Fundaţia „O Nouă Viaţă” împlineşte anul acesta 20 de ani de când şi-a asumat responsabilitatea protejării copiilor şi tinerilor a căror viaţă a fost mutilată pentru totdeauna în căminul-spital de boli neuropsihice de la Siret. Activitatea lor a însemnat, la propriu, o nouă viaţă pentru cei care până la apariţia fundaţiei nu au avut acces la drepturi fundamentale pentru orice fiinţă din secolul XXI: libertate, dragoste, îngrijire medicală, educaţie. Pe 28 iunie, de la ora 19.00, la Cercul Militar Naţional din Bucureşti (Sală de Marmură), Fundaţia „O Nouă Viaţă” va celebra, printr-un concert aniversar, 20 de ani de activitate de când fundaţia "O Nouă Viaţă" schimbă destine. Concertul extraordinar va fi susţinut de muzicienii Simona Mihai (soprană), George Zacharias (vioară) şi Marios Panteliadis (pian). În program se află lucrări de: Richard Strauss, Maurice Ravel, Jules Massenet, Giacomo Puccini, Serghei Prokofiev, Charles Gounod şi Roger Quilter.
Violonistul George Zacharias şi pianistul Marios Panteliadis, muzicienii sosiţi special de la Londra pentru acest eveniment, vor interpreta două sonate aparţinând unora dintre cei mai proeminenţi compozitori din prima jumătate a secolului XX, Maurice Ravel şi Serghei Prokofiev. Momentul mult aşteptat al serii îl constituie întâlnirea cu soprana Simona Mihai, pe care publicul din ţară nu a mai avut ocazia să o asculte de foarte mult timp, ea primind însă generoase aplauze ale auditoriului Operei Regale din Londra sau ale celei din Frankfurt, unde chiar în această perioadă joacă rolul Mimi. Simona Mihai va interpreta arii celebre semnate de Massenet, Strauss şi Puccini.
Fundaţia „O Nouă Viaţă” a fost înfiinţată de britanica Monica McDaid, care şi-a dedicat întreaga viaţă copiilor din căminul-spital de la Siret, a schimbat destine şi a redat speranţa acestor tineri care nu mai credeau că pot avea o viaţă normală. La Siret au fost instituţionalizaţi peste 600 de copii şi tineri, actualmente adulţi, mulţi rămaşi pentru totdeauna în grija celor de la "O Nouă Viaţă". Fundația a început dezinstituționalizarea și construirea primelor așezăminte de tip familial în anul 1998, fiind conștienți că munca lor nu se va termina niciodată și că aceste suflete aveau să rămână pentru totdeauna în protecția fundației, visul unei vieți complet independente fiind pentru totdeauna frânt pentru acești tineri de un sistem instituțional nemilos. Aceşti eroi necunoscuţi, angajaţi şi voluntari ai fundaţiei, au schimbat din temelii viaţa foştilor “prizonieri” ai instituţiei din Siret, care acum au ajuns să se integreze în comunitate, să aibă locuri de muncă, locuinţe şi chiar familii.