Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Locuitorii municipiului Suceava produc 30.000 de tone de deşeuri menajere anual, care ar trebui să ajungă în depozite special amenajate. Unul dintre acestea este cel de la Moara, încă nedat în folosinţă, fiind abia în faza de evaluare a celor şase oferte depuse de firmele care vor să opereze gestionarea deşeurilor în proiectul SMID (Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor). Un câştigător al licitaţiei organizate de Consiliul Judeţean Suceava va fi desemnat în circa o lună de zile şi, dacă nu vor fi contestaţii, la începutul anului viitor depozitul de la Moara ar putea fi dat în folosinţă. Până atunci, deşeurile sunt transportate în depozitul temporar de la Ipoteşti, de unde ar trebui ulterior relocate la Moara. Primarul de Suceava, Ion Lungu, a declarat ieri, în conferinţă de presă, că municipalitatea intenţionează ca împreună cu actualul operator de salubritate din oraş, Diasil SRL, să elaboreze un proiect de închidere a depozitului de la Ipoteşti, după modelul celui de la Călău, ca alternativă la transportul deşeurilor la Moara. ”Închiderea este mai puţin costisitoare, la depozitul de la Ipoteşti deşeurile sunt deja în putrefacţie”, a spus primarul. Proiectul ar urma să fie supus aprobării Ministerului Mediului şi Lungu speră să fie şi acceptată această soluţie, mai ales că în SMID, municipiul Suceava figurează ca furnizor al unei cantităţi de 26.000 de tone de deşeuri pentru depozitul de la Moara. Această cantitate reprezintă circa 20% din cantitatea de deşeuri care se va depozita.
O altă variantă pe care Ion Lungu o are în vedere este arderea deşeurilor menajere şi transformarea acestora în energie termică, în centrala firmei Bioenergy. Primarul afirmă că unul dintre acţionarii firmei i-a propus de câteva ori această soluţie pentru gunoiul din Suceava, dar pe lângă transformările care ar trebui făcute la centrală pentru a funcţiona ca incinerator, mai există o oprelişte serioasă: în Tratatul de Pre-Aderare a României la UE nu există ţinte de reducere a deşeurilor, ci doar ţinte de reciclare a acestora.
Unele studii arată că incinerarea consumă mai multă energie decât produce şi este poluantă
Incinerarea cu recuperare de energie nu este echivalentul reciclării, care nu se realizează prin incinerare, cu sau fără recuperare de energie. ”Noi am putea arde de mâine aceste deşeuri, dar legea nu ne permite”, a afirmat Ion Lungu. El a făcut apel la parlamentari şi la europarlamentarii români de la toate formaţiunile politice să analizeze problema deşeurilor şi din această perspectivă şi să vadă în ce măsură poate fi negociată cu Comisia Europeană.
Incinerarea deşeurilor nu este o soluţie acceptabilă, la această oră, pe plan european, deşi toate celelalte state membre UE o practică pe scară largă. Potrivit Green Report, care citează Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA), aproximativ 25% din cantitatea de deşeuri care intră în incineratoare rămâne sub formă de cenuşă, iar aceasta trebuie să fie depozitată tot în rampe de deşeuri. Această cenuşă este adesea prea toxică pentru a putea fi refolosită.
Incineratoarele de ultimă generaţie (gazeificare, piroliză, arc de plasmă etc.) sunt prevăzute cu dispozitive de control al poluării aerului, care captează doar o parte din poluanţi. Se estimează că filtrele reţin numai 5-30% din cantitatea de particule foarte fine, mai mici de 2,5 microni sau nanoparticule. ”Din totalul deşeurilor municipale şi asimilabile, doar fracţia biodegradabilă poate fi considerată regenerabilă, însă numeroase studii arată că arderea deşeurilor biodegradabile este extrem de ineficientă, consumurile de energie ale instalaţiei anulând în mare parte producţia. Practic, în măsura în care deşeurile sunt regenerabile (biodegradabile), arderea lor produce foarte puţină energie; în măsura în care incinerarea produce energie, aceasta nu este regenerabilă”, se arată în studiul prezentat (https://www.green-report.ro/deseurile-municipale-nu-reprezinta-o-sursa-de-energie-regenerabila/).
