Criza morală este consecinţa crizei religioase, amândouă stând la baza crizei de orice altă natură din spaţiul românesc. Rezolvarea acestei crize nu constă doar în măsuri economice sau educaţionale, ci în măsuri de ordin moral, spiritual. Mă refer la măsurile care vizează regenerarea familiei româneşti, care pornesc din partea Bisericii şi a societăţii în ansamblu. Familia reprezintă cheia de boltă a dăinuirii poporului român peste veacuri, piatra de temelie a naţiunii din care facem parte. Nu individul, ci familia, ca expresie desăvârşită a naturii sociale a omului, fiinţă raţională capabilă de iubire şi de jertfă, poate da imboldul unei renaşteri naţionale. Doar în familie omul învaţă cel mai bine empatia, valoarea muncii şi sacrificiul pentru ceilalţi. Aici îşi găseşte orice om resorturile spirituale atât de necesare depăşirii obstacolelor de mai târziu. Dar, pentru existenţa acestui echilibru sufletesc, este absolută nevoie de o aşezare a familiei în matca sa tradiţională, în care soţul şi soţia îşi cunosc foarte bine rolul social. Orice altă formă de familie, promovată de persoane sau instituţii care încearcă din răsputeri să-şi uite rădăcinile, nu constituie decât o imitaţie, o copie imperfectă a unei instituţii perfecte, existente încă din zorii omenirii.
O iniţiativă mult discutată în ultima perioadă, care urmăreşte să atragă atenţia asupra valorii familiei tradiţionale pentru poporul român, este aceea declanşată de comitetul de iniţiativă condus de Mihai Gheorghiu, directorul general adjunct la Muzeul Ţăranului Român. Iniţiativa cetăţenească a strâns aproape 3 milioane de semnături în toată ţara, fiind pentru prima oară în România când poporul român se află atât de aproape de exercitarea cu succes a dreptului suveran de revizuire a Constituţiei. Milioanele de semnături dovedesc că pentru noi, românii, familia întemeiată de un bărbat şi o femeie este singura formă de familie pe care şi-o doresc pentru binele copiilor lor. Nădăjduim ca votul de la referendumul aşteptat să confirme încă o dată acest lucru.
Un gânditor francez, întrebat fiind care este modalitatea prin care se poate regenera poporul francez, a răspuns fără ezitare: ,,Daţi-mi mame creştine şi duhovnici buni”! Numai că aceste mame creştine şi aceşti duhovnici buni nu pică din cer, ci se nasc şi cresc în mijlocul nostru. Şi nu oricum şi oriunde, ci în familii morale şi într-o societate cu principii sănătoase. Iar acest lucru depinde de noi!