Deputatul PNL de Suceava Dumitru Mihalescul şi-a exprimat nemulţumirea, într-o declaraţie politică, vizavi de problemele sociale structurale din România, de faptul că într-o ţară în care guvernanţii se laudă cu evoluţii economice de invidiat există şcoli în care tavanele cad peste elevi în clase sau că mulţi din tinerii de astăzi nu reuşesc să finalizeze nici măcar cursurile învăţământului obligatoriu, din cauza sărăciei.
„Nu pot să nu constat faptul că, deşi suntem în anul 2017, la zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, deşi unii spun că <economia duduie>, problemele sociale structurale din România continuă să se accentueze. Ce ţară este aceea în care unii se laudă că evoluţiile economice sunt printre cele mai bune din lume, dar tavanele şcolilor cad peste elevi în sălile de clasă? În beneficiul cui se duce creşterea economică din România, dacă unul din cinci copii nu poate să meargă la şcoală din cauza sărăciei? Cum putem spera la o ţară <ca afară>, dacă generaţiile tinere nu ajung decât în parte să urmeze măcar cursurile învăţământului obligatoriu? Când vor trece, oare, de la vorbe la fapte, adică la implementarea acelui pact pentru educaţie semnat de toate partidele politice, în urmă cu zece ani? Când, oare, vom acorda învăţământului românesc o finanţare adecvată nu de 6%, nu de 5%, dar măcar de 4-4,5%? Se pare că niciodată învăţământul nu este prioritatea vreunui guvern!”, a afirmat Mihalescul.
Responsabilitatea pentru starea învăţământului aparţine întregii clase politice
Deputatul PNL a mai arătat că starea jalnică a învăţământului din România nu poate fi imputată unui singur ministru sau unui singur guvern, ci tuturor celor care au condus destinele României din decembrie 1989 până acum. „Nu vreau să fiu înţeles greşit pentru că aş acuza pe cineva anume! Starea jalnică în care se află astăzi învăţământul românesc nu este imputabilă numai unui ministru sau numai unui guvern, ci este imputabilă tuturor miniştrilor şi tuturor guvernelor care au condus România în ultimii 27 de ani. Responsabilitatea pentru fundătura în care a fost dus învăţământul este a întregii clase politice, a tuturor partidelor şi a tuturor celor de a căror competenţă a depins schimbarea în bine, atât a infrastructurii şcolare, a salarizării dascălilor şi a aducerii tuturor copiilor la şcoală”, a mai arătat Mihalescul.
Deputatul ales în circumscripţia electorală nr. 35 Suceava se întreabă câţi parlamentari români sunt conştienţi că mii de copii nu frecventează cursurile şcolilor, nu pentru că nu-şi doresc, ci din cauza sărăciei. „Nu ştiu dacă de la înălţimea clădirii Parlamentului se vede şi se cunoaşte faptul că, astăzi, în România, mii de copii nu merg la şcoală, nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu pot, pentru că sărăcia îi ţine acasă! Nu există copil care să nu-şi dorească să meargă la şcoală, să se joace cu ceilalţi, să-şi facă prieteni, să cunoască şi să descopere! Nu există părinţi care nu-şi doresc din toată fiinţa lor ca micuţii lor să aibă o şansă mai bună în viaţă, ştiind că acea şansă vine numai şi numai dacă vor merge la şcoală. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi că, pentru mii de familii, preţul unei perechi de ghetuţe îi împiedică să-şi trimită copiii la şcoală. Câţi, oare, cunosc faptul că mii de micuţi merg seara la culcare cu stomacul gol? Aceasta este România prosperă? Aceasta este România, <tigrul> creşterii economice europene? Personal, nu cred că aşa arată o ţară dezvoltată, o ţară cu ochii către viitor”, a spus Mihalescul.
Obligaţia de a nu mai tolera ca problemele materiale să împiedice copiii să meargă la şcoală
Dumitru Mihalescul a mai arătat că, în calitate de deputat, nu a constatat să existe vreo preocupare deosebită a Parlamentului României faţă de copiii din familii cu nevoi speciale, faţă de problema analfabetismului, faţă de abandonul şcolar tot mai mare. Nu a constatat să mişte pe cineva, guvernant sau parlamentar, nici măcar emoţional sau măcar formal, faptul că, în loc să meargă la şcoală, unii copii merg la munca grea a câmpului sau au grijă de animalele familiei sau ale altora, şi că această lipsă de preocupare a decidenţilor are, din păcate, implicaţii grave asupra viitorului acestor copii.
„Toţi copiii trebuie să meargă la şcoală! Nu mai este nici un îndemn şi nici o lozincă, ci o obligaţie a noastră, a tuturor! Dacă vreme de 27 de ani nici un guvern nici măcar nu şi-a propus acest obiectiv, cred că astăzi, la sfârşitul anului 2017, avem obligaţia de a nu mai tolera nici un moment ca problemele materiale să împiedice copiii să meargă la şcoală. Şcoala este singura care îi va face pe toţi mari! Cunoaştem foarte bine că şcoala înseamnă în primul rând copii, dar şi dascăli şi infrastructura necesară. Cred că testul competenţei clasei politice actuale, dar şi a Guvernului României, stă în modul în care vom reuşit să aducem toţi copiii la şcoală, asigurându-le tuturor şanse egale de reuşită în viaţă”, a încheiat Mihalescul.