Amintiri din Comunism

Se cuvine să amintesc de un om deosebit al acelor vremuri: profesorul de muzică Gheorghe Alexa. Iniţial învăţător, fost elev la şcoala de la Şendriceni de lângă Dorohoi, a ajuns prin cursuri speciale profesor. La Suceava a fost adus de un alt dorohoian, tovarăşul Emil Bobu, care l-a remarcat pe la şcoli sau Casa de Cultură Dorohoi. Era un om de o vitalitate extraordinară, bun cântăreţ la vioară, chiar şi vocal, şi s-a afirmat ca metodist la fosta Casă a Pionierilor. Noi, mai tinerii, îi spuneam între noi moş Alexa, dar de faţă, evident, domn’ profesor. Avea un talent deosebit de pedagog, chiar şi cu cei ca noi, de la cultură. Cu prof. Kroner fusese coleg şi-l vizita uneori la biblioteca publică. A început activitatea artistică în timpul regelui Carol al II-lea, în prima ediţie a Cântării României (Patrium Carmen). Muzica nu l-a părăsit niciodată. Pe la 55 de ani, activ la pionieri, conducea clasele de elevi de la această instituţie la demonstraţiile de la 1 mai şi 23 august. Evident, treceau pe lângă tribună cu privirea la dreapta, ca la armată, cântând. El în frunte, ca un tambur major, dirija prin ridicarea mâinii corul din spate. Când dădea ochii cu tovarăşul Bobu, prim-secretar, îl saluta de câteva ori, să trăiţi, tovarăşe Bobu... În unele discuţii mai în contradictoriu cu cineva, aducea un argument ultim: uite, aici, la părul meu. Avea un păr bogat, însă albit de vreme şi de alţi factori biologici. Uite la părul meu alb, crezi că eu pot vorbi prostii? Evident, era serios, extraordinar de activ. Profesorul Alexa a sădit pasiunea pentru muzică la fiii săi, întâi, apoi la generaţiile numeroase de elevi.

Suceava, în epoca de aur şi de dinainte a mai avut un profesor de muzică, un compozitor şi pianist foarte talentat: Andrei (Bebe) Lipovan, trecut recent la cele veşnice, cum spune poporul nostru ortodox încă din timpuri imemoriale. Bebe Lipovan era un iremediabil boem, evident, un mare admirator al vodcii, băutura naţională rusească. Era un conviv inteligent şi cultivat, un om cu un suflet bun, generos şi iertător. Foarte talentat muzician, deşi mulţi nu l-au preţuit la adevărata lui valoare, în epocă. Activist cultural ani şi ani, dirijor de coruri în Suceava şi judeţ, am bătut împreună multe drumuri, spre cârciumi azi dispărute. În anii noştri tineri la cultură, când beam de dimineaţă până seara şi retur, pe la orele 8-9, când eram la sediu, venea cu strigarea: marinarii pe covertă! Fiecare dintre noi puneam pe birou câte 5 lei pentru prima sticlă de vodcă Stolicinaia, sau Moskovskaia, sau, in extremis, Krupskaia, cea de 60 de grade. Uneori mergeam spre seară pe teren să dormim pe nu ştiu unde. El, am mai spus cândva, nu depăşea perimetrul unor oraşe. Ajuns la Fălticeni, acolo rămânea. N-aş vrea să uit de vodca poloneză, puţin dulce-aromată: Wyborowa. Ele fac parte din Cântarea României socialiste, în epoca de aur a tovarăşului Nicolae Ceauşescu.