la finalizarea restaurării bisericii Mănăstioara e presărată însă cu obstacole, cele mai multe ţinând de birocraţie. Părintele Gheorghe Marişca, parohul bisericii din Plăvălari, a cărei filie este şi Mănăstioara, ne-a relatat: ”Biserica a fost protejată cu un înveliş de scândură şi tablă pe acoperiş, dar are nevoie de intervenţii urgente din cauza apei care se infiltrează de sus. Astăzi însă nu mai putem interveni, din cauza aprobărilor de care avem nevoie de la Direcţia Monumentelor Istorice, de unde trebuie să luăm un aviz în baza unui proiect, care trebuie trimis apoi la minister. În afară de asta, schitul nu are un titlu de proprietate pentru terenul pe care e construită biserica, acesta fiind primul pas pe care trebuie să-l facem. Avem în acelaşi timp nevoie de o colaborare cu Primăria Udeşti, pentru a fi sprijiniţi financiar în derularea lucrărilor pe care vrem să le executăm la biserica din lemn, prin crearea unui parteneriat, fiind sprijiniţi în acelaşi timp şi de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Vom încerca în acelaşi timp o finanţare a acestui proiect prin fonduri europene, existând promisiuni de sprijin în acest sens”.

Soluţiile de salvare a bisericii pot veni din partea autorităţilor

Pentru rezolvarea consolidării acestei străvechi biserici şi a modernizării drumului de acces spre lăcaşul sfânt, e nevoie de implicarea autorităţilor şi a sătenilor din Udeşti şi Bosanci, fiind făcute demersuri de asociere a celor două comune. Constantin Moraru din Udeşti, unul dintre semnatarii petiţiei de acum doi ani, ne-a declarat: ”Am făcut asocierea cu Bosanci, însă după ce a fost aprobată în instanţă, primarul Neculai Miron de la Bosanci a hotărât că aceasta nu constituie o prioritate, pierzând astfel fonduri pe care prin asociere le-am fi obţinut mult mai uşor. Prin această asociere am încercat să accesăm mai uşor fonduri europene, pentru a asfalta drumurile de legătură cu sfântul lăcaş şi pe traseul Udeşti-Mereşti-Pleşeşti- Fălticeni, creând astfel o joncţiune între drumurile judeţene 208A, 208D şi 208C.” Primarul comunei Udeşti, Cristea Ostrovan, promite sprijin financiar din partea instituţiei pe care o conduce: ”Parohia are aici o suprafaţă de circa 2 hectare, pentru care nu are un titlu de proprietate. După 1990 nu s-a făcut o cerere la Legea 18 şi astăzi trebuie să se meargă în instanţă pentru recuperarea terenului. Dacă va fi nevoie, primăria va acorda fonduri de la bugetul local pentru renovarea vechii biserici din Mănăstioara şi îi vom ajuta de câte ori va fi nevoie, însă părintele trebuie să pornească treaba şi să se implice în primul rând în recuperarea terenului. După ploile care au fost, a trebuit să pietruim din nou drumurile de acces, pentru că aproape nu se mai putea ajunge aici.”

În acelaşi timp, preotul Constantin Bobu, preocupat de restaurarea bisericilor, este optimist şi ne-a declarat luni, la sărbătoarea ”Schimbării la faţă” de la Mănăstioara, unde au fost prezenţi un sobor de preoţi şi sute de credincioşi: ”Am văzut biserica după mulţi ani şi am rămas surprins de cum arată şi sper că în câţiva ani ea va arăta cu totul altfel. Vom încerca în perioada următoare restaurarea acesteia, o bisericuţă construită conform legendei, din stejarul în care se adăpostise Ștefan cel Mare pentru a scăpa de moarte, după ce Petru Aron îi ucisese tatăl în toamna anului 1451. Eu mă ocup cu restaurarea bisericilor în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi sunt convins că în câtva timp ea va arăta cu totul altfel. Există exemplul bisericii de la Forăşti, care a fost renovată în urma unui parteneriat între biserică şi primărie şi cred că în scurt timp şi aceasta va fi restaurată.”

Slujbe oficiate doar de câteva ori pe an

Biserica de la Mănăstioara este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de închinăciune din judeţ, la începutul anilor 1900 fiind restaurată şi acoperită cu scândură. Pentru a fi protejată, biserica are uşile închise pentru enoriaşi aproape pe tot parcursul anului, comunitatea satului care numără puţin peste 10 enoriaşi folosind alte lăcaşuri de cult din zonă. ”Noi îi spunem Schitul Mănăstioara pentru că există o legendă care spune că aici ar fi fost obşte monahală, care după venirea austriecilor la 1775, a părăsit schitul şi a trecut Șomuzul, înfiinţând o altă obşte <Mănăstioara> la Preuteşti. Biserica are hramul Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie, iar slujbele se ţin aici şi de Vovidenie, la 21 noiembrie, în a patra sâmbătă din Postul Mare pentru pomenirea morţilor, de Sânziene pe 24 iunie şi la Schimbarea la faţă, la data de 6 august. Atestarea bisericii ar fi la 1775, icoanele catapetesmei fiind făcute la Viena, iar lucrarea bisericii este făcută din bardă pe lemn de stejar, sculptată manual" , a povestit preotul paroh de la Mănăstioara.