Printează articolul
Trimite e-mail
Desfiinţate din cauza scăderii numărului de elevi, zeci de şcoli din judeţ nu-şi mai găsesc astăzi nici o utilitate. Sunt clădiri abandonate pe care s-a pus lacătul după ce puţinii elevi rămaşi au părăsit şcoala din sat, părinţii preferând şcoala de la oraş. Multe dintre şcolile desfiinţate din judeţ au o poziţie bună, la şosea sau chiar în mijlocul satului, însă asta nu înseamnă în mod obligatoriu că au primit o a doua şansă din partea autorităţilor locale.
În mare parte dintre cazuri, sunt clădiri care au depăşit pragul celor 100 de ani, acestea fiind animate când şi când, la alegeri, când servesc drept secţii de votare. În rest, pe acolo n-a mai călcat picior de elev şi nici pentru autorităţi nu s-au dovedit atractive. Pe lângă aceste şcoli fantomă îşi fac loc acum doar buruieni ce depăşesc înălţimea unui om, asta fără a mai pomeni de geamurile sparte, pereţii crăpaţi şi aspectul jerpelit.
În câteva situaţii, după ce au adus unităţile de învăţământ la nivel european, o parte dintre primarii comunelor s-au văzut nevoiţi să pună zăvorul pe aceste şcoli, risipind bani publici frumoşi pe clădiri cochete, dar în care bate vântul.
În consecinţă, autorităţile au gândit câteva planuri de revigorare pentru clădirile modernizate, însă deocamdată prioritare sunt alte lucrări de interes public. De exemplu, în satul Uideşti, din comuna Forăşti, primăria a investit peste 200.000 de euro într-o şcoală primară frumoasă, cu dotări moderne, însă trei ani mai târziu aceasta a fost închisă.
Scenariu similar şi în comuna Mănăstirea Humorului, unde Şcoala Gimnazială Mănăstirea Humorului a înghiţit peste şase miliarde de lei în 2007, pentru lucrări de reabilitare, iar câţiva ani mai târziu a fost închisă. În ambele cazuri, există un plan B pentru aceste clădiri, însă deocamdată nu s-a concretizat.
Foste şcoli în care bate vântul, după ce populaţia şcolară a scăzut la jumătate
Din cauza scăderii numărului de elevi, an de an, zeci de unităţi de învăţământ dispar de pe harta şcolară a judeţului. Cauzele sunt bine cunoscute, iar pe lângă declinul natalităţii şi migraţia peste hotare, s-a mai adăugat una, de dată mai recentă, şi anume dorinţa expresă a părinţilor de a-şi trimite copiii la şcoală în oraş.
De aceste realităţi s-a lovit şi comuna Mănăstirea Humorului, unde în ultimii 10 ani efectivele de elevi s-au redus cu mai mult de jumătate. Totodată, rând pe rând s-au închis patru şcoli din comună, una la Pleşa, două din Poiana Micului şi cea de la Mănăstirea Humorului.
Aceasta din urmă a fost renovată în urmă cu zece ani, cu circa 6-7 miliarde de lei, planul de reabilitare incluzând refacerea tencuielilor, încălzire centralizată, înlocuirea duşumelelor, modernizarea toaletelor, schimbarea instalaţilor sanitare etc. Însă toate eforturile autorităţilor locale au fost aproape în zadar, câţiva ani mai târziu şcoala încetându-şi activitatea.
În anul școlar 2016-2017, la parterul acesteia funcţiona o grupă de grădiniţă, însă în restul sălilor de clasă a bătut vântul. Clasele arată bine, mobilierul este aproape nou, grupurile sanitare sunt civilizate, însă nici ţipenie de elev în clădirea modernizată.
Primarul comunei, Constantin Moldovan, a povestit că ”şcoala din Mănăstirea Humorului este una foarte frumoasă, de pe vremea austriecilor. A fost reabilitată, însă apropierea de oraş a încurajat migraţia elevilor. Mai mult, sunt mijloace de transport din 30 în 30 de minute către Gura Humorului, iar părinţii au ales să îi transfere la şcolile de acolo”.
Moldovan a mai mărturisit că revitalizarea şcolii din Mănăstirea Humorului reprezintă o prioritate pentru el, acesta având în vedere întâlniri cu părinţii şi reprezentanţii şcolii din comună pentru a repopula şcoala.
Planuri pentru clădirile părăsite
Cât despre celelalte două clădiri abandonate, Şcoala Primară Nr. 1 Poiana Micului şi Şcoala Gimnazială Nr. 2 Poiana Micului, primarul Moldovan are planuri şi pentru ele.
”Şcoala Nr. 2 e construită din lemn, e putredă şi nu mai prezintă siguranţă, de aceea vrem să obţinem toate aprobările pentru a o demola. În locul acesteia, vreau să accesez un proiect pentru a construi un complex sportiv, cu teren, parc, pentru tineri şi nu numai, acestea putându-se realiza cu avizul Ministerului Educaţiei”, a mai completat Constantin Moldovan.
