Referendumul pentru revizuirea Constituţiei şi implicaţiile sale în domeniul educaţiei

Mai mult sau mai puţin conştienţi, cu toţii am devenit parte a unui experiment social început de prin anii 1970 şi ale cărui roade, începând de prin anii 2000, au început să devină tot mai evidente. Puţini dintre noi şi-au pus întrebarea de ce, de pildă, aproape că a dispărut din limbajul cotidian sintagmele sex feminin sau sex masculin şi şi-au făcut loc altele noi, gen feminin şi gen masculin. Schimbarea nu s-a produs, aşa cum unii ar fi înclinaţi să creadă, datorită vreunei evoluţii în educaţie a românilor, combinată cu un soi de pudoare naţională, ci în urma unui proces mai complex, derulat în întreaga lume, care are ca obiectiv final înlocuirea societăţii tradiţionale cu alta nouă, croită după tiparele unei noi ideologii.

Ideologia identităţii de gen a început deja să-şi pună vizibil amprenta asupra lumii în care trăim. Având la bază teoria genului, ideologia amintită este, la fel ca şi ideologia comunistă, un construct artificial, imaginar, în care societăţile sunt forţate să se încadreze.

Teoria genului este un curent de gândire ce explică faptul că sexul „sociologic” al fiecărui individ este rezultatul unei alegeri personale şi al influenţelor culturale, iar nu un dat neapărat strâns legat de biologie. Conform teoriei respective este evident că, fiind rezultatul unei alegeri personale, genul unei persoane nu este obligatoriu să coincidă cu sexul biologic şi poate fi oricând schimbat, în funcţie de cum „simte” persoana la un moment dat că aparţine sau nu unui gen. Aceasta este o teorie revoluţionară, care are scopul de a remodela lumea prin negarea diferenţei sexuale şi descalificarea heterosexualităţii, considerată ca fiind doar un model sexual printre multe altele posibile, iar în anumite cercuri chiar un model perimat, depăşit de nevoile societăţii moderne. Susţinătorii „genului” sunt apărătorii unei societăţi nediferenţiate din punct de vedere sexual, o societate în care caracteristicile masculine şi feminine sunt fluide, interschimbabile, în funcţie de dispoziţiile efemere ale persoanelor. Legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex este una dintre consecinţele acestei teorii.

Domeniul cel mai sensibil care va suferi transformări, ca urmare a implementării şi în România a conceptelor specifice teoriei genului, este cel al educaţiei. Punerea semnului egal între căsătoria dintre persoane de sex opus şi căsătoria dintre persoane de acelaşi sex va forţa statul român să introducă şi în sistemul educaţional noile concepte. Odată intrată în sfera convenţionalului, prin legalizare, căsătoria între persoane de acelaşi sex va fi prezentată ca egală cu căsătoria naturală, în toate şcolile şi în materialele didactice. Spania poate fi un exemplu în ceea ce priveşte consecinţele asupra sistemului educaţional, cauzate de promovarea instituţională a noii ideologii. În aceste zile, în Parlamentul spaniol se discută o lege denumită „Împotriva discriminării pe criteriul orientării sexuale, al identităţii, al exprimării de gen, al particularităţilor sexuale, în favoarea egalităţii sociale pentru LGBT”din care rezumăm câteva dintre articolele cu referiri la sectorul educaţie: 

1.     Guvernul va elabora un plan extensiv de educaţie în care se va urmări implementarea non-discriminării şi respectului pentru diversitatea sexuală;

2.     Planul extensiv de educaţie va conţine: a) adoptarea pe toate nivelurile de şcolarizare de exerciţii şi exemple care includ diversitatea sexuală şi de gen, precum şi diversitatea familială. b) includerea diversităţii familiale în educaţia copiilor. c) atenţie acordată diversităţii sexuale, de gen şi familiale în cadrul unor materii precum „Cunoaşterea mediului înconjurător”, în ciclul primar. d) studierea istoriei mişcării LGTBI, ca subiect de studiu în ciclul gimnazial;

3.     Se vor pune la dispoziţie cursuri pentru conştientizarea corpului profesoral. Realitatea LGTBI şi diversitatea familială vor fi implementate cu regularitate în programa de studiu a acestora;

4.     Va fi evaluată atenţia acordată diversităţii sexuale, de gen şi familiale, în cadrul examenelor de admitere în corpul profesoral/didactic;

5.     Se va garanta prezentarea exemple de pozitive LGTBI în materialele şcolare în cadrul tuturor claselor şi nivelurilor sistemului educaţional, în conformitate cu materiile şi vârstele;

6.     Librăriile şcolare vor conţine cărţi cu teme LGTBI, potrivite elevilor de toate vârstele;

7.     În universităţi vor fi incluse în curricula oficială materii specifice şi cursuri despre realitatea LGTBI.

Extrasele de mai sus sunt suficient de relevante pentru observarea comportamentului unui stat virusat de noua ideologie. Sub masca oficială a luptei contra discriminării, sunt evidente eforturile de valorizare şi de propagandă planificată, ce vor fi făcute în mediile educaţionale de toate nivelurile, stilurilor de viaţă urmate de minorităţile sexuale. Care vor fi urmările pe termen mediu şi lung asupra copiilor supuşi noilor îndoctrinări? Ce va genera noua propagandă, doar toleranţă sau şi încercări de imitare? Care vor fi efectele asupra societăţilor care acceptă aceste experimente? Sunt doar câteva dintre întrebările la care ar trebui să se răspundă, înainte de a se lua decizii cu efecte majore asupra viitoarelor generaţii.

Românii au făcut parte, timp de 45 de ani, dintr-un experiment ideologic – comunismul, ale cărui sechele încă se mai resimt. Apariţia unui Comitet de Iniţiativă Cetăţenească, sprijinit în timp de organizaţii precum Coaliţia pentru Familie şi Platforma civică „Împreună”, sunt reacţiile sistemului imunitar românesc la apariţia noului virus ideologic. Rămâne ca referendumul pentru revizuirea Constituţiei, care se preconizează a fi organizat în această toamnă, să dovedească capacitatea românilor de apărare a tinerelor celule din organismul românesc.  

Alex Grigoriu