Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Acţiunea de inventariere şi „omologare” a moaştelor expuse spre venerare în mănăstirile şi bisericile din ţară, solicitată în anul 2014 de Patriarhia Română, a fost finalizată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. În cadrul acestui amplu proces, bisericile şi mănăstirile au informat forul superior dacă deţin moaşte şi, în cazul afirmativ, li s-au cerut date despre provenienţa acestora, documentele de autenticitate, descrierea moaştelor, fotografii, precum şi o scurtă prezentare a vieţii sfinţilor respectivi.
Conform tradiţiei creştin-ortodoxe, moaştele sunt trupuri ale sfinţilor sau părţi ale acestora care nu au putrezit şi care „reprezintă garanţia că există viaţă după moarte".
Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, consilierul cultural preot Ioan Paul Valenciuc, ne-a precizat că în judeţul Suceava deţin moaşte 22 de mănăstiri şi biserici parohiale. Dintre acestea, 15 au „documente de autenticitate din partea unui ierarh sau au o vechime apreciabilă în bisericile unde sunt expuse spre venerare”. Pentru celelalte, nu există „acte de autenticitate semnate de vreun ierarh sau vreo menţiune a lor în secolul trecut”. Două mănăstiri, Sihăstria Putnei şi Cămârzani, au moaşte din ambele categorii.
Biserici şi mănăstiri cu moaşte
Din prima categorie de moaşte menţionată fac parte cele ale Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu atestare din anul 1402 şi aduse la Suceava în timpul lui Alexandru cel Bun, la începutul secolului al XV-lea, aflate la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Acestea sunt şi cele mai vechi din România şi singurele cu „trupul întreg al sfântului”, nu doar părţi ale acestuia. Toate celelalte unităţi de cult deţinătoare de moaşte au fragmente din corpurile sfinţilor canonizaţi de biserică.
După cum arată preotul Valenciuc, confirmarea autenticităţii vine „atât din izvoare scrise, cât şi din pictura murală a diferitelor biserici din sec. XV-XVI, precum bisericile mănăstirilor Voroneţ, Suceviţa, Sf. Ioan cel Nou, Catedrala Romanului etc.”.
Cele 15 mănăstiri şi biserici care deţin moaşte „omologate” sunt: Biserica „Sf. Dumitru” Suceava - moaşte ale Sf. Epictet şi Astion; Mănăstirea Dragomirna – Sf. Iacob Persul; Parohia Misionară Ucraineană „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Suceava (Zamca) – fragmente de moaşte de la 11 sfinţi, printre care ale Sf. Agapie, doctorul fără de arginţi; Biserica „Sfântul Nicolae” din incinta Spitalului de Urgenţă Suceava - fragmente de moaşte de la 36 de sfinţi, printre care Sf. Apostol Andrei al românilor, Sf. Arhidiacon Ştefan, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sf. Haralambie, Sf. Pantelimon, Sf. Dimitrie, Sf. Gheorghe, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur; Biserica ”Sfântul Mina” Suceava – Sf. Mina; Biserica Militară „Sf. Iosif” Suceava – Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş; Mănăstirea Bogdana Rădăuţi – Sf. Ierarh Leontie; Mănăstirea Sihăstria Putnei – Sf. Serafim din Sarov; Biserica „Înălţarea Domnului” din Ulma - Sf. Ioan Maximovici; Mănăstirea Cămârzani – Sf. Ioan cel Nou de la Suceava (fragmente); Mănăstirea Slatina - Sfântul Grigore Teologul, Sf. Ioan Zlataust şi Sf. Ana; Biserica „Sf. Ilie” Fălticeni – Sf. Epictet şi Astion; Biserica Rădăşeni – Sf. Împăraţi Constantin şi Elena şi un fragment din Sf. Cruce.
Moaşte fără semnătură din partea unui ierarh
Moaştele pentru care nu există acte de autenticitate semnate de vreun ierarh sau vreo menţionare a lor în secolul trecut sunt cele de la Biserica „Sf. Înviere” din Suceava, Biserica „Sf. Dimitrie” din Adâncata, cele de la Catedrala „Naşterea Maicii Domnului” din Gura Humorului, de la Mănăstirea Suceviţa, dar şi cele ale Sf. Donat, de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, cele de la Mănăstirea Râşca, o parte dintre moaştele de la Mănăstirea Cămârzani, precum şi cele de la Mănăstirea Moldoviţa. Potrivit preotului Valenciuc, la Sihăstria Putnei există şi moaştele Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan, canonizaţi în 2017.
Această categorie de moaşte deţin certificate de autenticitate sau declaraţii emise de mănăstiri sau biserici din ţară sau străinătate sau au ajuns în unităţile de cult respective pe baza unor acte de donaţii, doar că nu au documente de autenticitate semnate de vreun ierarh sau vechime apreciabilă în bisericile unde sunt expuse spre venerare.
Din situaţia prezentată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor reiese că munca de inventariere nu a fost deloc uşoară, chiar şi în cazul „moaştelor cu vechime” în lăcaşul de cult respectiv.
Realizarea acestui adevărat „catalog al moaştelor” este importantă atât pentru enoriaşi, cât şi pentru preoţi datorită pelerinajelor organizate cu ocazia diverselor sărbători religioase şi faptului că la bisericile şi mănăstirile care deţin moaşte credincioşii vin în număr mare să se închine. Având în vedere că în ţară au apărut şi „moaşte false”, Biserica Ortodoxă Română a considerat necesar să întocmească o evidenţă clară a celor „reale” pentru că nu orice os expus într-un lăcaş de cult poate avea valenţe sfinte.
