Familia tradiţională şi provocările moderne - Partea III

de Valeriu Lupu – doctor în ştiinţe medicale

Golda Meir

Evoluţia copilului dincolo de familie

Evoluţia individului în formare spre o normalitate firească este greu de presupus a se realiza   când datele problemei se schimbă, aşa cum se întâmplă astăzi prin susţinerea ideii că primii paşi în formarea viitorului adult se pot face în orice condiţii. Falimentul experimentului Makarenko este de notorietate astăzi, pentru că a plasa copilul în alt mediu decât cel familial, este ca şi cum ai trimite în pădure un animal domestic care, ori se va sălbătici întorcându-se la instinctele primare, ori va cădea pradă habitatului sălbatic al pădurii. Este şi motivul pentru care instituţionalizarea copilului în perioada comunistă a fost un eşec, soluţia cea mai umană şi pozitivă ca rezultat, pentru copiii în dificultate, fiind totuşi familia normală.

Situaţia nu este diferită nici atunci când se pune problema adopţiei copiilor în cuplurile homosexuale. Argumentaţia este una extrem de simplă. Dacă pentru dezvoltarea copilului într-o familie normală, fie ea şi surogat (adoptivă), unde mama şi tatăl (femeie şi bărbat) sunt cei doi piloni ce fundamentează educaţia şi reperele existenţiale pentru copil, cum va face el diferenţa între părinţii care de data aceasta sunt de acelaşi sex? Care este mama şi care este tatăl? pentru că tipologiile (fizice şi psiho-afective) sunt diferite, iar impactul educaţional de asemenea. Cum se va reflecta educaţia unui cuplu gay asupra fetiţei adoptate, sau a unui cuplu de lesbiene asupra unui băiat adoptat?

Cum se vor raporta la aceste cupluri crizele existenţiale, de pildă, prin care trece adolescentul sau adolescenta legate de intimitatea unor transformări biologice caracteristice pubertăţii? Sunt dileme la care psihologia şi pedagogia modernă trebuie să răspundă, pentru că impactul poate fi unul catastrofal. Înainte de a căuta răspunsul, care oricum este din domeniul speculaţiilor, familia tradiţională rămâne fundamentul existenţial al societăţii umane. Nimic nu poate înlocui dragostea maternă şi ocrotirea paternă, nimic nu poate înlocui ambientul familial care conturează personalitatea umană, nimic nu va putea înlocui relaţiile de familie care sunt baza oricărei societăţi raţionale şi naţionale.

Sunt valori pentru care ”Coaliţia pentru familie” militează la nivel naţional, iar platforma de sprijin ”Împreună” îşi concentrează eforturile pentru respectarea acestor valori. Atitudine civică până la urmă, pentru că se pare că tendinţa modernă este de a submina valori consacrate istoric, prin tot felul de experimente ce privesc modele culturale, zone geografice, comunităţi etnice, colectivităţi naţionale, sisteme şi structuri sociale, modele educaţionale, marea lor majoritate însă sfârşind lamentabil.

A venit se pare rândul familiei, singura redută a firescului în relaţiile interumane, pentru că între timp multe din celelalte valori au căpătat o valoare relativă. Se pierde din vedere faptul că în cazul familiei este vorba de latura existenţială a speciei umane, pentru că în lumea asta fiecare fiinţă vieţuitoare, inclusiv omul, are un parcurs dat de firescul şi natura sa specifică. Se pierde din vedere şi faptul că există o diferenţă netă între viaţa de familie, care poate fi una consensuală sau la libera alegere, şi relaţiile de familie care înseamnă ereditate, filiaţie genetică, descendenţă, prin urmare raporturi de ordin biologic ce implică responsabilităţi precise.

Tentativele, perseverente şi tenace, de a introduce nefirescul în viaţa şi relaţia de familie prin căsătoriile între persoane de acelaşi sex de pildă, consacrarea legislativă şi introducerea în educaţie a acestor anomalii contra naturii, nu înseamnă altceva decât a ridica anormalul la rang de normalitate şi imoralitatea la rang de moralitate. Or, aceasta înseamnă a contrazice şi a încălca legile naturii, înseamnă ca omul să se ridice împotriva lui însuşi, ceea ce este greu de acceptat, pentru că pune în pericol însăşi viaţa şi perspectiva ei. Mai mult, natura se răzbună drastic pe cei care-i încalcă legile.

Pentru realităţile momentului şi în perspectiva viitorului, familia este şi rămâne ca întotdeauna suportul vieţii, a perspectivei ei pentru specia umană, este suportul apartenenţei şi identităţii naţionale, aşa încât lovind în familie loveşti de fapt în naţiune. Suficiente motive pentru ca familia să fie susţinută, încurajată şi ocrotită mai mult ca oricând, pe orice cale aşa cum ne învaţă experienţa de veacuri, credinţa strămoşească, învăţăturile bisericii noastre şi realităţile zilnice. Îmbucurător este faptul că susţinerea familiei capătă anvergura unui fenomen de masă prin susţinerea civică care creşte de la zi la zi, printre sprijinitori numărându-se peste 1024 de organizaţii nonguvernamentale şi peste şase asociaţii internaţionale.

În concluzie

1.Familia rămâne structura socială fundamentală care garantează perpetuarea 

   vieţii, speciei umane şi valorilor ei.

2.Valenţele educativ-formatoare ale familiei sunt esenţiale pentru generaţiile   

   care se succed.

3.Tentativele de subminare a familiei au fost sortite eşecului, pentru că ea  

    reprezintă fundamentul biologic al existenţei umane.

4.Modernizarea familiei sub aspectul vieţii de familie poate suferi influenţele

   timpului, nu şi relaţiile de familie, pentru că acestea din urmă ţin de ereditate              

   şi filiaţie genetică.

5.Familia rămâne un reper existenţial, o valoare umană şi o garanţie pentru

   neam şi cultura lui.

Bibliografie;

1.A.C – Până unde şi-a avut rostul mişcarea de emancipare a femeii?, Smart    Woman, News.ro, 9 sept. 2009;

2.Beauvoir Simonne – Al doilea sex, Ed. Univers, Buc. 2004;

3.Burciu Ilinca, Tiţă Claudia – Feminismul, Wordpress.com, 27.01.2015;

4.Ciupercă C – Cuplul modern; între emancipare şi disoluţie, Ed. Tipoalex.Alexandria, 2000;

5.Constantinescu M – Sociologia familiei, Ed. Universitaria, Piteşti, 2004;

6.Dan Sebastian – Emanciparea femeii şi consecinţele asupra familiei,  News.ro, august 2015;

7. Lupu V - Medicină şi societate (eseistică medicală), Ed. Pim, Iaşi, 2013;

8.Miroiu Mihaela, Grunberg Laura – Abordări feministe în filosofiacontemporană (drumul către autonomie),Ed. Polirom, Iaşi, 2004;

9.Miroiu Mihaela, Dragomir Otilia – Lexicon feminist, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;

10.Popescu Cristian – Alexandrina Cantacuzino şi mişcarea feministă românească, historia. ro, 20;

11.Simonnet Dominique – Cea mai frumoasă istorie a iubirii, Ed. Paralela 45,Buc. 2006;

12.Traister Rebeca – Alianţa familiilor din România, rostonline.ro.