Prof. Leonard Butucea, fostul director al şcolii în perioada 1994-2015, povesteşte că în prezent în comună mai sunt circa 170 de elevi, faţă de 400, câţi erau acum zece ani.
”Desigur, ne confruntăm cu scăderea natalităţii, plecarea copiilor cu familiile în străinătate şi, nu în ultimul rând, plecarea copiilor la şcolile din oraş, la Gura Humorului. Este un trend acesta, dar nu ar trebui să fie. Şcoala urbană este considerată superioară şcolii de la sat, chestiune înşelătoare de multe ori”, explică Leonard Butucea.
Cu toate că în comună mai funcţionează o singură şcoală, inaugurată în 2009, din fonduri din partea Poloniei, directoarea Otilia Moroşan mărturisea, la începutul acestui an, că este din ce în ce mai greu să evite organizarea claselor în regim simultan, la gimnaziu.
”E din ce în ce mai greu să ne ferim de învăţământul simultan la gimnaziu. În clasa a V-a avem zece elevi, însă, în acest an, am obţinut aprobare specială pentru a funcţiona pentru că sunt elevi etnici polonezi. La anul vor fi nouă, iar peste doi ani şi mai puţini. Dacă vom introduce învăţământ simultan şi la gimnaziu, cred că vor pleca şi mai mulţi copii”, a explicat Otilia Moroşan.
Şcolile părăsite de la Forăşti
Forăşti este un alt exemplu de comună unde numărul elevilor a scăzut vertiginos, iar singura soluţie pentru şcolile mici a fost închiderea lor. În 2011, în satul Uideşti din comună, primăria a investit peste 200.000 de euro (900.000 de lei) într-o şcoală modernă, însă după patru ani a fost închisă.
S-a cumpărat mobilier nou, s-au făcut toalete decente, s-a investit în termopane, într-o centrală termică, calorifere şi alte utilităţi, însă nimeni nu mai trece pragul şcolii din Uideşti. Mai mult, şcoala dispune de două grupuri sanitare, cancelarie cu grup sanitar propriu, bibliotecă şi două săli de clasă, fiind împrejmuită de o grădină mare, de 72 de ari.
Pentru ca banii investiţi să nu se ducă pe apa sâmbetei, autorităţile locale s-au gândit să înfiinţeze în fosta şcoală un muzeu al satului, însă nimic concret nu s-a realizat până în prezent.
O altă şcoală fantomă tot din comuna Forăşti este cea de la Roşiori, unitate închisă în 2010, unde a funcţionat până în 2014 un Centru de resurse şi sprijin în educaţie, printr-un proiect POSDRU, iar de atunci nimeni n-a mai călcat pe acolo. Clădirea este construită la drumul european 85, având livadă generoasă, este într-o stare bună, însă lipsesc elevii.
Tot în Forăşti, şcoala din satul Antoceni a fost închisă, aflându-se în conservare.
Clădiri deschise doar la alegeri
Nu e comună în judeţ care să nu aibă câte o fostă şcoală părăsită, fără nici o utilitate.
Multe dintre ele arată mai curând ca și cum ar fi gata de demolare, chiar dacă sunt construite la drumuri importante, un exemplu în acest sens fiind fosta școală din Sasca, din comuna Cornu Lungii, cu deschidere la DN 2E. Se poate să nu fie departe de adevăr, din moment ce clădirea ar necesita investiții serioase în cazul în care i s-ar schimba destinația.
Dacă au ocazia, primarii oferă aceste spaţii în chirie, însă de cele mai multe ori unităţile sunt deschise doar la alegeri, când se organizează secţii de vot.
Și la Udești elevii sunt tot mai puțini, primarul comunei, Cristea Ostrovan, menționând că: ”Avem la Ruşii Mănăstioara o fostă şcoală, acum clădire goală, care e în conservare. Funcţionează într-o cameră o casă de ajutor reciproc. A venit cineva şi s-a interesat pentru a închiria un spaţiu pentru o farmacie, dar nu a mai revenit”.
Acesta a precizat că şcoala de la Ruşii Mănăstioara s-a desfiinţat în urmă cu circa patru ani, iar previziunile pentru o altă şcoală din comună (Racova) nu sunt deloc optimiste, unitatea funcţionând cu numărul minim admis de elevi.
În comuna Muşeniţa, primarul Radu Florin Tudurean povesteşte că o clădire în care a funcţionat şcoala din Climăuţi e dată în concesiune Comunităţii Ruşilor Lipoveni, iar o alta, la Muşeniţa, e în conservare.
”Nu a apărut nici un investitor interesat. O folosim pentru evenimente, adunări, la alegeri, pentru că e într-o stare bună”, a spus primarul.
De multe ori organizarea claselor cu învăţământ simultan reprezintă cea mai bună soluţie pentru ca şcolile din mediul rural să nu se desfiinţeze. Acest compromis este privit cu reţinere de părinţi, care aleg să-şi transfere copiii, astfel că închiderea unităţilor este inerentă.
