Adevărul din spatele defăimării

De ceva timp toate canalele mediatice abundă în materiale vădit defăimătoare împotriva demersului iniţiat de Coaliţia pentru familie pentru protejarea şi susţinerea familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. De ce atât de multă ura împotriva acestui demers prin care este apărată familia de tendinţele societăţii moderne care îi diminuează importanţa şi îi cauzează degradarea? Aţi avut curiozitatea să citiţi care este obiectivul acestei coaliţii? Unul cât se poate de pertinent şi de ancorat în cotidianul societăţii în care ne mişcăm şi care, conform statisticilor, înregistrează de câţiva ani buni o demografie  negativă, adică pierde mai mulţi membri decât i se nasc.

Prin urmare, într-o societate românească tot mai îmbătrânită şi mai asistată social, cu un sistem de plată a pensiilor din ce în ce mai precar datorită numărului în scădere de contribuabili, obiectivul Coaliţiei este acela de a asigura „în România un număr crescând de familii, cât mai longevive şi mai numeroase, în care membrii acestora să poată beneficia de un mediu economic, social, protector şi psiho-afectiv propice formării şi dezvoltării personalităţii umane, cu impact pozitiv asupra continuităţii naţiunii române”.

Cât se poate de etichetabil - cu ură - ca... fascist, (nu?!), acest demers care vrea să dea continuitate neamului românesc... Căci, aşa cum îmi dau seama, iniţiatorii acestui demers admirabil sunt acuzaţi când de simpatii fasciste, când de simpatii americane, când de afilieri ruseşti. Ce au în comun aceste orientări atât de antagonice, nimeni nu se întreabă. Chiar trebuie să înghiţim nedigerat toate aberaţiile mediatice pe care le emit şi promovează în media persoane „bine-intenţionate”, care nu urmăresc altceva decât compromiterea imaginii publice a Coaliţiei, cu riscul de a fi penibili în ochii celor care încă mai aud cu propriile urechi şi încă mai discern cu propriile creiere?!

Nu, domnilor şi doamnelor plini de respect! Nu aveţi dreptate. Copiii au nevoie de mamă şi de tată în egală măsură pentru a se dezvolta armonios. Sunt date ştiinţifice care atestă acest lucru.

De pildă, alinierea  stării lăuntrice a mamei din timpul alăptării cu cea a pruncului  aşezat la sân contribuie, spun specialiştii, la dezvoltarea unei componente esenţiale a ataşamentului de tip securizant la copil, anume coordonarea. Prin contactul vizual stabilit între mamă şi copil în timpul alăptării, asociat unui anumit ton al vocii materne, precum şi unei anumite mimici care să exprime fericirea şi iubirea, dar şi prin gesturile din momentele de apropiere şi tandreţe, copilul învaţă să coordoneze elementele lumii înconjurătoare, fie ele materiale sau spirituale, să-şi coordoneze propriul sine în mijlocul acestora, să descopere stările sufleteşti proprii şi ale celorlalţi şi să fie un bun manager al relaţiilor interpersonale. Alinierea stării lăuntrice a părintelui cu cea a copilului este realizată prin comportamentul  nonverbal: contact vizual, tonul vocii, gesturi, atingeri, expresia facială, postura corpului etc. Dezvoltarea interacţiunilor sincronizate (”coordonarea”) mamă-copil este fundamentală pentru dezvoltarea afectivă sănătoasă a copilului. În aceste schimburi de afecţiune realizate faţă în faţă între copil şi mamă reduc neliniştile şi trăirile negative ale copilului şi îi intensifică stările afective pozitive.  

Aşadar, prin relaţia cu mama sa, pruncul primeşte capacitatea de coordonare, dar şi echilibru sufletesc, corporal, emoţional şi mintal, precum şi coerenţă, înţelegând prin aceasta sentimentul de integrare, în sinele propriu, cât şi în relaţiile interpersonale. (Fillion &Blass, 1986)

Pe de altă parte, de mare importanţă pentru dezvoltarea copilului este  relaţia acestuia cu tatăl. Studiile arată că acei copii care au o relaţie statornică şi echilibrată cu tatăl lor fac faţă stresului mai bine decât ceilalţi, manifestând o putere de autocontrol şi o stimă de sine net superioare faţă de alţi copii. De asemenea, avantajele lor sunt evidente şi pe plan social. Astfel, ei dovedesc maturitate socială timpurie, iniţiativă socială, empatie, toleranţă şi înţelegere  mai crescute decât alţi copii. Comunicarea cu tatăl oferă copilului capacitatea de a dobândi echilibrul lăuntric şi îl ajută să-şi controleze stările corporale, iar mai târziu emoţiile şi stările sufleteşti într-o manieră flexibilă şi echilibrată. Drept consecinţă, creierul devine adaptabil, stabil şi flexibil pentru a se adapta mediului în continuă schimbare şi creează o minte coerentă şi adaptabilă. 

De Cristina  Iosub