”Bătrâneasca de la Bilca”, un dans al babelor jucat pe scenă de o jumătate de veac

Dansul babelor din Bilca, cu o istorie de o jumătate de veac pe scenele din România, reprezintă unul dintre simbolurile păstrării tradiţiei jocului şi portului dintr-o străveche vatră bucovineană. Din aproape fiecare casă din Bilca, o bunică, o mamă sau o fiică a păşit de-a lungul anilor în jocul legănat al ”Bătrâneştii de la Bilca”, ducând faima străvechiului dans şi a mesajului în întreaga ţară şi peste graniţe. După atâţia ani în care frâiele grupului au fost preluate pe rând de mai mulţi iubitori ai tradiţiei locale, coordonarea grupului se află astăzi în mâinile Feliciei Cuciurean, rapsod popular şi o veterană a prezenţei scenice, care se luptă pentru păstrarea acestui dans între simbolurile comunei, într-o lume de multe ori ostilă.

Activitatea ”grupului de babe” îşi are începutul cu cinci decenii în urmă

Începuturile grupului de femei din Bilca se regăsesc în a doua parte a anilor ‘60, mai precis în 1968, când formaţia a pornit la drum cu 19 femei din sat, sub bagheta coordonatoarei Despina Cârdei, fructificând influenţa unor vechi dansuri bătrâneşti din Bilca şi frumuseţea portului din această străveche vatră a Bucovinei. Seriozitatea ei şi simţul artistic până la cele mai mici detalii au făcut din ”Dansul babelor din Bilca” una dintre cele mai respectate reprezentaţii pe scenele ţării şi chiar în străinătate.

Activitatea grupului s-a desfăşurat în cadrul Căminului Cultural Bilca, condus în acea perioadă de soţul coordonatoarei, Constantin Cârdei. După zeci de ani de experienţe şi spectacole date pretutindeni, vârsta şi sănătatea şubredă au făcut-o pe Despina Cârdei, cea care a dat viaţă acestui grup, să se retragă, coordonarea fiind preluată pe rând de Vasile Cosmaciuc, Vasile Puha şi Ioan Motrescu, directori ai căminului şi coordonatori ai grupului în perioada sfârşitului de mileniu. A urmat apoi o perioadă de linişte, ani în care ”Babele din Bilca” au încetat să se întâlnească la repetiţii şi să mai apară pe scenele ţării.

”Babele din Bilca” şi-au câştigat celebritatea din primii ani de activitate

În timpul regimului comunist, ”Babele din Bilca” erau printre cele mai curtate grupuri pe scenele româneşti. Erau solicitate des la Bucureşti, unde stăteau săptămâni întregi la repetiţii şi spectacole. Au fost anii în care au fost peste tot în ţară. Grupul de la Bilca şi ”Fetele de la Căpâlna” erau cele mai cunoscute grupuri femeieşti din România.

Mândria de a face parte din acest grup de elită a folclorului românesc s-a transmis şi generaţiilor care au urmat, Oltea Mucea, una din femeile cu 20 de ani de activitate în grup, povestindu-ne cu satisfacţie: ”Pânzătura de pe cap o am de la bunica mea, care a avut-o când era mireasă. Cheptarul este de asemenea foarte preţios şi simt o adevărată încărcătură emoţională atunci când îl îmbrac, gândindu-mă că acest costum trebuie transmis cu mândrie mai departe, generaţiilor care vin. Am intrat în grup în urmă cu 20 de ani şi pot spune că multă educaţie am primit de la femeile care erau de mult timp între babele grupului. Ascultam cântecele lor, poveştile despre ce li s-a întâmplat lor în aceşti ani petrecuţi pe scenă şi ştiu cum se petreceau altădată lucrurile în grup. Astăzi putem spune că de la aproape fiecare casă din Bilca, de-a lungul timpului, a fost cel puţin una dintre femei în grupul babelor, fie ea bunică, mamă, fiică, sau măcar au încercat să se alăture grupului. Sunt unele care au încercat şi nu au putut, din cauza ritmului foarte lent şi a acestui pas mers, specific. Dacă nu poţi intra în acest legănat al grupului, nu poţi face parte din el. Nu e ceva foarte greu, dar trebuie să îl simţi. Am simţit emoţia puternică de la prima mea prezenţă într-un spectacol alături de babe şi am văzut de-a lungul timpului că, doar prin prezenţa noastră, îmbrăcate în costum naţional, în pasul legănat şi fără orchestră în spate, cream o mare emoţie, fiind aplaudate îndelung de audienţă. Simţeam atunci responsabilitatea de a purta cu mândrie costumul popular şi de a face parte din acest grup al babelor din Bilca.”

Grupul a primit un suflu nou la începutul anilor 2000

Lucrurile s-au schimbat atunci când frâiele căminului din sat au fost preluate de Ştefan Coniac, un bun organizator al activităţii culturale. Activitatea grupului a fost reluată în primii ani de după 2000, când la propunerea noului director repetiţiile au reînceput sub coordonarea Feliciei Cuciurean, păstrătoare şi creatoare de folclor, rapsod popular şi în acelaşi timp una dintre veteranele grupului din Bilca. Prin relaţia pe care o avea cu cele mai vechi membre ale grupului şi prin sprijinul acordat celor nou venite, Tanti Filiţa, cum îi spun sătenii, şi-a impus rolul de coordonator în ultimii 15 ani. Prezenţa ei la repetiţii şi în organizarea artistică din anii care au urmat reprezentau pentru multe dintre femeile grupului garanţia seriozităţii şi a realizării unui act artistic de calitate, la un nivel care altădată i-a adus celebritatea.

