Anul trecut, în mai, Coaliţia pentru Familie a depus la Parlament cele 3 milioane de semnături pentru revizuirea Constituţiei. Formularea propusă pentru articolul 48 alin. 1 din Constituţie este: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor'”. Actualul text al Constituţiei se referă la căsătoria dintre soţi.
Roxana Stanciu, director al European Dignity Watch, o organizaţie internaţională cu sediul în Bruxelles, a povestit firul evenimentelor care s-au desfăşurat pentru încercarea de punere în practică a referendumului de modificare a Constituţiei.
„Printr-o Iniţiativă a Cetăţenilor, peste trei milioane de persoane din România şi-au exprimat dorinţa de a avea un referendum asupra căsătoriei. Acesta este cel mai puternic sprijin exprimat vreodată pentru o astfel de iniţiativă în istoria modernă a ţării - şi este prima dată când o iniţiativă a cetăţenilor a fost folosită în România de la căderea comunismului în 1989.
În ciuda acestui fapt, organizarea referendumului a fost amânată în mod repetat fără explicaţii, ignorând astfel voinţa a trei milioane de cetăţeni - şi ridicând preocupări serioase cu privire la procesele democratice sănătoase şi democraţia în general.
Iniţiativa cetăţenilor, care a fost solicitată de Coaliţia pentru Familie din România, a adunat mai mult de 3 milioane de semnături în 2016 - de peste şase ori mai mult decât era nevoie. Obiectivul său a fost acela de a solicita un referendum privind modificarea Constituţiei ţării astfel încât să recunoască căsătoria doar ca uniune pe tot parcursul vieţii între un bărbat şi o femeie.
În mod specific, a solicitat o modificare a articolului 48 din Constituţie, care afirmă în prezent: <Familia se bazează pe căsătoria libertăţii soţilor, pe deplin egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi obligaţia părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor lor>. Iniţiativa ar înlocui „soţi" cu "un bărbat şi o femeie".
La vremea respectivă, Mihai Gheorghiu, preşedintele Comitetului de iniţiativă a cetăţenilor, a declarat că „acesta este un moment istoric .... Într-un spectacol de solidaritate fără precedent, trei milioane de români au semnat acest amendament propus."
România a depăşit minimul cerut de iniţiativele cetăţenilor europeni
Acesta a fost cel mai puternic sprijin public primit vreodată pentru o iniţiativă a cetăţenilor în România. A fost, de asemenea, o demonstraţie fără precedent a susţinerii unei Iniţiative Cetăţeneşti la nivelul UE.
În mod normal, o iniţiativă a cetăţenilor europeni necesită un minim de un milion de semnături, ceea ce reprezintă aproximativ 0,2% din populaţia UE. Cu trei milioane de semnături, însă, Iniţiativa din România a depăşit cu mult aceasta, reprezentând aproximativ 15% din populaţia globală a ţării. Nici o altă Iniţiativă Cetăţenească europeană nu a primit niciodată un sprijin atât de copleşitor. Este important să precizăm faptul că această comparaţie nu cuprinde referinţe legate de situaţiile diferitelor state membre UE, ci doar de Iniţiativele Cetăţeneşti, care sunt un instrument oficial la nivel de UE.
Iniţiativa este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa românească şi europeană
La prima propunere, Iniţiativa a fost aprobată în unanimitate de Curtea Constituţională a României în iulie 2016. La acel moment, Curtea a constatat că a îndeplinit toate cerinţele constituţionale şi că ar putea proceda conform planului. Decizia lor a subliniat chiar faptul în care „Curtea concluzionează că [propunerea] nu elimină, elimină sau anulează instituţia căsătoriei" şi a subliniat că, înlocuirea sintagmei „între soţi" cu „între un bărbat şi o femeie" clarifică doar exercitarea dreptului fundamental la căsătorie prin afirmarea expresă a faptului că aceasta trebuie încheiată între parteneri de diferite sexe biologice. Acesta a fost, de fapt, sensul original al textului. În 1991, când a fost adoptată actuala Constituţie, căsătoria a fost văzută în România în sensul său tradiţional, ca fiind unirea unui bărbat şi a unei femei.
Iniţiativa se bazează pe articolul 2 al Constituţiei României, care stipulează că „suveranitatea naţională aparţine poporului român, care îl exprimă prin ... referendum". De asemenea, este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa stabilită a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi poziţiile Comisiei de la Veneţia (consiliu consultativ al Consiliului Europei, alcătuit din experţi independenţi în domeniul dreptului constituţional).
Iniţiativa a găsit, de asemenea, un sprijin larg din partea tuturor grupurilor creştine din România, inclusiv denominaţiile ortodoxe, catolice şi evanghelice. În plus, grupurile juridice internaţionale, cum ar fi ADF International, Consilierul pentru Libertate şi Centrul European pentru Drept şi Justiţie, sprijină de asemenea iniţiativa.
O întârziere inacceptabilă a unui proces democratic
În ciuda acestui sprijin larg, interesele puternice acum încearcă să o oprească, chiar dacă există proceduri foarte clare care trebuie urmate. Potrivit ADF International, „în sistemul juridic român, un referendum declanşat de o iniţiativă a cetăţenilor trebuie să treacă printr-o serie de măsuri intense: după ce Iniţiativa este aprobată de Curtea Constituţională, ea este examinată de Comitetele Juridice şi Plenare ale atât Senatulului, cât şi Camerei Deputaţilor, care trebuie să o aprobe cu o majoritate de două treimi".
Din nefericire, chiar şi după aprobarea în unanimitate a Curţii Constituţionale din România în iulie 2016, atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor au refuzat iniţial competenţa de a evalua iniţiativa cetăţenilor. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că este prevăzut în Constituţie şi le cere să ia măsuri. Aceasta a fost o situaţie fără precedent care a întârziat efectiv procesul într-o manieră inacceptabilă. În mai 2017, aproape un an mai târziu, Camera Deputaţilor din România a luat în cele din urmă o acţiune în această privinţă şi a votat în favoarea modificării Constituţiei naţiunii pentru a defini căsătoria drept unirea unui bărbat şi a unei femei.
Din totalul parlamentar de 270, votul final a fost de 232 de voturi "pentru", iar 22 împotrivă şi 13 abţineri. La scurt timp, Comitetele pentru Drepturile Omului şi Comitetul pentru Egalitate din Senatul României au ales, de asemenea, să aprobe amendamentul. Dacă Senatul României votează în favoarea amendamentului, atunci referendumul va fi automat programat pentru ultima duminică a următoarelor 30 de zile.
Dar observăm cu mare îngrijorare nu numai faptul că voturile din Senat nu au avut loc încă, ci că nu există un calendar clar pentru aceasta.
Preocupări serioase privind democraţia şi transparenţa
Începând cu luna mai 2017, nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce priveşte iniţiativa cetăţenilor.
Oficial, statutul Iniţiativei este că acum este „la lucru în comisiile permanente ale Senatului". Deşi cele două mari partide politice - social-democraţii şi liberalii - şi-au promis în scris sprijinul pentru Iniţiativă, până acum nu au reuşit să facă acest lucru în practică.
Potrivit lui ADF International, acest lucru este dovedit de câteva declaraţii făcute de membrii eşaloanelor superioare ale unităţii politice, care se opuneau, au criticat sau au denaturat de la bun început Iniţiativa Cetăţenilor. În ciuda acestei inacţiuni, Parlamentul României la începutul lunii septembrie 2017 a adoptat un proiect neaşteptat de modificare a legii deja existente privind referendumul din România.
Acest lucru a fost conceput în mod clar pentru a contracara eforturile celor care susţin iniţiativa cetăţenilor, deoarece, în conformitate cu legislaţia în vigoare, următorul pas ar fi fost, în mod normal, organizarea referendumului propriu-zis. Manevrele legislative sunt un exemplu de întârzieri nelegitime şi nejustificate care au fost folosite pentru a încetini sau chiar opri referendumul căsătoriei. Dar, cu mai mult de trei milioane de voci care şi-au dat consimţământul scris acum un an şi jumătate pentru a organiza un astfel de referendum, pentru o cauză în care cred, eforturile celor care se opun iniţiativei pot fi văzute doar ca nedemocratice. Folosirea unor astfel de tactici pentru a înăbuşi exprimarea liberă şi pentru a contracara voinţa politică a cetăţenilor unei societăţi moderne ar trebui să fie de mare preocupare pentru cei care apreciază democraţia şi transparenţa în Europa.