Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Deşi a văzut lumina zilei în urmă cu 680 de zile şi are deja aproape un metru înălţime, o fetiţă din Suceava nu are încă certificat de naştere, iar în înscrisurile oficiale nu apare decât cu numele mic, Eva, în locul numelui de familie fiind trasă o linie sau ...
La această situaţie ciudată s-a ajuns din cauza complicaţiilor legislative şi a birocraţiei care a făcut ca fiecare demers al părinţilor, la instituţii şi în instanţă, să dureze cu mult mai mult decât s-ar fi aşteptat, în condiţiile în care un copil are nevoie de acte în fel şi fel de situaţii, de la înscrierea la medicul de familie şi beneficierea de servicii medicale, până la primirea alocaţiei.
Calvarul părinţilor biologici a început în urmă cu aproape doi ani, când, deşi mama copilei era deja divorţată, în certificatul medical constatator al născutului, la tată a fost trecut fostul soţ, de care s-a separat după plecarea acestuia la muncă în străinătate.
„Fetiţa a fost concepută în perioada în care se desfăşura divorţul de fostul soţ, dar copilul este al bărbatului cu care trăiesc în prezent. Hotărârea de divorţ a rămas definitivă în data de 09.08.2016, iar eu am născut pe 17.08.2016”, a explicat Luminiţa Stoian, care considera normal ca în actele de la spital să fie trecut tatăl biologic al copilului, Marius Florin Waclawski.
Numai că, în conformitate cu legislaţia din România, în perioada conceperii copilului, adică cu 39 de săptămâni înainte, căsătoria era încă valabilă, încât, în mod automat se trece soţul ca tată biologic prezumtiv, până când se demonstrează cu probe ADN şi decizie a instanţei că de fapt este altă persoană.
Situaţia a devenit mai complicată când, la Starea Civilă, pentru eliberarea certificatului de naştere al copilului li s-a solicitat o declaraţie dată de către fostul soţ, tatăl prezumtiv, care să fie dată şi semnată în faţa ofiţerului de stare civilă. Numai că acesta se afla în Anglia şi nici nu avea de gând să vină în ţară pentru acest act, iar varianta ca el să dea o declaraţie care să fie legalizată acolo nu a fost deloc luată în calcul de autorităţi, pentru că nu este prevăzută în legislaţia actuală.
După numeroase drumuri la primărie şi fel de fel de cereri, de la Starea Civilă au fost îndrumaţi să se adreseze instanţelor pentru tutelă şi stabilirea numelui de familie, decizia Judecătoriei Suceava fiind singura variantă care le-a rămas pentru a obţine certificatul de naştere al copilului, cu nume şi prenume.
Între timp a trecut şi termenul legal de 30 de zile în care trebuie înregistrată naşterea copilului, încât, când au revenit la primărie au fost trimişi la Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, să facă alt dosar, pentru înregistrare tardivă a naşterii.
Alte acte, altă umblătură.
„Pe data de 5.10.2016 a fost făcut dosarul pe care l-am dus personal şi am adus înapoi la primărie răspunsul afirmativ pentru înregistrare după o săptămână. Naşterea a fost înregistrată pe 12.10.2016 cu actul de naştere nr. 4567, însă cu liniuţă în loc de numele de familie. Aveam nevoie de certificat să înscriu copilul la medicul de familie pentru vaccinuri, drept fundamental”, povesteşte mama Evei.
În cele din urmă, după alte drumuri, a obţinut o adeverinţă cu CNP-ul copilului, singurul act pe care îl poate prezenta acolo unde i se solicită să vină cu acte doveditoare. Nici măcar asta nu a ajutat-o când a fost vorba de obţinerea alocaţiei copilului, încât, în această privinţă, s-au resemnat deja.
Între timp, procesul pe care l-au deschis în 2016 a avut şapte şedinţe, în ultima, din ianuarie 2018, fiind pronunţată şi sentinţa, prin care li se admite cererea, constatându-se că nu fostul soţ este tatăl biologic al copilului, după cum au demonstrat-o probele ADN recoltate şi analizate la Institutul de Medicină Legală de la Iaşi.
Analize care au costat nu mai puţin de 3.600 de lei, bani pe care instanţa a decis să fie achitaţi de la bugetul statului.
Aceeaşi instanţă a decis ca fetiţa să poarte numele de familie al tatălui, adică să devină Eva Waclawski.
Toate bune şi frumoase, în aparenţă, numai că problemele nu s-au terminat aici. Pentru că decizia instanţelor nu e valabilă fără motivare, care nu a fost dată nici până acum, la şase luni de la finalizarea şedinţei de judecată. Chiar de au depus prin avocat o solicitare de urgentare a motivării, aceasta ar putea veni într-o lună sau peste un an, timp în care părinţii copilei sunt „legaţi de mâini şi de picioare” de legislaţia românească, care nu le permite să facă nimic, chiar de au primit oferte tentante de muncă în străinătate.
„Nicăieri în Europa nu este aşa. Numai în România este o lege sucită. În UK, Germania şi Italia merg tatăl şi mama biologica cu copilul şi primesc certificatul. Aici în schimb ne târâim cu procese. Sincer, nu mai ştiu cum să o scot la capăt odată. Ei nu ţin cont că este vorba de un minor la care trebuie să îi ofer un viitor!”, spune Marius Waclawski, care, fiind şofer de camion, poate câştiga de la 2.000 de euro în sus în alte ţări din Europa. Numai că nu are de gând să plece de lângă nevastă şi copil, pe care ar vrea să îi ia cu el acolo unde se va duce la muncă.
În condiţiile în care atât în Suceava, cât şi în ţară tot mai multe cazuri de acest gen se înregistrează, în special ca urmare a fenomenului migrării forţei de muncă în străinătate, legislaţia de la noi, învechită şi complicată, combinată cu birocraţia şi lipsa unor prevederi care să grăbească îndeplinirea formalităţilor, face ca mame abia operate, cu odrasla în braţe, să facă zeci de drumuri pe la instituţii, să se lupte în instanţă pentru drepturile lor, în timp ce copilul creşte şi ajunge mare, fără a avea certificat de naştere şi având în loc de nume doar o liniuţă.
