Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Acum o sută de ani, Armata Română pierdea 1.200 de oameni în încercarea de a recuceri vârful Cireşoaia, lângă Târgu Ocna, în judeţul Bacău, în perioada luptelor crâncene duse în vara anului 1917 de soldaţii români, în acele luni de coşmar în care s-a jucat soarta României sau mai corect a ceea ce mai rămăsese din ea. Printre cei care au murit, chiar în prima zi a asaltului, se numără scriitorul şi publicistul Ion Grămadă, din satul Zahareşti, comuna Stroieşti, cel care s-a înrolat ca voluntar în Armata Română şi a cerut să lupte în linia I. Ion Grămadă a devenit după război unul dintre eroii simbol ai armatei române, însă peste memoria acestuia s-au adunat apoi zeci de ani de linişte, în perioada comunistă în care „eroi” erau alţii. Memoria eroului Ion Grămadă a fost readusă cât de cât în actualitate în ultimii ani, însă mulţi suceveni nu au habar cine a fost acesta.
Cine a fost şi cum a murit eroul Ion Grămadă
Duminică, 27 august 2017, se împlinesc fix o sută de ani de la ziua în care Ion Grămadă murea străpuns de gloanţe la Cireşoaia. Avea 31 de ani când a murit. Tânărul erou se născuse în 1886, la Zahareşti, a urmat Universitatea din Cernăuţi şi s-a transferat apoi la Universitatea din Viena, unde a devenit doctor în litere cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei. În calitate de publicist, a înfiinţat, printre altele, în anul 1907, la Cernăuţi, gazeta Deşteptarea. A scris mult despre soarta Bucovinei, cu accent pe drepturile românilor. Pe acest fond, a fugit practic în România şi s-a înrolat ca voluntar în Armata Română în octombrie 1916, fiind repartizat la Şcoala Militară din Botoşani.
La finele lunii august a anului 1917, în plină campanie a Armatei Române de recucerire a teritoriilor pierdute în 1916, a fost repartizat la comanda unui pluton de vânători de munte.
În acea perioadă înălţimile din zona Târgu Ocna-Oneşti erau ocupate de armata austro-ungară, iar generalul Alexandru Averescu a considerat că punctul slab al Armatei 1 austro-ungare era la Cireşoaia. Pentru soldaţii români, această bătălie a fost una de coşmar. Inamicul era sus, pe vârf, iar ei trebuiau să-l atace şi să recucerească înălţimile.
În prima zi de asalt, pe 27 august, în timpul unui contraatac, Grămadă, din postura de comandant de pluton, a fost străfulgerat de gloanţe în abdomen şi a murit. „Sergent Donose, ia comanda plutonului şi du-l înainte, tot înainte!”, ar fi fost ultimele sale cuvinte.
Îngropat de camarazi într-o poiană din apropiere, Ion Grămadă a fost deshumat şi adus în Cimitirul Pacea din Suceava în anul 1926, unde se află şi astăzi rămăşiţele sale.
Ceremonial militar şi religios, la Cimitirul Pacea
Pe 27 august, la fix o sută de ani de la ziua în care a murit pentru ţară, Ion Grămadă va fi comemorat atât la Cimitirul Pacea din municipiul Suceava, cât şi la Stroieşti, în localitatea natală.
Cel mai de amploare va fi ceremonialul militar şi religios de comemorare a eroului bucovinean Ion Grămadă de la Cimitirul Pacea.
Duminică, începând cu ora 11.30, în organizarea Primăriei municipiului Suceava şi a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Suceava, la mormântul eroului se va intona Imnul Naţional, se va prezenta semnificaţia evenimentului, va fi dezvelită o placă comemorativă, va fi oficiat serviciul religios, se vor depune coroane şi jerbe de flori, după care va urma un ceremonial militar. Ceremonia militară va fi asigurată de Garnizoana Suceava, în colaborare cu Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Suceava, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Suceava şi Fanfara Primăriei municipiului Suceava.
Slujbă de pomenire şi la monumentul de la Stroieşti, de la marginea DN 17
O slujbă de pomenire va avea loc, tot duminică, şi la monumentul cu bustul eroului Ion Grămadă de la marginea DN 17, în dreptul localităţii Stroieşti. În fiecare an au loc slujbe de pomenire la acest monument, unul pe care mulţi suceveni îl văd în drumul lor de pe DN 17, spre Ardeal, dar despre a cărui semnificaţie puţini ştiu.
Numele lui Ion Grămadă mai apare la o stradă din centrul Sucevei - Aleea Ion Grămadă, unde este acum Casa Prieteniei. De asemenea, şi o stradă importantă din Moara poartă numele lui Ion Grămadă.
Împlinirea a o sută de ani de la moartea lui Ion Grămadă şi a camarazilor săi, în bătălia de la Cireşoaia, ar trebui să fie, poate, un moment peste care să nu trecem total indiferenţi.
„Sper că în lupta ce mă aşteaptă îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire”
Cu câteva zile înainte de a muri, Ion Grămadă i-a trimis o scrisoare „d-nei Constantinescu”, în care şi-a analizat viaţa şi şi-a expus trăirile, dar mai ales a scris despre dorinţa de a-şi lega numele de o faptă nepieritoare.
„Onorată Doamnă,
Nu vă mai trimit scrisori prin soldaţi. S-a terminat cu delegaţiile căci pe front, unde mă aflu acum, aşa ceva e foarte greu. De aceea voi fi mai puţin guraliv şi mai zgârcit la vorbă, ceea ce desigur că n-o să-mi strice.
Aici mi-am schimbat viaţa şi, adâncindu-mă în sufletul meu, m-am revăzut pe mine, stând de multe ori de vorbă ore întregi cu mine însumi. Adesea îmi fac bilanţul vieţii mele şi mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Şi totdeauna regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-a făcut altora. Încolo totul e praf şi cenuşă pe care le spulberă vântul.
Războiul nostru e sfânt.
Cum v-am spus, regret numai că nu mi-am legat numele de o faptă nepieritoare, care să aducă folos altora. Dar sper că în lupta ce mă aşteaptă în curând îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire. (…)
Necunoscutul acela, spre care mergi, mulţumirea că-ţi faci toată datoria, suprema datorie: intensitatea cu care trăieşti viaţa ce ţi-a dăruit-o Dumnezeu constituie un farmec de care vibrează toată fiinţa ta. Doamne ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic şi neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.
Vă rog – dacă nu vă supăraţi – trimiteţi-mi o cruciţă şi un port-carte mic, nu mare, spre a-mi putea ţine banii şi nişte suveniruri ale mele, pe care le-ar putea distruge ploile.
Vă sărută mâinile cu respect,
Elevul plutonier Ion Grămadă”
