O metodă eficientă de învăţare a istoriei este utilizată, de şapte ani, de Colegiul Tehnic ”Andronic Motrescu” din Rădăuţi, în parteneriat cu elevi ai unei şcoli din Rostock, din Germania. În fiecare vacanţă de vară, zece elevi ai colegiului rădăuţean, prof. coordonator Cristina Grijincu şi prof. însoţitor de grup Cristina Florea, împreună cu 12 elevi germani şi profesorii lor de istorie, Petra şi Holger Klawitter, se ocupă de reabilitarea pietrelor funerare ale victimelor din Primul şi al Doilea Război Mondial – germani, români şi sovietici. Proiectul se numeşte ”Arbeit für den Frieden - Versöhnung über den Gräbern” (Muncă pentru pace - Reconciliere peste morminte) şi are ca ţel învăţarea toleranţei şi valorilor democratice, dezbaterea unor teme istorico-politice în context internaţional, concomitent cu reabilitarea mormintelor şi învăţarea ”pe teren” a istoriei celor două războaie mondiale. Finanţarea este asigurată de Uniunea Populară Germană de Îngrijire a Mormintelor de Război (Der Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge).
Din acest an, în proiect a fost inclus şi cimitirul evreiesc din Rădăuţi, cu monumente ale unor victime ale deportărilor din Transnistria. Activitatea are loc pe bază de voluntariat, în cadrul unor tabere cu durata de 10 zile.
Muzicianul Bondy Stenzler, alături de voluntarii ”Arbeit für den Frieden”
Ieri a fost ultima zi de tabără, când elevii rădăuţeni şi cei germani au avut ocazia să afle informaţii despre comunităţile germană, mozaică, polonă şi ucraineană din Rădăuţi, de la profesorul de istorie Daniel Hrenciuc. De asemenea, muzicianul Bondy Stenzler, toboşar şi membru fondator al celebrei trupe româneşti de pop-rock Roşu şi Negru, care a petrecut alături de ei mai multe zile, i-a antrenat într-un program de karaoke.
După istorie şi muzică, voluntarii taberei ”Arbeit für den Frieden”, împreună cu Bondy Stenzler şi soţia sa, Sidi, au mers în cimitirul evreiesc pentru a aprinde lumânări şi a pune pietre de aducere-aminte la cele 11 morminte pe care le-au curăţat şi le-au reabilitat.
Prof. Cristina Grijincu ne-a declarat, ieri, că în cadrul celor şapte ediţii ale programului ”Arbeit für den Frieden”, elevii voluntari au reabilitat ”câteva mii de morminte ale victimelor din Primul şi al Doilea Război Mondial – germani, români şi sovietici”.
Prima ediţie a taberei, cea din 2011, a avut loc la Rădăuţi, iar în anii următori la Constanţa, în Ungaria - în 2013, apoi la Focşani, Argeş şi în acest an din nou la Rădăuţi. ”În anul 2011, partenerii noştri germani au fost plăcut impresionaţi de Templul Evreiesc din Rădăuţi şi au dorit să cunoască mai mult despre familiile evreilor care au trăit aici şi despre cei care au fost deportaţi în Transnistria. În martie 2017, familia Klawitter a fost în Israel, unde s-a întâlnit cu Bondy Stenzler, cu evrei rădăuţeni care au supravieţuit deportărilor şi a decis ca în acest an să revină aici şi să includă şi cimitirul evreiesc în proiect, cu morminte care aparţin acelor familii”, ne-a declarat Cristina Grijincu.
Voluntarii proiectului au facilitat întâlniri memorabile între supravieţuitori ai Holocaustului şi urmaşi ai salvatorilor
Anul viitor, tabăra se va desfăşura cinci zile la Rădăuţi şi cinci zile la Rostock şi va fi editată o broşură bilingvă cu povestea acestor familii de evrei înainte, în timpul şi după deportările din Transnistria.
Coordonatorul german al taberei, prof. Petra Klawitter, ne-a declarat că pentru elevii germani este foarte important să cunoască istoria şi să înţeleagă dimensiunea a ceea ce s-a întâmplat în cele două războaie mondiale. Ea a arătat că, tot în cadrul acestui proiect, voluntarii germani au reuşit să documenteze cazul urmaşilor unei femei germane, Mathilde Böckelmann, care în timpul războiului a salvat de la moarte o fetiţă evreică, atunci în vârstă de 15 ani, Miriam Bruderman. ”Miriam are acum 86 de ani şi trăieşte în Israel. Mathilde Böckelmann a murit în 1978, dar a fost găsită fiica ei şi anul trecut aceasta s-a întâlnit pentru prima dată cu cea a cărei viaţă a fost salvată de mama ei”, ne-a povestit Petra. Fata de 15 ani a fost ascunsă de Mathilde la ferma familiei sale din ianuarie 1945 până la sfârşitul războiului.
Pentru faptul că şi-a riscat viaţa ei şi a familiei pentru a salva o fetiţă evreică necunoscută, statul Israel i-a acordat, anul trecut, Mathildei, post-mortem, titlul de ”Drept între Popoare”. Diploma şi medalia i-au fost înmânate fiicei ei, care a fost invitată şi în Israel, unde a sădit un pom în parcul din oraşul Kfar Saba. ”Drept între Popoare” este cea mai înaltă distincţie acordată de statul Israel pentru non-evrei. Până în ianuarie 2016, Memorialul Victimelor Holocaustului Yad Vashem a acordat titlul pentru 26.120 de persoane din 51 de ţări. 587 dintre deţinătorii titlului sunt germani. România figurează cu 54 de „Drepţi între Popoare”, în realitate fiind aproape 70, considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie.