Formă și culoare în arta prelucrării sticlăriei manuale la Stil Glass Suceava

Într-o perioadă în care producţia de sticlă a pierdut teren în România, firma Stil Glass din Suceava este singura producătoare de sticlărie manuală din zona Moldovei, care scoate pe poartă o sticlărie suflată și pictată manual, adresându-se celor care caută în aceste produse mai mult decât utilitate. În atelierele aflate pe platforma fostei fabrici Stimas, mai puţin de 130 de oameni realizează astăzi o marfă de calitate, modelată manual în jurul cuptorului și înnobilată în decoraţiuni cu culori și metale preţioase, sfidând parcă vremurile grăbite ale sticlăriei produse automat în marile fabrici ale lumii. Producţia lor este apreciată pe piaţa europeană sau de peste ocean, 98% din aceasta fiind livrată la export.

Producţia fabricii Stil Glass se face astăzi cu doar 127 de angajaţi

Producţia de sticlă a mers la capacitate maximă în România în anii 90-95, când cele 29 de fabrici de sticlă din ţară făceau cu greu faţă comenzilor venite din Europa și Statele Unite ale Americii. Anii au trecut și o noua generaţie apreciază poate mai puţin frumuseţea sticlăriei manuale, punând preţ mai mult pe productivitate și preţ. Încet, încet, cele mai multe fabrici de sticlă și-au închis porţile, lăsând pe drumuri peste 1.500 de sticlari care au lucrat cândva numai în această zonă a ţării, în fabricile care au funcţionat la Suceava, Fălticeni și Dorohoi. Firma Stil Glass funcţionează din anul 2006 într-un spaţiu închiriat de la cei care au cumpărat activele fostei fabrici de sticlă. Cei doar 127 de angajaţi ai fabricii produc o sticlărie prelucrată și decorată manual, o nişă care se îngustează pe zi ce trece. Vasile Turculeţ, managerul fabricii, ne-a povestit într-un periplu prin secţiile de producţie: ”În Secţia de Fasonare, sticla prinde formă la cald. Aici îi găsim pe sticlari, care sunt calificaţi în anumite categorii de forme, în funcţie de îndemânarea lor de a face un produs. Piesele de sticlărie lucrate manual se realizează pe faze, la o piesă lucrând și 10 oameni, fiecare cu faza sa de lucru. Pe rând, unul face bula de sticlă fierbinte, altul o pune și o suflă în matriţă, alţii o prelucrează în continuare aplicându-i alte părţi componente, rezultând un produs în <clear>, adică transparent. După fasonarea produsului, acesta merge la detensionare, o fază în care acesta pleacă de la temperatura de 600 de grade și timp de 3-4 ore ajunge la temperatura mediului. Urmează apoi un alt atelier, unde produsele din sticlă trec prin fazele de șlefuire, după care în atelierele de pictură și de gravură, produselor li se aplică decoraţia pictată sau gravată cu pietre abrazive. În fazele de pictare, produsele pot suporta 3-4 arderi repetate pentru fixarea culorilor aplicate pe rând, până ajung în faza finală.” Ele sunt apoi ambalate în cutii speciale și livrate clienţilor.

Materii prime și ingrediente din import, după ce producţia românească a devenit o amintire

Toate materialele și ingredientele folosite la realizarea și decorarea sticlei sunt aduse astăzi din import. Directorul Vasile Turculeţ vorbește despre procurarea lor: ”Nisipul se aduce cu tirurile din Bulgaria, după ce ani de zile s-a adus din estul Ucrainei. S-a încercat procurarea nisipului de la Miorcani, însă în urma defectării staţiei de spălare-uscare, exploatarea de acolo nu mai produce. Soda calcinată se aduce din Slovenia, iar restul componentelor chimice, azotat, carbonat de potasiu, oxid de erbiu, le aducem din China, Cehia și Polonia. Din păcate, de pe piaţa românească nu se mai poate procura nimic, mai toate fabricile fiind închise. Pentru decorare folosim lustere, niște culori lichide aplicate cu pensula sau pistolul pe sticlă și pigmenţi, toate aduse din Germania și Italia.” Din întreaga producţie, 98% este livrat la export pe piaţa Americii sau cea europeană, la clienţi dobândiţi în urma participării la târguri, expoziţii.

