Povestea trenului Iaşi – Timişoara, mărturisiri fotografice ale unei tinere din Suceava, licenţiată a Universităţii de Artă şi Design Cluj

„Periplu de la Răsărit la Apus” este titlul lucrării de licenţă a unei tinere din Suceava, studentă la Secţia Foto – Video PCI a Universităţii de Artă şi Design din Cluj, Ema Motrescu, care, prin mărturisiri fotografice, a recreat povestea trenului IR 1833 cu ruta Iaşi – Timişoara. Nici un moment nu s-a gândit Ema Motrescu că proiectul ei fotografic „Periplu de la Răsărit la Apus”, care conţine o serie de 45 de imagini alb-negru, va sensibiliza în mod cu totul excepţional un profesor din comisia de licenţă. „Am călătorit, sub comunism, în celebrul <tren al foamei> (Iaşi - Timişoara), încercând să cumpărăm mâncare (la Beclean), când familia mea avea copii mici. Ieri, 19 iunie 2018, am reîntâlnit povestea trenului (prin mărturisiri fotografice) relatată de o studentă a Secţiei Foto-Video (Ema Motrescu) de la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, la susţinerea lucrării de licenţă”, este mesajul postat pe pagina sa de Facebook de profesorul universitar dr. Feleki Karoly, text însoţit de o fotografie realizată de Andrei Budescu, în care apare profesorul şi studenta sa Ema Motrescu.

Din comisia de licenţă au făcut parte prof. univ. dr. Dorel Găină, prof. univ. dr. Feleki Karoly şi prof. univ. dr. Eugen Moritz. Coordonatorul lucrării de licenţă „Periplu de la Răsărit la Apus” a fost prof. univ. dr. Eugen Moritz, care a sprijinit-o pe Ema Motrescu în toate etapele desfăşurării proiectului, i-a dat încredere şi a încurajat-o să meargă mai departe pe acest drum. Încurajări şi aprecieri a primit suceveanca şi de la prof. univ. dr. Dorel Găină, care mereu îşi îndeamnă studenţii să facă mai mult, să-şi depăşească limitele, să îşi urmeze pasiunea. „Măsimt onorată că i-am avut profesori şi le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru mine”, a spus tânăra licenţiată.

„Ideea pentru acest proiect s-a născut odată cu drumurile pe care le făceam acasă, în Suceava”

Proiectul fotografic a fost realizat în perioada 2016-2018 şi aduce în atenţia privitorilor atmosfera din trenul IR 1833 cu ruta Iaşi – Timişoara. „Ideea pentru acest proiect s-a născut odată cu drumurile pe care le făceam acasă, în Suceava, în 2014, primul an de facultate. Iniţial făceam fotografii în acest tren mai mult din instinct şi mai puţin conştientă că va deveni un proiect de suflet. M-am implicat din ce în ce mai mult în explorarea acestui tren, până când am realizat că am multe imagini şi multe poveşti adunate care merită prezentate. Mai apoi, am fost sigură de plăcerea pe care o găsesc călătorind cu trenul şi am început să fac fotografii conştientă de ce anume urmăresc”, a povestit Ema.

Stilul fotografiei directe ca documentar social

Seria de fotografii propusă comisiei de licenţă a reprezentat diferite etape din călătoria sucevencei cu trenul Iaşi - Timişoara, diversitatea culturală şi atmosfera acestui spaţiu. Se încadrează, ne-a spus Ema, în stilul fotografiei directe ca documentar social, „în care dimensiunea umanităţii este una dintre <supratemele> propuse. Interesul pentru acest tren a fost potenţat şi de curiozitatea poreclei sale, <Trenul foamei>, poreclă care îşi are rădăcinile într-o perioadă comunistă în care mâncarea era pe cartelă. Apelativul <Trenul foamei> i-a fost pus şi pentru că mulţi oameni cu posibilităţi materiale reduse din Moldova plecau cu acest tren în vestul ţării, la Oradea, Arad, Timişoara, pentru a căuta un loc de muncă mai bine plătit. H. Cartier – Bresson afirmă că singurele explicaţii pentru interpretarea unor fotografii bune trebuie să răspundă doar la întrebările unde? şi când?, pentru că la întrebările cine?, ce?, de ce? ar trebui să răspundă conţinutul în sine. Acesta a vizitat România în 1975, unde a călătorit cu trenul, unde a realizat imaginea The Lovers/Îndrăgostiţii. Fotografia care stă la baza acestui proiect face trimitere în mod direct la îndrăgostiţii lui Bresson, doar că personajele din ea sunt cu 50 de ani mai bătrâne”, ne-a mai povestit tânăra pasionată de fotografie.

Mesajul de impact, emoţionant şi ancorat atât în istorie, cât şi în contemporaneitate

Pasiunea de a explora spaţiul trenului, povesteşte Ema Motrescu (inspirată fiind de atitudinea fotografei Diane Arbus care considera că având aparatul cu tine poţi ajunge în locuri în care în mod normal nu ai avea acces), o face să se regăsească în atitudinea şi modul de lucru ale fotografului Sebastiao Salgado, care are la baza proiectelor sale empatie. „El documentează în imagini subiecte care îl sensibilizează şi acest lucru se simte în momentul în care priveşti o imagine de a sa şi rămâi copleşit. În concluzie, consider că proiectul <Periplu de la Răsărit la Apus> conţine o serie de imagini care se autosusţin şi nu au nevoie de multe explicaţii. Situaţii simple şi cunoscute de fiecare din noi fac ca mesajul să fie de impact, emoţionant şi ancorat atât în istorie, cât şi în contemporaneitate”, a completat suceveanca.

Ema Motrescu doreşte ca proiectul fotografic „Periplu de la Răsărit la Apus” şi cele 45 de imagini alb-negru să facă obiectul unei expoziţii itinerante, care să fie găzduită, pentru început, de Gara Suceava (Sala de festivităţi a Gării Burdujeni), Gara Iaşi, Gara Cluj, Gara Timişoara.