Premiul „Eugen Lovinescu” al Conferinţei Naţionale „Dinastia Lovineştilor” a revenit cercetătorilor Oana Soare şi Nicolae Mecu

În cadrul Conferinţei Naţionale „Dinastia Lovineştilor”, organizată la Fălticeni, în perioada 14–15 iunie, comisia de acordare a Premiului „E. Lovinescu”, avându-i ca preşedinte pe academicianul Eugen Simion şi ca membri pe prof. univ. dr. Bogdan Creţu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, director al Institutului de Filologie română „A. Philippide” din Iaşi, prof. univ. dr. Lucian Chişu, Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, prof. univ. dr. Gheorghe Manolache, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, prof. univ. dr. Antonio Patraş, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, şi scriitorul Grigore Ilisei, a decis să acorde două premii „E. Lovinescu”,pentru doi cercetători ştiinţifici, Nicolae Mecu şi Oana Soare.

„Premiul e o sumă frumuşică. Am tot deliberat, să dăm unui tânăr, dar nu ar trebui să excludem şi generaţia mai în vârstă şi atunci am căzut de acord să dăm premiul editorilor, cei care au făcut ceva foarte important pentru Lovinescu, pentru cărţile şi critica lui. Am decis să dăm premiul la doi autori”, ne-a spus academicianul Eugen Simion, preşedintele juriului.

Nicolae Mecu, un „salahor” pentru literatura română

Cercetătorul dr. Nicolae Mecu a primit premiul pentru întreaga activitate, în calitate de şef al Departamentului Ediţii din Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei şi coordonator al ediţiilor „E. Lovinescu, Opere (Istoria literaturii române contemporane)”, Bucureşti 2015; „E. Lovinescu, Opere (Istoria civilizaţiei române moderne)”, Bucureşti 2016; „E. Lovinescu - Opere (Ciclul junimist: monografia Titu Maiorescu)”, Bucureşti 2017.

“Aţi amintit de splendida generaţie paşoptistă, în care se spunea: <Noi suntem salahorii, arhitecţii vor veni mai târziu>. Acest sentiment de salahoriat îl am şi eu atunci când realizăm aceste lucruri, chiar dacă un demon din noi ne îndeamnă să fim şi puţin arhitecţi. Cred că este o muncă de abnegaţie care te face să pui între paranteze visurile de arhitect şi să faci salahorie pentru că la această salahorie ne obligă foarte multe lucruri, din care voi cita numai două. După 1920, Lovinescu spune: <Există o literatură română>. Atunci, zicem noi, dacă există o literatură română, ea trebuie să fie şi citită, să fie în primul rând editată, mai ales în condiţiile în care nu prea se mai ocupă nimeni astăzi de editarea acestei literaturi. Al doilea  lucru care ne obligă este ceea ce spune Călinescu, celălalt mare critic al literaturii române, în finalul prefeţei <Istoriei literaturii române>,  datată nu întâmplător ianuarie 1941, un moment în care România fusese ciopârţită prin dictatul de la Viena. Atunci Călinescu spune: <Eminescu în Bucovina, Rebreanu în Ardealul rupt de mijloc, Haşdeu şi ceilalţi sunt eternii păzitori ai solului nostru veşnic>. Cred cu tărie că prin ceea ce facem, ca salahori sau ca arhitecţi, mai mari sau mai mici, contribuim la această importantă apărare a contururilor noastre, care sunt nu numai ale solului”, a precizat cercetător ştiinţific dr. Nicolae Mecu.

„Adevăraţii reactori ai modernităţii sunt antimodernii”

Cercetătorul ştiinţific dr. Oana Soare a obţinut premiul „E. Lovinescu” pentru volumul „Ceilalţi moderni, antimodernii. Cazul românesc” apărut la  Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2017, rezultat al tezei de doctorat susţinută în cotutelă, sub conducerea profesorilor Antoine Compagnon şi Eugen Simion.

După cum a spus academicianul Eugen Simion, cartea ne face să regândim chiar teoriile lui Lovinescu despre tradiţionalism, modernism, sincronism, antisincronism. În lumina acestei idei teoriile lui sunt răsturnate într-o oarecare măsură, prin teoria de la care pleacă Oana, teoria lui Compagnon: adevăraţii reactori ai modernităţii sunt antimodernii, în frunte cu Charles-Pierre Baudelaire, care era împotriva progresului, dar a introdus elementele progresului în poezie şi astfel originalitatea sa continuă să-i provoace şi astăzi pe comentatorii operei sale.

De asemenea, premiul s-a acordat şi pentru editarea, împreună cu Nicolae Mecu, a ediţiilor „E. Lovinescu, Opere” .

“Mă onorează acest premiu şi mă gândeam că există o legătură secretă între lucruri, pentru că eu prima oară am auzit de numele lui Compagnon şi ideea de a face o carte despre antimodernii români de la domnia sa, în 2006, la o conferinţă despre Lovinescu.  Atunci a fost prima oară când am auzit că ideile lui Lovinescu ar trebui cercetate critic din perspectivele acestei teorii a lui Compagnon. Eu am reţinut atunci lucrul acesta şi ideea s-a conturat doi ani mai târziu, când am început să lucrez la teza pentru un nou doctorat. În al doilea rând Lovinescu însuşi este cumva în centrul volumului meu, pentru că el este unul dintre autorii fundamentali nu numai ai modernităţii româneşti, dar şi ai tradiţiei de modernitate din literatura noastră, alături de alţi doi moldoveni, Maiorescu şi Ibrăileanu”, a spus cercetătoarea Oana Soare.

Oana Soare are un doctorat susţinut în România despre marele scriitor Petru Dumitriu (“pe care noi, românii, îl ţinem în antecameră, cu toate că alături de Marin Preda este cel mai bun prozator de după război” – după cum a precizat academicianul Eugen Simion) şi un al doilea doctorat la Sorbona, în 2013.

După festivitatea de premiere, primarul municipiului Fălticeni, Cătălin Coman, a precizat că comunitatea îi va recompensa pe “vorbitorii despre opera Lovineştilor”.

“Sunt onorat că am participat la o astfel de festivitate de premiere, în care juriul, format din valori ale literaturii române, a avut o treabă foarte grea pentru că în competiţie au fost oameni <cu greutate> în cercetarea literară românească, care s-au oprit asupra operei lovinesciene. Prin Dinastia Lovineştilor, dar şi prin cercetările acestor tineri sau mai puţini tineri, Fălticeniul este un oraş important pentru cercetătorii literaturii României”, a spus primarul Cătălin Coman.