Valuri de miros pestilenţial au fost resimţite de o mulţime de suceveni la finele săptămânii trecute, revărsându-se din canalizarea oraşului, în mai multe zone ale Sucevei. Duhoarea dejecţiilor acumulate în canalizare şi a altor materii organice intrate în putrefacţie i-a făcut pe mulţi să simtă că li se întoarce stomacul pe dos, mai ales că nu exista nici o soluţie practică prin care să scape de ea, în condiţiile în care şi vântul era „amorţit” de zăpuşeală.
Cele mai multe reclamaţii referitoare la miasmele revărsate din canalizare au venit din cartierul Burdujeni – zona Cuza Vodă II şi cartierul nou de pe Dealul Mănăstirii, dar mirosuri neplăcute s-au resimţit şi în zona centrelor comerciale, dar şi pe unele străzi din zona Zamca.
„Miroase mai ceva ca la groapa de gunoi sau la staţia de epurare” ori „avem copii mici, ei trebuie să respire acest aer cu parfum de rahat?” sunt câteva dintre comentariile celor care au semnalat problema şi pe reţelele de socializare.
Contactaţi de Monitorul de Suceava, specialiştii de la ACET spun că mirosul neplăcut care se degajă din canalizarea stradală este o problemă cu care se confruntă vara locuitorii a numeroase oraşe din ţară, dar şi din străinătate, cauzele fiind multiple.
Pe de o parte, temperaturile ridicate duc la degradarea materiilor organice din canalizare. Pe de altă parte, consumul redus de apă duce la stagnarea resturilor în conducte şi evacuarea lor mai dificilă.
Reprezentanţii ACET spun că tot mai puţină apă ajunge de la consumatori în reţeaua de canalizare, cantităţile fiind cu mult mai mici decât în perioada anilor ‘90, încât problema mirosurilor degajate din conductele în care materiile organice stagnează, în loc să circule spre staţia de epurare, se resimte mai ales în perioadele fără precipitaţii.
Odată cu contorizarea utilităţilor, majoritatea consumatorilor au luat măsuri de economisire, în unele cazuri ajungându-se chiar la situaţii absurde, în care unele familii raportează un consum de un metru cub de apă lunar, cantitate care ar trebui să fie depăşită chiar şi numai din acţiunea de a trage apa la toaletă, după fiecare utilizare.
În plus, pe perioada verii, mulţi oameni pleacă în concediu, încât consumul de apă la nivelul oraşului este şi mai redus decât de obicei.
O altă cauză a acestui fenomen supărător, care nu a fost luată în calcul până acum, este cea a lipsei sau distrugerii conductelor de aerisire a imobilelor. Dacă la blocurile construite în perioada comunistă s-a ţinut cont de necesitatea gurilor de aerisire, prin care aerul viciat din conductele de canalizare era evacuat la înălţime, pe terasă, unde nu mai deranja pe nimeni, ulterior, la blocurile care au fost mansardate sau cărora li s-a făcut şarpantă, aceste guri de aerisire au fost astupate.
Tocmai de aceea, problemele cu mirosul care se revarsă din canalizare apare în primul rând în apropierea imobilelor unde nu mai există guri de evacuare sau acestea au fost obturate.
Nici la imobilele nou apărute nu s-a mai ţinut cont de necesitatea acestor aerisitoare, care, după cum spun specialiştii, trebuiau să fie dimensionate pentru a prelua cât mai bine miasmele rezultate de la materiile organice care ajung în canalizare, încât problema s-a acutizat în mai multe zone ale Sucevei.
În aceste condiţii, cea mai simplă rezolvare temporară a problemei ar fi să plouă suficient cât să spele materiile în descompunere acumulate în conducte, o altă variantă, care se pune în aplicare de către ACET, dar cu efecte de scurtă durată şi pe porţiuni reduse, fiind cea de pompare a câte unei cisterne de apă, cu presiune, în zonele cu probleme. Numai că în cel mult câteva zile, dacă nu apar alţi factori, problema mirosurilor din canalizare revine – o problemă urât mirositoare, de care se pare că nu există deocamdată scăpare!