Cel mai vârstnic localnic din Pătrăuţi este Constantin Pînzariu, care ieri a împlinit 100 de ani

Cel mai vârstnic localnic al comunei Pătrăuţi este Constantin Pînzariu, care a împlinit ieri 100 de ani. Bătrânul a aniversat un secol de viaţă alături de fiica sa, Elena, de nepoţi şi strănepoţi şi nu a fost ocolit nici de autorităţile locale. Primarul Adrian Isepciuc, fostul primar Dragoş Jureschi şi un fost coleg de muncă, Dragoş Luţac ”a lu' Poznă, care a lucrat la Telefoane”, i-au adus sărbătoritului o diplomă ”Un secol de viaţă” din partea primăriei şi un tort. ”Bine-aţi venit la mine”, şi-a întâmpinat Constantin Pînzariu oaspeţii. ”Nici nu ştiu când au trecut 100 de ani”, a mai spus el.

Chiar dacă nu mai vede şi nu mai aude bine, bunicul este bucuros de musafiri. Nu se plânge de povara anilor; acum a rămas cel mai bătrân din sat, luându-i locul Marandei Aelenei, ”Socotitoarea”. Ne povesteşte că a fost diriginte la poştă şi a dus scrisorile, telegramele şi pensia consătenilor săi mai bine de 30 de ani. Chiar înainte de a se pensiona, a trecut pe lângă moarte ”la mustaţă”, într-un accident cu maşina Poştei, încărcată cu saci cu bani. ”A fost o explozie la roata de sub şofer şi atâta ştiu, că am văzut copacul de pe marginea drumului şi am tras capul într-o parte, să mă feresc”, îşi aminteşte bătrânul. Prima grijă a celor veniţi la faţa locului a fost recuperarea banilor, îşi mai aminteşte Constantin Pînzariu, la fel cum nu uită nici răceala dată pe spate de benzina care curgea pe sub el, din rezervorul spart.

”Fărâmat tot” l-au dus la spitalul din Suceava, unde regretatul chirurg Mircea Posteucă l-a refăcut ca nou. ”N-a băut şi n-a fumat niciodată, şi asta l-a ajutat să-şi revină complet. Până şi pielea i s-a refăcut în totalitate”, ne-a spus mândru strănepotul lui, Doru Alexandru.

Ajungem cu ghemul amintirilor la anii celui de-al Doilea Război Mondial, pe care Dragoş Pînzariu i-a petrecut concentrat în armată, făcând fortificaţii, la Cernăuţi şi la Bucureşti. L-au luat în 1939 şi l-au lăsat la vatră în 1946.

După război a ajutat şi el la construirea societăţii multilateral dezvoltate, pe şantierele patriei. Spune că 4 ani a lucrat la construirea oraşului Victoria, la poalele munţilor Făgăraş, apoi a venit acasă, în locurile natale, la Pătrăuţi. A zidit casă, şi-a întemeiat o familie şi a muncit toată viaţa. La 100 de ani, nu mai are mari curiozităţi faţă de ce i-ar aduce viitorul. Doar se bucură de fiecare zi pe care o primeşte şi de prezenţa celor din jur.