Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Una dintre cele mai grave probleme de interes public din judeţul Suceava, cea a stabilităţii iazului de decantare a sterilului uzinal de la Tărnicioara, a fost analizată, ieri, în şedinţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, convocat în şedinţă extraordinară de prefectul Mirela Adomnicăi. Discuţiile au arătat că lucrările de reconstrucţie, începute la Tărnicioara de Conversmin în 2008, s-au oprit când au ajuns la decolmatarea şi repararea digului de gabioane şi a greblei de retenţie a plutitorilor pentru că acestea s-ar afla pe teren forestier. Pentru continuarea lucrărilor ar fi trebuit demarată o procedură costisitoare şi laborioasă, de scoatere a terenului din domeniul forestier.
Pentru a se complica lucrurile şi mai mult, Ministerul Economiei nu recunoaşte proprietatea Direcţiei Silvice şi susţine că terenul îi aparţine. Practic, în dispută este o suprafaţă de circa 9 hectare în jurul iazului de steril, pe care firma care are contractul de reconstrucţie ar trebui să execute lucrările. În perioada 1972-1975, când a fost dat în folosinţă iazul de steril, suprafaţa scoasă din amenajamentul forestier a fost de 49 de hectare. Polemica apărută acum este legată de amplasamentul celor 49 de hectare. Suprafaţa iazului este sub 40 de hectare, iar diferenţa, până la 49, Direcţia Silvică Susţine că este în adâncimea iazului, iar Ministerul Economiei susţine că este în jurul digului care trebuie consolidat. Direcţia Silvică a efectuat măsurători de teren în 2015 şi afirmă că grebla de retenţie a plutitorilor este pe teren forestier. Tot atunci, a marcat copacii de pe terenul care consideră că îi aparţine, astfel că firma care execută lucrările s-a oprit la zidul de marcaje. La 1 iunie ar fi trebuit să fie dat ordinul de începere a lucrărilor de consolidare, doar că acest lucru nu s-a mai întâmplat din cauza disputei pe amplasamentul celor 9 hectare.
Adomnicăi: ”Vreau să înţeleagă toată lumea dimensiunea dezastrului care s-ar putea produce”
Blocajul durează de doi ani, timp în care iazul se degradează şi devine ameninţător pentru comunităţile din aval. În aceste condiţii, prefectul Mirela Adomnicăi a cerut, ieri, companiei Conversmin, să caute la Arhivele Naţionale documentaţia din anii ‘70, de scoatere a terenului din domeniul forestier, precum şi planurile de construcţie a iazului, care se află în arhiva firmei de lichidare, depozitată într-un sat din judeţul Iaşi.
”Vreau să înţeleagă toată lumea dimensiunea dezastrului care s-ar putea produce dacă nu se intervine cu lucrări absolut obligatorii, pentru care există alocare bugetară şi un contract cu o firmă care aşteaptă să execute lucrările. Deocamdată iazul este stabil, dar specialiştii ne-au avertizat asupra pericolului reprezentat de torenţii din zonă şi de o ploaie mai serioasă”, a declarat prefectul Adomnicăi.
Stabilizarea depozitului în care se află 8,3 milioane de metri cubi de steril a reintrat pe agenda publică după ce, în data de 27 mai a.c., Primăria Ostra a informat Prefectura Suceava că din iaz se deversează steril, ulterior fiind identificat acest material în canalul colector care subtraversează halda.
A doua zi, prefectul a convocat la o discuţie informală reprezentanţi ai tuturor instituţiilor implicate, inclusiv ai Gărzii Forestiere şi ai Direcţiei Silvice. Ieri, în Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă s-au stabilit şi primele măsuri pentru a ajunge la o soluţie de ieşire din blocaj.
Istoria iazului de la Tărnicioara
Iazul de decantare Tărnicioara a fost realizat prin închiderea Văii Tarniţa, la 220 metri amonte cu confluenţa acesteia cu Valea Brăteasa, şi a fost realizat din steril de la Cariera de baritină Ostra. Evacuarea apelor din bazinele hidrografice ale celor două văi, Tărnicioara şi Scăldători, s-a făcut cu ajutorul unei galerii de deviere şi colectare a pârâului Tărnicioara şi a unui canal de subtraversare a apelor pârâului Scăldători.
Din 1975, când a fost dat în folosinţă, a fost prevăzut a fi înălţat clasic prin diguri şi berme cu retragere spre interior. Capacitatea proiectată a iazului a fost de 9,3 milioane mc, iar cantitatea de steril depozitat este de 8,329 mc.
Activitatea la Tărnicioara a încetat în data de 31 decembrie 2002. La 1 ianuarie 2007, orice activitate în Uzina de preparare a minereurilor cuprifere şi a baritinei Tarniţa a fost sistată şi au început, teoretic, lucrările de reabilitare ecologică a zonei miniere. Principalul factor de risc asupra mediului şi populaţiei îl reprezenta iazul de decantare steril uzinal Tărnicioara, care are circa 80 m înălţime, ocupă o suprafaţă de 28,5 ha şi are depozitată o cantitate de aproximativ 15,5 tone de steril uzinal. Pe malul drept al pârâului Brăteasa, în amonte de confluenţa cu pârâul Valea Straja, sunt depozitate circa 50.000 de tone de concentrat piritos, iar în microiazuri şi în iazul de avarie, circa 8.000 mc de steril uzinal.
În 2008 iazul de decantare Tărnicioara a fost preluat de Conversmin Bucureşti de la MinBucovina Vatra Dornei şi predat unei firme pentru execuţia lucrărilor de închidere/ecologizare. În 2011 obiectivul a fost predat din nou societăţii MinBucovina, care prin contractul încheiat cu Conversmin Bucureşti asigură servicii de monitorizare postînchidere în perioada de garanţie. După inundaţiile din 2012, ca urmare a fenomenelor repetate de prăbuşire a plajei iazului, Ministerul Economiei a alocat fonduri şi lucrările de punere în siguranţă a iazului au continuat în baza unui contract încheiat cu o altă firmă, contract în valoare totală de 12,49 de milioane de lei. Până în anul 2014 s-au executat lucrări în valoare de 1,69 de milioane de lei.
Astăzi, afirmă prefectul Mirela Adomnicăi, pentru finalizarea reconstrucţiei iazului de la Tărnicioara mai sunt necesare 51 de milioane de lei.
Între timp, statul a vândut atât active ale fostelor exploatări miniere, cât şi depozite de steril, pe acestea din urmă fiind efectuată o intensă activitate de cercetare de către firme de prospecţiuni româneşti şi străine. Miza o reprezintă plumbul, zincul, fierul şi cuprul din steril.
