Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Autorităţile sanitar-veterinare sucevene dar şi silvicultorii din judeţ sunt în alertă din cauza riscului foarte mare de apariţie a unor focare de pestă porcină africană (PPA) - o boală periculoasă, fără tratament sau vaccin în momentul de faţă, care afectează speciile domestice şi sălbatice de porcine.
În cadrul unei şedinţe care a avut loc ieri la sediul Prefecturii Suceava, atât reprezentanţii Direcţiei Sanitar Veterinare, cât şi cei de la Direcţia Silvică au tras un semnal de alarmă referitor la gradul înalt de risc pe care îl reprezintă pentru judeţ, dar şi întreaga ţară, frontierele cu Ucraina şi Republica Moldova, unde evoluează pesta porcină africană.
Un prim focar de pestă porcină africană a fost deja semnalat în ţara noastră, pe 11 ianuarie, dar la Satu Mare, la 7 km de graniţa cu Ucraina.
În acelaşi timp, în Republica Moldova au fost identificate mai multe focare de pestă porcină africană, atât la mistreţi, cât şi la porci domestici, iar în Ucraina, la Cernăuţi, atât zona de protecţie, cât şi cea de supraveghere cuprinzând localităţi din Botoşani.
O primă măsură luată de autorităţi a fost cea de constituire a unui grup de experţi în vânat şi vânătoare, împreună cu medicii veterinari specialişti fiind stabilite câteva direcţii de acţiune.
Una dintre principalele surse de răspândire a virusului pestei porcine o reprezintă tocmai duşmanii naturali ai mistreţului, lupii, după cum au atenţionat reprezentanţii Direcţiei Silvice Suceava.
„Efectivul populaţiei de lup este de trei ori mai mare decât efectivul optim calculat. Din acest motiv devine foarte ridicat pericolul răspândirii PPA, ca urmare a poziţionării geografice şi a continuităţii masivelor forestiere din judeţul Suceava în Ucraina. În condiţiile protejării integrale a lupului şi densităţii foarte ridicate, prevenirea propagării PPA prin acest vector devine imposibilă”, a semnalat şeful Direcţiei Silvice Suceava, Sorin Ciobanu.
Explicaţia silvicultorilor vizavi de acest factor de propagare a virusului este simplă.
Mistreţii tineri, dar şi adulţii reprezintă una dintre prăzile preferate de lupi. În plus, aceştia sunt necrofagi şi există posibilitatea foarte mare să consume mistreţi morţi sau infectaţi cu PPA sau PPC. Lupul face deplasări zilnice, sezoniere şi anuale, pe distanţe foarte mari, iar prin ingestia cărnii infestate, virusul poate fi transportat zeci de kilometri şi răspândit. De asemenea, la finalul primăverii şi începutul verii, puii de lup pot fi alimentaţi cu hrană regurgitată sau transportată de adulţi.
Tocmai de aceea li se solicită factorilor de decizie adoptarea unei derogări de la protejarea integrală, care să permită recoltarea lupilor, cel puţin pe fondurile cinegetice din jumătatea nordică a judeţului, acolo unde masivele forestiere se continuă cu cele din Ucraina, pe o distanţă minimă de 60 de km de la frontieră, spre interior.
Pesta porcină africană (PPA) a fost introdusă în Europa în anul 2007 - deşeurile alimentare infectate, provenite dintr-un cargou venit din sud-estul Africii, au fost folosite pentru hrănirea unor porcine în Georgia. De acolo boala s-a răspândit rapid în restul Caucazului şi în Federaţia Rusă, ajungând apoi pe teritoriul Uniunii Europene.
Boala, foarte infecţioasă, care afectează porcinele de toate vârstele şi sexele, a fost descoperită pentru prima data în Kenya, în est-centrul Africii.
Una dintre problemele legate de depistarea bolii este că nu există un semn specific care să indice prezenţa bolii. Chiar şi mortalitatea ridicată a animalelor reprezintă doar un indiciu că e vorba de pestă porcină - clasică sau africană.
Rata de mortalitate a bolii este deseori 100% în cazul porcinelor domestice.