O producţie diversificată, realizată în mare parte pentru export

Firma Stil Glass produce tot felul de carafe, căni pentru apă, decantoare pentru vin, cake stand-uri pentru prăjituri și torturi, pahare complicate care se pretează producţiei manuale, sfeșnice pentru lumânări, vaze pentru ornamente, oblice sau drepte, pahare pictate, gravate sau cu decoraţie combinată, cupe de îngheţată, pahare sau vase de diferite forme pentru consumul berii, pentru export în ţările mari consumatoare de bere, precum și obiecte decorative din sticlă. Ca metale preţioase pentru decoraţie se folosesc aurul și platina, în variante coloidale (soluţii), care după o ardere la temperatura de 570 de grade Celsius, capătă luciu metalic. În afară de aceste metale preţioase se folosesc culori, care după aplicarea pe vase, se fixează printr-o ardere la anumite temperaturi. În ultimii ani însă valoarea comenzilor venite din vest a scăzut, după ce s-a schimbat optica în achiziţionarea produselor, făcută astăzi de oameni care nu mai fac diferenţa între sticlăria manuală și cea automată. Vasile Turculeţ ne-a relatat: ”Noi am avut experienţa asta cu o firmă mare din Statele Unite ale Americii,  unde cea care făcea achiziţiile pentru vânzarea pe piaţa americană era o femeie de vârsta a doua, care știa ce înseamnă sticlăria manuală. Cu ea am făcut un volum de vânzări de peste 1.200.000 de dolari în fiecare an. După ce a fost schimbată din funcţie, a venit un tânăr care nu vedea diferenţa dintre cele două tipuri de sticlărie, apreciind mai mult sticlăria automată, comenzile scăzând drastic. Cei care comandau înainte 100.000 de piese comandă acum 1.000, iar cei care comandau 1.000, poate comandă 100, dar clientul trebuie menţinut în speranţa că-și va reveni cu comenzi mai consistente.” În sticlăria manuală făcută de Stil Glass, de-a lungul unui an sunt schimbate circa 2.000 de tipodimensiuni, ei fiind nevoiţi să se adapteze în permanenţă.

Fabrica se confruntă cu probleme grele, între care lipsa forţei de muncă

Principala problemă cu care se confruntă astăzi firma este lipsa forţei de muncă. În formarea unui sticlar e nevoie de timp, pe care să-l parcurgă de la ucenicie până la căpătarea dexterităţii cu ajutorul căreia poate modela sticla. Școala de Sticlărie de la Turda astăzi nu mai există, așa cum nu mai există școli de arte și meserii în multe domenii. În încercarea de a forma forţă de muncă, conducerea Stil Glass a căutat oameni inclusiv la AJOFM Suceava, în urma unuia dintre demersurile lor fiindu-le trimise 40 de persoane pentru a încerca să se formeze la locul de muncă. După prima zi însă, din 40 de oameni au mai rămas doar doi, aceștia având părinţi care lucrau în fabrică. Jumătate din personalul fabricii este pensionat. O altă problemă este cea legată de consumul imens de gaz metan în timpul producţiei.  Spre deosebire de producţia de sticlărie din alte state, cum ar fi Polonia, unde statul subvenţionează consumurile de producţie și încurajează dezvoltarea industriei sticlăriei, firma Stil Glass plătește zilnic circa 5.000 de lei doar consumul de gaz metan, fără a primi nici un sprijin din partea statului. O realitate crudă arată că din cele 29 de fabrici de sticlă existente cândva în România, au mai rămas doar 4 firme care produc sticlărie cu câteva sute de angajaţi, mulţi dintre ei pensionari. De câţiva ani China este principalul concurent de pe piaţă și fără o strategie și sprijin din partea statului, industria sticlăriei manuale poate dispărea în viitor.