Amintiri din Comunism

Între timp, guvernele dădeau hotărâri corespunzătoare, ordonanţe şi legi aprobate tacit de parlament, cu respectarea strictă a constituţiei. Toate au fost publicate legal în Monitorul Oficial. Mârlanii pot să-l citească, şi-au zis ei, tot nu înţeleg nimic, dar unde să-l citească? În biblioteci? Aiurea, ne doare-n vârful cotului, adică nu ne doare, noi iubim poporul nostru sărac, din epoca de piatră până azi. Ce să le facem? Nu putem avea 20 de milioane de capitalişti care cu trudă şi-au făcut averile, prin iuţimea minţii şi a mâinii uneori. N-am dormit nopţi, unii au murit, am respectat constituţia, din nou, înfiinţând un corp de procurori care luptă cu marii corupţi. Justiţia a fost făcută inamovibilă încă de preşedintele Iliescu, cel mai curat şi cinstit român. Am creat şi ANI, să vadă tot poporul cine sunt hoţii. Jandarmi mascaţi fac demonstraţii ca la anul nou cu unele cazuri de hoţii nedovedite. Justiţia nu a dovedit niciun mare hoţ. Suntem deci curat cinstiţi, conform constituţiei, care nu trebuie modificată. Chiar dacă, doamne fereşte, furi, să primeşti 1-2 ani cu suspendare, dar să nu-ţi ia nimeni nici un leu. Proprietatea e sfântă. Aşa a cerut, încă din 1990, marele politician Corneliu Coposu, în al cărui partid ne-am înscris cu inima deschisă şi sufletul curat. El a murit la peste 80 de ani, Dumnezeu să-l ierte pentru păcatele din tinereţe, dar viaţa din perioada de reeducare a fost bună, dovadă că a ajuns călit la o asemenea vârstă. Colegii noştri se duc în pământ cu ficatul făcut praf de zilele şi nopţile de pe teren, unde, pentru a ne încălzi, mai luam o vodcă-două. I-am adus iubitului nostru senior Coposu, în alegeri cinstite, în 1996, în funcţia de conducere şi partidul nostru PNŢCD şi omul lui bun la toate, profesorul geolog, cel care a deschis balconul Universităţii, cu prietenul nostru Munteanu. Poporul nostru cinstit şi harnic nu l-a prea iubit şi, în 2000, au revenit la putere, cine credeţi? Vechi comunişti şi activişti, care, pe lângă că erau proşti, mai dădeau şi ordine în anii întunecaţi ai comunismului. Multe cadre de alte naţionalităţi au plecat cu misiune secretă la prietenii şi colegii noştri americani, cu care am colaborat şi colaborăm bine. Ştie toată lumea că oamenii KGB-ului conduşi în 1990 de generalul trădător Militaru au vrut să ne lichideze fizic, precum pe fostul nostru comandant suprem. Bandiţii! Am fost alături cinstit de preşedintele Constantinescu până la sfârşit. Partidul nostru PNŢCD a pierdut alegerile în 2000. Nu-i vina noastră. Nu noi l-am votat pe Iliescu din nou, ci Doina Cornea, javra aia bătrână care trimitea scrisori la postul de radio pe care şi noi l-am ascultat, unde lucrau şi oameni de-ai noştri. Oficial trebuia s-o păzim pe jigodia aia, că a uitat-o moartea. Dar ne-am dat mâna la alegerea lui Constantinescu.

Noi suntem cadrele de nădejde ale democraţiei în România. Unii au vrut să ne reducă pensiile, şi aşa destul de mici. Noi nu am făcut patru ore pe zi ca profesorii, nu am stat cu halatele cu buzunare mari pline de bani ca doctorii, mângâiaţi şi de unele asistente, noi am trudit douăzeci şi patru de ore zilnic, fără somn, fără mâncare, că unde ajungeai îţi punea sticla de afinată pe masă. Criminalii! Multe vieţi au fost distruse. Noroc că ne mai alinam în discuţiile tovărăşeşti şi amicale cu informatorii noştri dragi, care acum sunt deputaţi, senatori, mari proprietari, revoluţionari cu diplomă, ca şi mulţi dintre noi. Cine a tras în noi? Armata condusă de nişte generali luaţi de la şaibă, care nu ştiau regulile războiului urban. Au tras tâmpiţii cu tunurile tancurilor în clădirile muzeelor, bibliotecii universităţii, într-un sediu al nostru, în televiziune şi sute de clădiri. Nu ştiau cretinii că era vorba de aparate speciale care imită răpăitul mitralierelor şi pistolului mitralieră AKM, montate în unele case sau în exterior. Cine le-a făcut şi adus, ăsta e secret de stat strict. Nu KGB-ul, nu cioflingarii noştri colegi din vecini, nu CIA, ci alte agenturi, vorba răposatului comandant suprem. Unii vor să atenteze la proprietatea privată sfântă, făcută cu sudoare şi chin, chiorul dracului, Hitler, dar nu schimbă nimeni nimic. Noi veghem, noi suntem armata de rezervă formată numai din generali şi colonei. Asta e, noi i-am pus la conducere, noi îi dăm afară, respectând cu sfinţenie constituţia. 

de Ioan Pînzar