Întrebată despre activitatea de astăzi a grupului de babe, tanti Filiţa ne răspunde cu modestie: ”Eu nu pot spune că am fost instructor în aceşti ani, însă la propunerea noului director, m-am implicat în renaşterea acestui străvechi şi frumos dans al babelor, având cunoştinţele acumulate în cei 30 de ani de spectacole. Le-am strâns atunci pe cele mai în etate care au fost în vechiul grup şi am luat fete tinere pe care le-am instruit şi am reuşit să refacem vechiul grup de tradiţie, un simbol al comunei Bilca în ultimele zeci de ani. Au urmat ani în care am fost foarte solicitate, apărând pe multe scene din România, dar şi din Republica Moldova şi Ucraina.”

Alături de Felicia Cuciurean astăzi fac parte din grup Olga Nistor, Aglaia Cârstean, Silvia Cuciurean, Silvia Ursulean, Oltea Mucea, Doina Capră, Maria Plecanciuc, Elena Cioată, Elena Cârdei, Ancuţa Rusu, Roxana Cioată, Denisa Puha, Ancuţa Berculean, Mădălina Galan, Viorica Puha, Andreea Puha şi mezina de doar 15 ani, Anabela Puha.

Tanti Filiţa, o veterană a cântecului şi jocului din străvechea vatră a Bilcăi

Felicia Cuciurean a intrat în grupul ”Babelor din Bilca” în anul 1970, la cei 71 de ani ai săi fiind astăzi veterana de vârstă a ansamblului din Bilca. ”Am fost chemată de doamna Cârdei de la începuturile grupului, însă am început primele repetiţii după ce băiatul cel mic împlinise un an. Eram neîntrecută la cântat la nunţi şi pe loc făceam versurile cântecelor când se dădeau darurile şi se ridica zestrea la mireasă, chiar dacă erau 10-15 nuni mari. Primele componenţe ale formaţiei când am intrat eu au fost şi de 28 de femei, iar când ieşeam în scenă la Suceava se vedea o linie perfectă, de parcă mergeam pe aţă. Costumul popular l-a adus fiecare din familie, pe vremea aceea fiind mai uşor de procurat. La început eu nu aveam cheptar şi am fost nevoită să împrumut unul de la rude, însă salvarea a venit de la soacra mea, care mi-a dăruit unul de sănătatea ei, unul pe care îl am şi în ziua de astăzi. Pe cap avem pânzătură, purtată de femeile din Bilca după ce se căsătoreau şi deveneau femei măritate. La o săptămână după nuntă, fosta mireasă, de acum nevastă, mergea la biserică acoperită cu pânzătură, aceasta reprezentând legătura între bărbat şi femeie. Pasul dansului făcut de noi provine de la un vechi ritm de bătrânească cu bătută şi este un dans care se joacă şi astăzi la nunţi, cunoscut drept <Bătrâneasca de la Bilca>. Astăzi o joacă însă tineretul şi apare în repertoriul cântăreţilor de muzică populară din Bucovina, cum, cândva, această bătrânească cu un specific aparte comunei Bilca apărea în repertoriul regretatului rapsod Vasile Mucea din Bilca, încă de când împreună cu fratele său o cânta la nunţi, lumea de atunci numindu-i <Băieţeii>.”

Lucrurile s-au schimbat astăzi, când cei care conduc destinele folclorului îşi aduc aminte mai greu de existenţa acestui grup etalon

Prezenţa grupului de femei din Bilca pe scenele naţionale sau locale s-a rărit mult în ultimii ani, când lipsa de interes pentru solicitarea grupului în spectacole este evidentă.

”Azi nu mai suntem chemate mai nicăieri, iar când primim câte o invitaţie, ba nu avem mijloc de transport, ba nu sunt bani pentru deplasare. Iar dacă nu am putut onora o invitaţie sau alta, deja suntem ocolite. Nu pot să ştiu care e pricina, dar simt că suntem ocolite. Alţii mai tineri ne-au preluat în ultimii ani cântecul, costumaţia şi reprezintă astăzi emblema comunei Bilca, fiind sprijiniţi de conducerea unor instituţii din comună, iar noi, vechea formaţie, nu mai avem aceeaşi importanţă. Constatăm cu tristeţe uneori că nu am fost invitate nici la evenimente care au loc în comună, pierzându-se bucuria şi mândria localnicilor de a avea o asemenea formaţie care le-a dus faima în întreaga ţară şi în străinătate. Ba mai mult, am fost acuzate că noi nu am vrea să suferim copiii lângă noi şi că nu am dori ca tineretul să ducă mai departe această tradiţie. Nimic mai fals, având în vedere că în permanenţă suntem în căutarea unor fete tinere, care să ducă această frumoasă tradiţie mai departe.”

Voinţa de a merge mai departe însă depăşeşte toate aceste piedici, iar Tanti Filiţa ne declară plină de mândrie: ”Eu sper ca grupul să meargă mai departe şi, cât mai pot, mă lupt să meargă mai departe”, iar Oltea Mucea, reprezentantă a generaţiei de mijloc, a continuat: ”Şi astăzi, unele din grup spun că nu mai merg, dar cred că multora dintre noi ne-a intrat acest grup în sânge şi chiar dacă ne hotărâm uneori să nu mai mergem, revenim de fiecare dată asupra acestei decizii.”

Păstrarea acestui dans între simbolurile comunei trebuie să rămână o prioritate a responsabililor locali, iar referentul cultural al căminului din Bilca, Dănuţ Cârdei, şi primarul comunei, Zaharie Rusu, cred în viitorul grupului de femei din Bilca, o comună bogată în cultură şi tradiţii.